Redactare – Textul argumentativ
Formarea deprinderilor de redactare a unui text argumentativ structurat, cu teză, argumente și concluzie.
Evaluarea Națională
Ce este textul argumentativ și de ce îl scriem
Textul argumentativ este un text în care autorul susține un punct de vedere personal față de o temă dată și încearcă să îl convingă pe cititor că acel punct de vedere este corect sau bine întemeiat. Nu este o simplă narațiune și nu este un rezumat — este o construcție logică în care fiecare idee are un rol precis.
Se scrie atunci când trebuie să exprimi o opinie și să o justifici: la teză de opinie, la eseuri școlare, în dezbateri scrise. La Evaluarea Națională, subiectul al III-lea cere exact acest tip de text.
Atenție la o confuzie frecventă: a argumenta nu înseamnă a povesti. Dacă dai un exemplu fără să explici de ce acel exemplu susține teza, nu ai argumentat — ai povestit.
Structura textului argumentativ
Textul argumentativ are trei părți obligatorii, fiecare cu funcție distinctă:
1. Introducerea — teza
Teza este punctul de vedere pe care îl vei apăra pe tot parcursul textului. Se formulează clar, într-o propoziție sau două, de obicei la persoana I. Nu este o întrebare și nu este o constatare vagă.
Exemplu corect: Considerăm că lectura cărților tipărite este mai benefică pentru formarea tânărului decât consumul de conținut digital.
Exemplu greșit: Există mai multe păreri despre lectură. (Aceasta nu este teză — nu susții nimic.)
2. Cuprinsul — argumentele
Aici dezvolți minimum două argumente distincte care susțin teza. Fiecare argument urmează un tipar: - afirmația (ce susții), - dezvoltarea (explici de ce este adevărat), - exemplul sau dovada (ilustrezi concret).
Poți include și un contraargument — o obiecție posibilă pe care o formulezi tu însuți, urmată de respingerea ei. Aceasta arată că ai gândit problema din mai multe unghiuri și îți întărește poziția.
3. Încheierea — concluzia
Concluzia reia teza cu alte cuvinte și sintetizează esența argumentelor. Nu introduce idei noi. Nu este un rezumat al întregului text — este o închidere logică.
Tehnici de argumentare și contraargumentare
Argumentarea nu înseamnă doar a da exemple. Există mai multe tehnici pe care le poți folosi:
- Argumentul prin exemplu: prezinți un caz concret care ilustrează teza. De exemplu, studii realizate în școli europene arată că elevii care citesc zilnic obțin rezultate mai bune la probele de înțelegere a textului.
- Argumentul prin cauză-efect: explici că un lucru produce un anumit rezultat. Lectura dezvoltă vocabularul, ceea ce are ca efect o comunicare mai clară și mai precisă.
- Argumentul prin autoritate: citezi o opinie avizată (un specialist, un autor recunoscut) pentru a-ți întări poziția. Psihologul Maryanne Wolf afirmă că lectura profundă formează abilități cognitive pe care navigarea pe internet nu le poate înlocui.
- Contraargumentarea: formulezi singur o obiecție față de teza ta, apoi o respingi. Structura tipică este: Deși unii susțin că... / Se poate obiecta că... — urmat de — totuși / cu toate acestea...
Atenție: Contraargumentul trebuie respins. Dacă îl lași fără răspuns, pare că îți contrazici propria teză.
Conectorii și mărcile argumentării
Conectorii sunt cuvintele și expresiile care leagă ideile și arată relația logică dintre ele. Fără conectori, textul argumentativ devine o înșiruire de propoziții fără direcție.
Conectori pentru introducerea argumentelor: - În primul rând, în al doilea rând, în primul rând... apoi... - Un prim argument este acela că... - Astfel, prin urmare, de aceea
Conectori pentru exemplificare: - De exemplu, spre exemplu, astfel, bunăoară
Conectori pentru contraargument: - Deși, cu toate că, chiar dacă, se poate obiecta că
Conectori pentru respingerea contraargumentului: - Totuși, însă, cu toate acestea, în ciuda acestui fapt
Conectori pentru concluzie: - În concluzie, prin urmare, așadar, în final
Confuzie clasică: Elevii folosesc deci și prin urmare oriunde în text, inclusiv la mijlocul unui argument. Acești conectori marchează o concluzie — se folosesc când ai terminat de demonstrat ceva, nu la început.
