Ortografia și punctuația
Elevii aplică normele ortografice și de punctuație ale limbii române literare actuale, conform DOOM.
Bacalaureat
Scrierea cu â și î — regula de bază și excepțiile
Conform DOOM (Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române), sunetul [î] se redă prin două litere: â și î. Regula generală este simplă, dar excepțiile sunt cele care apar la examen.
Se scrie î: - la începutul cuvântului: înainte, înalt, învăța - la sfârșitul cuvântului: a coborî, a hotărî - în prefixele în- și între-: întreba, întoarce, îmbătrâni — atenție: prefixul rămâne în-, chiar dacă urmează o silabă cu â
Se scrie â: - în interiorul cuvântului, în toate celelalte cazuri: mâine, cânt, tânăr, pârâu - inclusiv în cuvintele derivate sau compuse, dacă radicalul conține â: târziu → întârziere (dar prefixul rămâne în-)
Confuzie clasică: a coborî se scrie cu î final, nu cu â. Același principiu la a doborî, a omorî. Verbele de conjugarea a IV-a terminate în -î păstrează î la toate formele derivate din infinitiv: coborât, coborând.
Nu există o regulă fonologică suplimentară în programă pentru clasa a IX-a — se aplică norma DOOM în vigoare (ediția a II-a, 2005, cu actualizările ulterioare).
Scrierea formelor care se confundă frecvent — s-a/sa, i-a/ia, ne-am/neam etc.
Această temă apare constant la examen pentru că greșeala nu se vede imediat: cuvintele sună identic, dar sensul și scrierea diferă.
s-a / sa - s-a = pronume reflexiv (se) + auxiliar a → poate fi înlocuit cu s-a dus, s-a întors: El s-a întors acasă. - sa = adjectiv pronominal posesiv, forma feminin singular: cartea sa, problema sa - Test rapid: dacă poți pune s-a dus în propoziție, scrii cu cratimă.
i-a / ia - i-a = pronume (îi/i) + auxiliar a: Mama i-a dat cartea. - ia = verb (a lua, persoana a III-a singular, prezent) sau interjecție: Ia cartea de acolo!
ne-am / neam - ne-am = pronume + auxiliar: Ne-am întâlnit ieri. - neam = substantiv (rudă, etnie): un neam de oameni harnici
de-a / dea - de-a = prepoziție + articol sau în locuțiuni (de-a lungul, de-a dreptul) - dea = formă verbală conjunctivă (să dea) — nu se scrie cu cratimă
Principiul de bază: formele cu cratimă conțin întotdeauna două cuvinte distincte (două morfeme). Dacă este un singur cuvânt, nu există cratimă.
Despărțirea cuvintelor în silabe
Despărțirea în silabe urmează reguli fonetice și morfologice, conform DOOM. La examen se cere despărțirea pentru transferul la rând (cratimă de despărțire), nu analiza fonetică pură.
Reguli esențiale:
1. O consoană între două vocale trece la silaba următoare: ca-să, ma-re, a-er. 2. Două consoane alăturate se despart: car-te, par-că, al-tul — prima rămâne, a doua trece. 3. Excepție la grupurile consonantice de tipul consoană + l sau consoană + r (bl, br, cl, cr, dr, fl, fr, gl, gr, pl, pr, tr): acestea nu se despart, trec împreună: a-brupt, co-dru, su-flă. 4. Grupurile ch, gh, ce, ci, ge, gi reprezintă un singur sunet și nu se despart: ve-che, un-ghi. 5. Vocalele alăturate care formează diftong sau triftong nu se despart: oa-meni, ia-rbă. Dacă sunt în hiat, se despart: po-e-zi-e, i-de-e. 6. Cuvintele compuse și cele cu prefix pot fi despărțite și după componentele lor: ne-om sau ne-om (după prefix), port-mo-neu.
Atenție: despărțirea dra-gos-te este corectă, nu drag-os-te. Grupul st nu este din categoria grupurilor care rămân unite.
