Sintaxa propoziției și a frazei
Elevii analizează funcțiile sintactice în propoziție și tipurile de subordonate în frază.
Bacalaureat
Funcții sintactice în propoziție
Propoziția este unitatea de bază a comunicării și conține, în mod obligatoriu, un predicat. Orice analiză sintactică începe cu identificarea predicatelor, deoarece numărul predicatelor dintr-o frază este egal cu numărul propozițiilor.
Subiectul arată cine face acțiunea sau despre cine se vorbește. Răspunde la întrebările cine? sau ce? puse înaintea predicatului. Poate fi exprimat printr-un substantiv (Elevul citește.), pronume (El citește.), numeral (Doi au plecat.) sau prin alte părți de vorbire substantivizate.
Predicatul poate fi: - predicat verbal (PV) — un verb la mod personal: Copilul aleargă. - predicat nominal (PN) — verbul copulativ a fi (sau altele: a deveni, a părea, a rămâne, a se face, a se numi) + numele predicativ: El este inteligent. Atenție: verbul a fi singur nu este întotdeauna copulativ — în El este acasă, este este verb predicativ cu sens de existență.
Atributul determină un substantiv (sau un substitut al acestuia) și răspunde la întrebările care?, ce fel de?, al/a/ai/ale cui?, câți/câte?. Nu se raportează niciodată la verb, ci exclusiv la un substantiv sau pronume din propoziție.
Complementul determină un verb, un adjectiv sau un adverb și poate fi: - complement direct (CD) — răspunde la pe cine? / ce? (Citesc o carte.) - complement indirect (CI) — răspunde la cui? / de cine? / despre ce? etc. (Îi scriu prietenului.) - complemente circumstanțiale — de loc (unde?), de timp (când?), de mod (cum?), de cauză (din ce cauză?), de scop (cu ce scop?) etc.
Felurile propoziției după scopul comunicării
După scopul comunicării, propoziția se clasifică astfel:
- Propoziția enunțiativă — comunică o informație; se termină cu punct sau, dacă exprimă o emoție puternică, cu semnul exclamării: Mâine este examenul.
- Propoziția interogativă — pune o întrebare directă; se termină cu semnul întrebării: Ai învățat lecția?
- Propoziția exclamativă — exprimă o stare afectivă intensă; se termină cu semnul exclamării: Ce frumos cântă!
- Propoziția imperativă — exprimă un ordin, un îndemn sau o rugăminte; verbul este la modul imperativ: Taci! / Vino aici.
Important: o propoziție poate fi în același timp interogativă și exclamativă (Cum ai putut face asta?!), caz în care se folosesc ambele semne de punctuație.
Fraza — propoziție principală și subordonată
Fraza este o unitate sintactică alcătuită din cel puțin două propoziții legate între ele. Propozițiile din frază pot fi:
- Propoziție principală (PP) — nu depinde de nicio altă propoziție din frază; are sens relativ complet de sine stătător.
- Propoziție subordonată (PS) — depinde de o altă propoziție (principală sau subordonată) și îndeplinește față de aceasta o funcție sintactică, la fel ca o parte de propoziție.
- Propoziție secundară / coordonată — se află în raport de coordonare cu o altă propoziție de același rang.
Raporturile dintre propoziții sunt: - Subordonare — o propoziție depinde de alta (introdusă de conjuncții subordonatoare: că, să, dacă, deși, fiindcă, pronume/adverbe relative: care, cine, ce, unde, când, cum). - Coordonare — propozițiile sunt independente una față de alta și legate prin conjuncții coordonatoare (și, dar, însă, sau, ori, ci, deci, prin urmare) sau prin juxtapunere.
Pentru a analiza o frază, se recomandă parcurgerea pașilor: identificarea predicatelor → numerotarea propozițiilor → stabilirea raporturilor → alcătuirea schemei (contopitului).
Tipuri de propoziții subordonate
Fiecare tip de subordonată corespunde unei funcții sintactice din propoziție și răspunde la aceleași întrebări ca partea de propoziție echivalentă.
Subiectiva (SB) îndeplinește funcția de subiect față de verbul din regentă. Răspunde la cine? / ce?. Regenta conține adesea un verb impersonal sau o expresie impersonală: Se știe că pământul e rotund. / Este bine să înveți.
Predicativa (PR) este numele predicativ dintr-un predicat nominal, când acesta este o propoziție. Regenta conține obligatoriu un verb copulativ fără complement: El este cum îl știam. Atenție: regenta predicativei este întotdeauna incompletă fără subordonată.
Atributiva (AT) determină un substantiv sau un pronume din regentă, la fel ca atributul. Răspunde la care? / ce fel de?: Cartea pe care am citit-o era interesantă.
Completivele corespund complementelor: - Completiva directă (CD) — funcție de complement direct: Știu că vei reuși. - Completiva indirectă (CI) — funcție de complement indirect: Mă gândesc la ce ai spus.