Cum redactezi eseul de opinie pas cu pas
Un eseu de opinie este forma completă a textului argumentativ. La clasa a VII-a și la Evaluarea Națională, are de obicei între 150 și 300 de cuvinte. Urmează acești pași:
Pasul 1 — Citește cerința cu atenție. Identifică tema (despre ce scrii) și tipul de opinie cerut (ești de acord / nu ești de acord / prezinți ambele perspective).
Pasul 2 — Formulează teza. Hotărăște-te clar de la început ce poziție susții. Nota scăzută vine adesea din oscilarea între două poziții.
Pasul 3 — Construiește argumentele. Minimum două. Scrie pentru fiecare: afirmație + explicație + exemplu. Dacă ai loc, adaugă un contraargument cu respingere.
Pasul 4 — Redactează continuu. Nu scrie cu liniuțe sau liste în eseu. Textul argumentativ se scrie în paragrafe, cu propoziții complete.
Pasul 5 — Revizuiește și corectează. Citește textul din nou și verifică: - Teza este clar formulată? - Fiecare argument susține teza (nu altceva)? - Ai folosit conectori? - Ai greșeli de ortografie sau de punctuație? - Concluzia reia teza fără să adauge idei noi?
Revizuirea nu este opțională. La examen, un text necorectat poate pierde puncte la coerență și la exprimare.
Greșeli frecvente de structură și exprimare
Cele mai des tăiate puncte la examen apar din cauza câtorva erori recurente:
- Confundarea argumentului cu povestea: elevii narează o întâmplare în loc să demonstreze o idee. Argumentul trebuie să aibă o concluzie logică explicită.
- Teza lipsă sau neclară: textul începe direct cu exemple, fără ca cititorul să știe ce susții. Teza se formulează în primul paragraf.
- Concluzia repetă mot-à-mot teza: copia exactă a primei propoziții nu este concluzie — este lipsă de gândire. Reformulează și sintetizează.
- Folosirea persoanei a III-a impersonale în locul persoanei I: Se poate spune că... este acceptat, dar eseul de opinie cere asumare — Considerăm că... / Sunt de părere că...
- Absența conectorilor sau folosirea lor greșită: un text fără conectori pare o listă. Conectorii de concluzie (deci, prin urmare) nu se pun la începutul unui argument nou.
De reținut
- text argumentativ
- text în care autorul formulează un punct de vedere (teză) și îl susține cu argumente, cu scopul de a convinge cititorul
- teză
- afirmația principală pe care autorul o susține pe tot parcursul textului argumentativ; reprezintă poziția sau opinia autorului față de tema dată
- argument
- raționament care susține teza, alcătuit dintr-o afirmație, o explicație și, de regulă, un exemplu sau o dovadă
- concluzie
- paragraful final al textului argumentativ, în care teza este reluată cu alte cuvinte și sunt sintetizate esența argumentelor; nu introduce idei noi
- contraargument
- obiecție formulată de autor față de propria teză, care este ulterior respinsă pentru a întări poziția susținută
- conector
- cuvânt sau expresie care leagă ideile și marchează relațiile logice dintre ele (cauză, concluzie, exemplificare, opoziție)
- marcă a argumentării
- element lingvistic (conector, formulă, expresie) care semnalează trecerea de la o parte la alta a textului argumentativ sau tipul de relație logică
- eseu de opinie
- formă a textului argumentativ în care autorul își exprimă și susține un punct de vedere personal față de o temă dată, respectând structura: teză — argumente — concluzie
- argument prin autoritate
- tehnică de argumentare în care autorul citează opinia unui specialist sau a unei personalități recunoscute pentru a-și susține teza
- revizuire
- etapă a scrierii în care autorul recitește textul pentru a verifica și corecta structura, coerența, exprimarea și ortografia
Greșeli frecvente
Greșit: Elevul povestește un exemplu fără să îl lege de teză
Corect: Orice exemplu trebuie urmat de o explicație care să arate explicit de ce susține teza; altfel, este narațiune, nu argument — corectorul taie punctele pentru „argument nedezvoltат"
Greșit: Concluzia este copiată identic din introducere
