Elemente de construcție a comunicării – Morfologie (Adjectivul)
Elevii recunosc adjectivul, gradele de comparație și acordul cu substantivul.
Evaluarea Națională
Ce este adjectivul și cum îl recunoaștem
Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care însoțește un substantiv și îi arată o însușire, o calitate sau îl determină mai precis.
Pentru a verifica dacă un cuvânt este adjectiv, pune întrebarea ce fel de?, care?, cât/câtă/câți/câte? sau al câtelea/a câta? față de substantivul pe care îl însoțește.
Exemplu: cartea frumoasă — frumoasă răspunde la întrebarea ce fel de carte?, deci este adjectiv.
Atenție: adjectivul nu stă singur în propoziție ca substantivul; el depinde întotdeauna de un substantiv sau de un pronume.
Felurile adjectivului — calificativ și determinativ
Adjectivul calificativ arată o însușire sau o calitate a obiectului denumit de substantiv: frumos, înalt, bun, rapid, verde, cald.
Adjectivele determinative nu arată o calitate, ci determină substantivul dintr-un alt punct de vedere. Ele se împart în mai multe tipuri pe care le vei studia treptat:
- Adjectivul demonstrativ: acest, acel, același, celălalt — arată apropierea sau depărtarea obiectului: acest elev, acea carte.
- Adjectivul posesiv: meu, tău, său, nostru, vostru — arată posesia: caietul meu, casa noastră.
- Adjectivul nehotărât: orice, fiecare, oricare, câțiva, niciun — arată o determinare imprecisă: orice om, câțiva colegi.
- Adjectivul interogativ și relativ: care?, ce?, cât/câtă? — apar în întrebări sau în propoziții subordonate: Ce carte citești?
- Adjectivul numeral ordinal: primul, al doilea, a treia — arată ordinea: primul elev, a doua zi.
Confuzie frecventă: adjectivele determinative nu au grade de comparație, spre deosebire de cele calificative.
Gradele de comparație ale adjectivului calificativ
Numai adjectivele calificative pot exprima o însușire în grade diferite de intensitate. Există trei grade de comparație, cu mai multe trepte:
1. Gradul pozitiv — exprimă însușirea pur și simplu, fără comparație: frumos, înalt, bun.
2. Gradul comparativ — compară intensitatea însușirii și are trei trepte: - de superioritate: mai frumos decât / ca - de egalitate: la fel de frumos ca / cât - de inferioritate: mai puțin frumos decât / ca
3. Gradul superlativ — exprimă intensitatea maximă sau minimă și are două trepte: - relativ de superioritate: cel mai frumos (dintre toți) — se compară cu alții - relativ de inferioritate: cel mai puțin frumos - absolut: foarte frumos / extrem de frumos / frumos — nu se compară cu nimeni; intensitatea este maximă în sine
Atenție: cuvintele mai, cel mai, foarte, extrem de fac parte din structura gradului de comparație, dar nu sunt adjective; ele sunt adverbe.
Există câteva adjective cu forme de comparativ sintetice (sudate), pe care trebuie să le știi: bun — mai bun (regulat), dar și formele populare sau învechite mai mare, mai mic, mai bun provin din latină și sunt corecte. La clasa a V-a se acceptă formele analitice (cu mai).
Acordul adjectivului cu substantivul și adjectivul provenit din participiu
Acordul adjectivului înseamnă că adjectivul își schimbă forma pentru a se potrivi cu substantivul pe care îl determină în gen (masculin, feminin, neutru), număr (singular, plural) și caz (nominativ, acuzativ, dativ, genitiv, vocativ).
Exemple de acord: - băiat înalt (masculin, singular) — băieți înalți (masculin, plural) - fată înaltă (feminin, singular) — fete înalte (feminin, plural) - scaun confortabil (neutru, singular) — scaune confortabile (neutru, plural)
Atenție: substantivul neutru se comportă ca masculinul la singular și ca femininul la plural, iar adjectivul urmează aceeași regulă: un perete alb — doi pereți albi / o masă albă — două mese albe / un geam alb — două geamuri albe.
Adjectivul provenit din participiu este un participiu verbal care, așezat lângă un substantiv cu rol de însușire, devine adjectiv. Se recunoaște după formele terminate în -at, -ut, -it, -s, -pt.
