Studiul tipurilor de propoziții subordonate și al relațiilor dintre propoziții în cadrul frazei.
O frază este o îmbinare de două sau mai multe propoziții legate între ele prin înțeles și prin mijloace gramaticale. Ca să știi câte propoziții are o frază, numeri verbele la moduri personale (indicativ, conjunctiv, condițional-optativ, imperativ). Fiecare verb la mod personal = o propoziție.
Propozițiile din cadrul frazei nu sunt egale ca importanță. Unele pot sta singure, cu sens complet — acestea sunt propozițiile principale. Altele depind de o propoziție din frază și nu au sens de sine stătător — acestea sunt propozițiile subordonate.
Exemplu: „Știu că ai dreptate." — „Știu" este propoziția principală; „că ai dreptate" este o propoziție subordonată, pentru că nu poți spune doar „că ai dreptate" și să ai un mesaj complet.
Atenție: Nu confunda fraza cu propoziția dezvoltată. O propoziție poate fi oricât de lungă, dar dacă are un singur verb la mod personal, rămâne propoziție, nu frază.
Există două tipuri de relații între propozițiile dintr-o frază.
Coordonarea este relația dintre propoziții de același rang (principale între ele sau subordonate de același fel între ele). Propozițiile coordonate sunt legate prin: - conjuncții coordonatoare: și, dar, însă, ci, sau, ori, deci, așadar, prin urmare - juxtapunere (virgulă, fără conjuncție)
Coordonarea poate fi: - copulativă (și, nici) — adaugă o idee - adversativă (dar, însă, ci) — opune două idei - disjunctivă (sau, ori) — exprimă o alternativă - conclusivă (deci, așadar, prin urmare) — exprimă o concluzie
Subordonarea este relația dintre o propoziție principală (sau regentă) și o propoziție subordonată care depinde de ea. Subordonatele sunt introduse prin conjuncții subordonatoare (că, să, dacă, deși, fiindcă, deoarece, când, unde, cum, cât), pronume/adjective relative (care, ce, cine, cât) sau adverbe relative (unde, când, cum, cât).
Propoziția regentă este propoziția față de care se subordonează alta. Regenta poate fi ea însăși o subordonată față de o altă propoziție — deci nu confunda „regentă" cu „principală": orice propoziție față de care depinde alta este regentă pentru aceea.
Subordonata se identifică în trei pași: 1. Găsești verbul regent și cuvântul regent (cuvântul din propoziția regentă față de care depinde subordonata). 2. Pui o întrebare de la regent spre subordonată. 3. Răspunsul la întrebare îți arată felul subordonatei.
Subordonata subiectivă (SB) răspunde la întrebările cine? ce? puse față de verbul regent. Apare când predicatul regentei nu are subiect exprimat în propoziția ei. Este introdusă prin că, să, cine, ce, dacă. - „Se spune că va ploua." — Ce se spune? → că va ploua (SB)
Subordonata atributivă (AT) răspunde la întrebarea care? ce fel de? pusă față de un substantiv sau pronume din regentă. Este introdusă frecvent prin care, ce, unde, când, că, să. - „Cartea pe care ai citit-o este interesantă." — Cartea care? → pe care ai citit-o (AT)
Subordonata completivă directă (CD) răspunde la întrebările ce? pe cine? puse față de un verb tranzitiv din regentă. Este introdusă prin că, să, ce, cine, dacă. - „El a văzut că ușa era deschisă." — A văzut ce? → că ușa era deschisă (CD)
Subordonata completivă indirectă (CI) răspunde la întrebările complementului indirect: cui? despre ce? despre cine? cu ce? la ce? etc., puse față de verb. Este introdusă prin că, să, cine, ce, dacă (precedate uneori de prepoziție). - „M-am gândit la ce mi-ai spus." — M-am gândit la ce? → la ce mi-ai spus (CI)
Subordonata circumstanțială de loc (CL) răspunde la unde? de unde? până unde? Introdusă prin unde, de unde, până unde, încotro. - „Stai unde îți spun."
Subordonata circumstanțială de timp (CT) răspunde la când? de când? până când? cât timp? Introdusă prin când, după ce, înainte să, până să, în timp ce, de când. - „Pleacă când termini."
Subordonata circumstanțială de mod (CM) răspunde la cum? în ce fel? cât? Introdusă prin cum, precum, după cum, cu cât, cu atât, ca și cum, ca și când, de parcă. - „Scrie cum te-am învățat."
Atenție la CM față de AT: dacă cum se leagă de un substantiv, propoziția este atributivă; dacă se leagă de un verb sau adjectiv, este circumstanțială de mod.
La examen ți se cere să analizezi o frază: să delimitezi propozițiile, să le numerotezi, să indici felul fiecăreia și să trasezi schema frazei.
Pași de urmat: 1. Subliniezi toate verbele la mod personal și le numerotezi → obții numărul de propoziții. 2. Identifici propozițiile principale (cele care nu depind de nicio altă propoziție). 3. Identifici elementele de relație (conjuncții, pronume relative, adverbe relative) și stabilești între ce propoziții există legătură. 4. Pui întrebările necesare pentru a numi fiecare subordonată. 5. Trasezi schema: propozițiile principale se scriu pe aceeași linie; subordonatele se scriu sub regenta lor, legate prin săgeată sau linie oblică, cu tipul notat.
Schema simplificată pentru o frază cu două propoziții:
PP → SB / AT / CD / CI / CL / CT / CM
Dacă două propoziții sunt coordonate, se leagă pe aceeași linie cu simbolul conjuncției sau cu virgulă.
Cunoașterea elementelor de relație este esențială, fiindcă de ele depinde recunoașterea tipului de subordonată.
| Element de relație | Poate introduce | |---|---| | că | SB, AT, CD, CI, CT | | să | SB, AT, CD, CI, CM | | dacă | SB, CD, CI | | care, cine, ce (relative) | SB, AT, CD, CI | | unde | CL, AT | | când | CT, AT | | cum | CM, AT | | de parcă, ca și cum | numai CM | | după ce, înainte să, până să | numai CT |
Regulă de aur: același element de relație poate introduce tipuri diferite de subordonate. Nu poți stabili felul subordonatei doar după conjuncție — trebuie să pui întrebarea față de regent.