Corect: Concluzia trebuie să reformuleze teza și să sintetizeze argumentele; copierea mot-à-mot este penalizată ca lipsă de coerență și de originalitate în exprimare
Greșit: Textul nu are teză formulată explicit
Corect: Dacă opiniile apar risipite în text fără o teză clară în introducere, structura este considerată incorectă; teza se scrie în primul paragraf, nu se deduce
Greșit: Elevul lasă contraargumentul fără respingere
Corect: Un contraargument nerespins contrazice teza în loc să o întărească; structura corectă cere obligatoriu respingerea obiecției cu un conector de opoziție
Greșit: Elevul scrie eseul cu liniuțe și liste, ca o schemă
Corect: Textul argumentativ se redactează în propoziții și paragrafe continue; structura de tip lista este penalizată la criteriul «redactare"
Test — 6 întrebări ca la examen
1. Structura obligatorie a unui text argumentativ este:
- introducere, cuprins, încheiere narativă
- teză, argumente susținute cu exemple, concluzie
- descriere, dialog, monolog
- rezumat, citate, morală
Vezi răspunsul
teză, argumente susținute cu exemple, concluzie. Textul argumentativ se construiește din teză (opinia formulată clar), argumente dezvoltate și susținute cu exemple, apoi concluzie. Prima variantă e capcana: e schema compunerii narative, pe care mulți elevi o aplică din reflex.
2. Teza unui text argumentativ este:
- exemplul cel mai convingător din text
- opinia formulată clar, de regulă la începutul textului
- rezumatul textului dat la cerință
- ultima propoziție a textului
Vezi răspunsul
opinia formulată clar, de regulă la începutul textului. Teza este punctul de vedere pe care întregul text îl susține și se enunță explicit în introducere. Exemplul — distractorul tentant — doar ilustrează un argument; fără teză, exemplele rămân fără țintă.
3. Perechea de conectori potrivită pentru a introduce două argumente succesive este:
- „în concluzie” … „așadar”
- „de exemplu” … „adică”
- „în primul rând” … „în al doilea rând”
- „odată ca niciodată” … „într-un final”
Vezi răspunsul
„în primul rând” … „în al doilea rând”. „În primul rând” și „în al doilea rând” ordonează argumentele — exact rolul cerut. „De exemplu” și „adică” sunt distractorul apropiat: sunt tot conectori, dar introduc ilustrarea și reformularea, nu argumente noi.
4. Formularea „Este adevărat că tehnologia ne distrage uneori, totuși ea rămâne un instrument valoros de învățare” conține:
- o narațiune la persoana a III-a
- o concesie urmată de respingerea contraargumentului
- două teze contradictorii, deci o greșeală
- un pleonasm
Vezi răspunsul
o concesie urmată de respingerea contraargumentului. Autorul admite parțial obiecția (concesia „este adevărat că”), apoi o respinge cu „totuși”, întărindu-și poziția. A treia variantă e capcana: recunoașterea unui contraargument nu înseamnă contradicție, ci o tehnică avansată de argumentare.
5. Argumentul prin autoritate presupune:
- invocarea opiniei unui specialist sau a unei surse credibile
- repetarea tezei cu alte cuvinte
- povestirea unei întâmplări personale amuzante
- folosirea unui ton poruncitor față de cititor
Vezi răspunsul
invocarea opiniei unui specialist sau a unei surse credibile. Argumentul prin autoritate se sprijină pe credibilitatea unei surse recunoscute (cercetători, studii, instituții). Întâmplarea personală e distractorul frecvent: ea poate ilustra un argument, dar nu are forța unei autorități în domeniu.
6. Un elev scrie: „Lectura este utilă. Ieri am fost în parc cu prietenii și ne-am dat pe tobogan.” Care este greșeala principală?
- lipsesc conectorii de concluzie
- exemplul nu susține în niciun fel teza enunțată
- teza este prea lungă
- textul folosește persoana I
Vezi răspunsul
exemplul nu susține în niciun fel teza enunțată. Exemplul trebuie legat logic de teză — întâmplarea din parc nu spune nimic despre utilitatea lecturii, deci argumentarea se rupe. Persoana I — distractorul ales des — nu e o greșeală: eseul de opinie chiar o presupune.