Exemple: - cartea citită — citit este, în acest context, adjectiv provenit din participiu (nu verb), pentru că arată o însușire a cărții și se acordă cu substantivul: băiatul obosit, fata obosită, copiii obosiți.
Cum distingi participiul adjectival de verbul la participiu? Verbul la participiu face parte dintr-un predicat verbal (alături de un verb auxiliar): Cartea a fost citită. — aici citită este verb. Când nu există auxiliar și cuvântul stă direct lângă substantiv cu rol de atribut, este adjectiv provenit din participiu.
Funcțiile sintactice ale adjectivului
Adjectivul poate îndeplini în propoziție două funcții sintactice principale:
1. Atribut adjectival
Când adjectivul determină direct un substantiv și răspunde la întrebările ce fel de?, care?, cât/câtă? etc. puse față de acel substantiv, el este atribut adjectival.
Exemplu: Elevul silitor a luat notă mare. - silitor — atribut adjectival al substantivului elevul (ce fel de elev?) - mare — atribut adjectival al substantivului notă (ce fel de notă?)
Atributul adjectival stă, de regulă, lângă substantivul pe care îl determină, înaintea sau după acesta.
2. Nume predicativ
Când adjectivul apare după un verb copulativ (a fi, a deveni, a rămâne, a părea, a se face, a ajunge, a însemna etc.) și spune ceva despre subiect, el este nume predicativ.
Exemplu: Elevul este silitor. - este — verb copulativ - silitor — nume predicativ (ce este elevul?)
Verbul copulativ împreună cu numele predicativ formează predicatul nominal.
Atenție la capcana frecventă: în propoziția Elevul silitor citește, silitor este atribut adjectival (determină substantivul, nu apare după verb copulativ). În Elevul este silitor, silitor este nume predicativ. Nu confunda cele două funcții!
De reținut
- adjectiv
- partea de vorbire flexibilă care însoțește un substantiv și îi arată o însușire sau îl determină mai precis
- adjectiv calificativ
- adjectivul care exprimă o calitate sau o însușire a obiectului denumit de substantiv
- adjectiv determinativ
- adjectivul care determină substantivul fără a-i arăta o calitate (demonstrativ, posesiv, nehotărât, interogativ-relativ, ordinal)
- gradul pozitiv
- gradul de comparație care exprimă însușirea fără a o compara cu nimic: *frumos*
- gradul comparativ
- gradul de comparație care exprimă însușirea prin raportare la alta: de superioritate (*mai frumos*), de egalitate (*la fel de frumos*), de inferioritate (*mai puțin frumos*)
- gradul superlativ relativ
- gradul care exprimă intensitatea maximă sau minimă prin comparație cu un grup: *cel mai frumos dintre toți*
- gradul superlativ absolut
- gradul care exprimă intensitatea maximă fără comparație cu alții: *foarte frumos*
- acordul adjectivului
- potrivirea adjectivului cu substantivul determinat în gen, număr și caz
- adjectiv provenit din participiu
- un participiu verbal care, determinând un substantiv cu rol de însușire și fără verb auxiliar, devine adjectiv: *cartea citită*
- atribut adjectival
- funcția sintactică a adjectivului care determină un substantiv, răspunzând la întrebările *ce fel de?*, *care?*
- nume predicativ
- funcția sintactică a adjectivului care apare după un verb copulativ și face parte din predicatul nominal
Greșeli frecvente
Greșit: Elevii scriu *mai bun* la superlativ absolut în loc de *foarte bun*
Corect: superlativul absolut se formează cu *foarte*, *extrem de*, *tare* etc.; *mai bun* este comparativ de superioritate
Greșit: Elevii nu acordă adjectivul cu substantivul neutru la plural
Corect: substantivul neutru la plural se comportă ca femininul, deci se scrie *geamuri albe*, nu *geamuri albi* sau *geamuri albe* cu forma de masculin
Greșit: Elevii confundă atributul adjectival cu numele predicativ
Corect: dacă adjectivul stă după un verb copulativ (*este, devine, rămâne*) și spune ceva despre subiect, este nume predicativ, nu atribut adjectival
Greșit: Elevii consideră participiul adjectival verb la participiu indiferent de context
Corect: dacă participiul nu are verb auxiliar și determină un substantiv cu rol de însușire, este adjectiv provenit din participiu, nu verb
Greșit: Elevii omit cuvântul *cel/cea/cei/cele* de la superlativul relativ
Corect: forma corectă este *cel mai înalt*, *cea mai înaltă*, *cei mai înalți*, *cele mai înalte*; fără *cel/cea* construcția este greșită sau devine comparativ