Circumstanțialele corespund complementelor circumstanțiale: - de loc (CL): Merg unde îmi spui. - de timp (CT): Plec când termini. - de mod (CM): Lucrează cum l-a învățat profesorul. - de cauză (CCz): A întârziat fiindcă a pierdut autobuzul. - de scop (CS): A venit ca să te ajute. - concesivă (CV): Deși e obosit, continuă să lucreze. - condițională (CȘ): Dacă înveți, vei reuși.
Topică și punctuație în frază
Topica se referă la ordinea elementelor în propoziție și a propozițiilor în frază. Româna are o topică relativ liberă, dar ordinea neutră (neemfatică) este: subiect — predicat — complemente.
Modificarea topicii poate schimba accentul comunicativ sau poate marca stilul: Cartea o citesc eu (complement direct dislocat, cu rol emfatic) față de Eu citesc cartea (ordine neutră).
Reguli de punctuație în frază:
- Virgula se pune înaintea majorității conjuncțiilor subordonatoare (că, să, dacă, deși, fiindcă, deoarece) și înaintea pronumelor/adverbelor relative când introduc subordonate (care, cine, ce, unde, când, cum) — cu excepția completivei directe introduse prin că sau să după verbe de declarație sau voință, unde virgula este, de regulă, absentă.
- Virgula se pune între propozițiile coordonate adversative (dar, însă, ci) și, de obicei, între cele juxtapuse.
- Virgula NU se pune între subiect și predicatul său, chiar dacă între ele se intercalează alte propoziții.
- Propoziția subordonată circumstanțială așezată înaintea regentei se desparte de aceasta prin virgulă: Dacă înveți, vei reuși. Dacă urmează după regentă, virgula poate lipsi sau poate fi prezentă, în funcție de tipul de subordonată și de intenția stilistică.
De reținut
- predicat verbal
- predicat exprimat printr-un verb la mod personal, care denumește o acțiune, o stare sau o existență: *Copilul doarme.*
- predicat nominal
- predicat format din verb copulativ + nume predicativ; verbul copulativ singur nu are înțeles complet: *Maria este harnică.*
- nume predicativ
- partea din predicatul nominal care arată însușirea, starea sau calitatea subiectului; se exprimă prin adjectiv, substantiv, pronume etc.
- atribut
- parte secundară de propoziție care determină un substantiv sau un substitut al acestuia și răspunde la întrebările *care?, ce fel de?, al/a/ai/ale cui?, câți/câte?*
- complement direct
- parte secundară de propoziție care arată obiectul asupra căruia se exercită direct acțiunea verbului; răspunde la *pe cine? / ce?*
- subiectivă
- propoziție subordonată care îndeplinește funcția de subiect față de verbul din regentă
- predicativă
- propoziție subordonată care îndeplinește funcția de nume predicativ față de verbul copulativ din regentă
- atributivă
- propoziție subordonată care determină un substantiv sau un pronume din regentă, îndeplinind funcția de atribut
- conjuncție subordonatoare
- conjuncție care leagă o propoziție subordonată de regenta ei: *că, să, dacă, deși, fiindcă, deoarece, încât* etc.
- topică
- ordinea cuvintelor în propoziție sau a propozițiilor în frază
Greșeli frecvente
Greșit: Confundarea predicatului nominal cu predicatul verbal când verbul *a fi* are sens de existență
Corect: *El este acasă* — *este* este PV (există, se află), nu PN; PN apare doar când *a fi* este copulativ și are nevoie de un nume predicativ: *El este cuminte.*
Greșit: Punerea virgulei între subiect și predicat
Corect: Greșit: *Elevii care au absentat, vor fi notați.* — virgula după subordonata atributivă este corectă doar dacă subordonata este explicativă; nu se pune niciodată direct între subiect simplu și predicat.
Greșit: Confundarea subiectivei cu completiva directă
Corect: Ambele pot fi introduse prin *că* sau *să*, dar subiectiva răspunde la *cine/ce?* pus înaintea verbului impersonal din regentă, pe când completiva directă răspunde la *ce?* pus după un verb personal tranzitiv.
Greșit: Analiza greșită a predicativei prin omiterea verbului copulativ din regentă
Corect: Elevii identifică subordonata, dar uită să precizeze că regenta conține verbul copulativ și că aceasta este incompletă fără subordonată; fără această precizare, analiza este incompletă.