Test — 6 întrebări ca la examen
1. Identificați adjectivul din enunțul: «Fetița citea o carte groasă lângă fereastra luminoasă.»
- citea
- fereastra
- groasă
- lângă
Vezi răspunsul
groasă. «Groasă» este adjectiv deoarece exprimă o însușire a substantivului «carte» și se acordă cu acesta în gen (feminin), număr (singular) și caz (acuzativ). Cel mai tentant distractor este «luminoasă», care este și el adjectiv în propoziție, însă nu apare printre opțiuni ca variantă corectă — dacă ar fi apărut, ambele ar fi corecte; «fereastra» este substantiv, iar «citea» este verb.
2. Care dintre următoarele cuvinte este adjectiv propriu-zis?
- alergare
- frumos
- acolo
- noi
Vezi răspunsul
frumos. «Frumos» este adjectiv propriu-zis, exprimând o însușire și putând fi acordat cu un substantiv (om frumos, fată frumoasă). «Alergare» este substantiv, «acolo» este adverb, iar «noi» este pronume personal. Distractorul cel mai tentant este «noi», deoarece unii elevi confundă pronumele cu adjectivul pronominal, însă «noi» folosit singur, fără substantiv pe lângă care să stea, rămâne pronume.
3. În enunțul «Câțiva elevi harnici au rezolvat exercițiile dificile.», câte adjective există?
- unul
- două
- trei
- patru
Vezi răspunsul
trei. Cele trei adjective sunt: «câțiva» (adjectiv pronominal nehotărât, acordat cu «elevi»), «harnici» (adjectiv propriu-zis, acordat cu «elevi») și «dificile» (adjectiv propriu-zis, acordat cu «exercițiile»). Distractorul cel mai tentant este «două», deoarece elevii identifică ușor «harnici» și «dificile», omițând «câțiva», care este adjectiv pronominal nehotărât conform programei de clasa a V-a.
4. Alegeți varianta în care adjectivul «mic» este corect acordat cu substantivul din grupul nominal:
- un copil mică
- o casă mic
- niște copii mici
- niște case micuți
Vezi răspunsul
niște copii mici. «Niște copii mici» este corect: adjectivul «mici» se acordă cu substantivul masculin plural «copii» (gen masculin, număr plural). «Un copil mică» este greșit (dezacord de gen), «o casă mic» este greșit (dezacord de gen și număr), iar «niște case micuți» este greșit (dezacord de gen — «case» este feminin plural, forma corectă ar fi «mici»). Cel mai tentant distractor este «niște case micuți», deoarece elevii pot confunda terminația de plural masculin cu cea necesară pentru feminin plural.
5. Precizați gradul de comparație al adjectivului din enunțul: «Muntele acesta este mai înalt decât dealul din vale.»
- pozitiv
- comparativ de inferioritate
- comparativ de superioritate
- superlativ relativ de superioritate
Vezi răspunsul
comparativ de superioritate. Adjectivul «mai înalt decât» exprimă comparativul de superioritate, structura specifică fiind «mai + adjectiv la gradul pozitiv + decât/ca». Distractorul cel mai tentant este superlativul relativ de superioritate, pe care elevii îl confundă adesea cu comparativul, însă superlativul relativ presupune prezența unui articol hotărât (cel mai înalt dintre...) și raportarea la un grup determinat, nu la un singur termen de comparație.
6. În enunțul «Cea mai liniștită oră din zi este dimineața devreme.», adjectivul «liniștită» se află la gradul:
- comparativ de superioritate
- superlativ absolut
- superlativ relativ de superioritate
- pozitiv
Vezi răspunsul
superlativ relativ de superioritate. «Cea mai liniștită» este superlativ relativ de superioritate: conține articolul demonstrativ «cea» + «mai» + adjectivul, exprimând că ora respectivă este situată la cel mai înalt grad al însușirii față de toate celelalte ore dintr-un grup implicit (orele zilei). Cel mai tentant distractor este comparativul de superioritate, care ar suna «mai liniștită decât...» și presupune un singur termen de comparație explicit, nu raportarea la un întreg grup.