Greșit: Nerespectarea acordului numelui predicativ cu subiectul
Corect: Greșit: *Fetele sunt bucuros.* — numele predicativ adjectival se acordă în gen, număr și caz cu subiectul: *Fetele sunt bucuroase.*
Test — 6 întrebări ca la examen
1. Identificați funcția sintactică a cuvântului subliniat din enunțul: «Băiatul __vesel__ cânta în curte.»
- subiect
- atribut adjectival
- complement circumstanțial de mod
- nume predicativ
Vezi răspunsul
atribut adjectival. «Vesel» este un adjectiv care determină substantivul «băiatul», răspunzând la întrebarea «care băiat?» — funcția sa sintactică este de atribut adjectival. Cel mai tentant distractor este «nume predicativ», dar acesta ar apărea doar dacă adjectivul s-ar afla în componența unui predicat nominal (de ex. «Băiatul este vesel»), nu în poziție antepusă sau postpusă direct față de un substantiv pe care îl determină în cadrul unui grup nominal.
2. Care dintre următoarele enunțuri conține un predicat nominal?
- Ea aleargă repede prin parc.
- Copiii au plecat devreme acasă.
- Profesoara părea obosită după ore.
- Mama gătea supă de pui.
Vezi răspunsul
Profesoara părea obosită după ore.. «Părea obosită» este un predicat nominal alcătuit din verbul copulativ «a părea» și numele predicativ «obosită» (adjectiv). Cel mai tentant distractor este «a gătea», dar acesta este verb predicativ care exprimă acțiunea direct, deci formează un predicat verbal simplu, nu nominal.
3. Stabiliți felul subordonatei din fraza: «Nu știu dacă va veni mâine la școală.»
- propoziție subordonată completivă directă
- propoziție subordonată subiectivă
- propoziție subordonată circumstanțială condițională
- propoziție subordonată atributivă
Vezi răspunsul
propoziție subordonată completivă directă. Subordonata «dacă va veni mâine la școală» depinde de verbul tranzitiv «a ști» din regentă și răspunde la întrebarea «ce?» (Nu știu ce? — dacă va veni), îndeplinind funcția de complement direct la nivel de frază, deci este completivă directă. Distractor tentant este «subiectivă», dar aceasta ar apărea dacă verbul regent ar fi impersonal sau reflexiv impersonal (ex. «Se știe că...»), ceea ce nu e cazul aici.
4. În fraza «Cartea pe care am citit-o vara trecută m-a impresionat profund», propoziția subordonată este:
- completivă directă introdusă prin «că»
- atributivă introdusă prin pronumele relativ «care»
- circumstanțială de timp introdusă prin «când»
- subiectivă introdusă prin «care»
Vezi răspunsul
atributivă introdusă prin pronumele relativ «care». «Pe care am citit-o vara trecută» determină substantivul «cartea» din regentă, răspunzând la întrebarea «care carte?», deci este o propoziție subordonată atributivă. Este introdusă prin pronumele relativ «care» cu prepoziție. Distractor tentant este «completivă directă», dar completiva directă ar depinde de un verb tranzitiv și ar răspunde la «ce?» / «pe cine?», nu de un substantiv.
5. Analizați sintactic propoziția: «Elevii harnici din clasa noastră au obținut rezultate remarcabile la concurs.» Care este structura corectă a predicatului și a subiectului?
- subiect simplu «elevii», predicat verbal simplu «au obținut»
- subiect multiplu «elevii harnici», predicat nominal «au obținut rezultate»
- subiect simplu «elevii», predicat nominal «au obținut remarcabile»
- subiect dezvoltat «elevii harnici din clasa noastră», predicat verbal «au obținut»
Vezi răspunsul
subiect simplu «elevii», predicat verbal simplu «au obținut». Subiectul este «elevii» — substantiv comun articulat, simplu (determinanții «harnici» și «din clasa noastră» sunt atribute, nu parte din subiect). Predicatul este verbal compus «au obținut», verb predicativ la perfect compus. Distractor tentant este varianta D, care confundă grupul nominal extins (subiect + atribute) cu noțiunea de «subiect dezvoltat»; în terminologia gramaticii școlare românești actuale, subiectul rămâne «elevii», iar atributele sunt funcții sintactice distincte.
6. Care dintre frazele de mai jos conține atât o propoziție subordonată circumstanțială de cauză, cât și una circumstanțială de consecință?
- Fiindcă a învățat temeinic, a reușit atât de bine încât toți l-au felicitat.
- Deși era târziu, a rămas să termine proiectul.
- Dacă va termina devreme, va putea ieși în parc.
- Ori de câte ori pleca, se întorcea imediat acasă.
Vezi răspunsul
Fiindcă a învățat temeinic, a reușit atât de bine încât toți l-au felicitat.. În fraza «Fiindcă a învățat temeinic, a reușit atât de bine încât toți l-au felicitat» există două subordonate: «fiindcă a învățat temeinic» — circumstanțială de cauză (introdusă prin conjuncția «fiindcă», răspunde la «de ce?») și «încât toți l-au felicitat» — circumstanțială de consecință (introdusă prin «încât», arată urmarea). Distractor tentant este varianta C, care conține o circumstanțială condițională («dacă»), nu de cauză. Variantele B și D conțin respectiv o concesivă și o circumstanțială de timp.