Semnele de punctuație — rol sintactic și stilistic
Semnele de punctuație nu sunt simple convenții grafice. Ele au funcții sintactice (marchează relații gramaticale) și funcții stilistice (exprimă atitudini, ritmuri, intenții ale autorului).
Virgula — cel mai frecvent semn la examen - Separă elementele unei enumerații: Am cumpărat mere, pere și prune. - Izolează apoziția: Ion, prietenul meu, a plecat. - Izolează vocativul: Vino, Maria, repede! - Marchează propoziții incidente sau circumstanțiale topicalizate: Dacă vii mâine, te aștept. - Nu se pune virgulă între subiect și predicat, oricât ar fi de lung subiectul.
Punctul și virgula separă unități mai mari decât cele separate prin virgulă, de obicei propoziții cu structură complexă aflate în relație de coordonare.
Două puncte introduc o enumerare, o explicație sau vorbirea directă.
Punctele de suspensie au valoare stilistică: sugerează o pauză, ezitare, ceva nespus, o idee întreruptă. În text literar, prezența lor este un procedeu stilistic analizabil.
Semnul exclamării marchează exclamațiile, imperativele, vocativele emfatice. Stilistic, intensifică expresivitatea.
Ghilimelele marchează vorbirea directă, citatul, dar și ironia sau distanțarea față de un cuvânt.
Linia de dialog marchează schimbarea vorbitorului în dialogul scris și este obligatorie la redactarea unui dialog.
Semnele ortografice — cratima, apostroful, linia de pauză
Aceste semne sunt adesea confundate între ele sau cu semnele de punctuație.
Cratima ( - ) Are mai multe roluri: - Unește cuvinte compuse sau grupuri de cuvinte: floarea-soarelui, dus-întors - Unește clitice (pronume, auxiliare) de cuvântul regent: s-a dus, mi-a spus, du-te - Desparte cuvintele la capăt de rând (transfer silabic) - Redă rostirea legată în vorbirea populară sau în poezie: într-o zi, dintr-odată
Conform DOOM, se scrie într-o, dintr-o, printr-o cu cratimă (nu într-o este greșit, ci aceasta este forma obligatorie).
Apostroful ( ' ) Marchează căderea unui sunet (eliziunea), mai ales în stilul oral reprodus în scris sau în texte poetice: 'neața (= bună dimineața), n-am (= nu am). Apostroful apare și în redarea unor forme populare sau arhaice.
Atenție: n-am, n-are, nu-i sunt forme cu cratimă (eliziune + legare grafică), nu cu apostrof, conform normei actuale.
Linia de pauză ( — ) Este mai lungă decât cratima și are roluri sintactice și stilistice: - Izolează o explicație sau o paranteză în interiorul frazei: Totul — și bucuria, și durerea — trecuse. - Marchează o pauză expresivă în text literar - Se folosește la vorbirea directă (linia de dialog)
Confuzie frecventă: elevii folosesc cratima (-) în locul liniei de pauză (—). Sunt semne diferite, cu funcții diferite.
De reținut
- DOOM
- Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române — norma oficială după care se stabilesc regulile de scriere și pronunțare în limba română actuală
- orthografie
- ansamblul regulilor de scriere corectă a cuvintelor; studiul și aplicarea acestor norme
- orthoepie
- ansamblul normelor de pronunțare corectă a cuvintelor
- cratima
- semn ortografic (-) care unește cuvinte sau morfeme, marchează eliziunea sau despărțirea la capăt de rând
- apostrof
- semn ortografic (') care marchează omiterea (căderea) unui sunet sau a unui grup de sunete
- linie de pauză
- semn de punctuație (—) mai lung decât cratima, care izolează o paranteză sintactică sau marchează o pauză expresivă în text
- eliziune
- fenomen fonetic prin care un sunet (de obicei o vocală) cade în vorbire, iar absența sa poate fi marcată grafic
- diftong
- grup de două vocale pronunțate în aceeași silabă, dintre care una este semivocală
- hiat
- succesiune de două vocale care aparțin unor silabe diferite și se pronunță separat
- vocativ
- cazul numelui care exprimă chemarea sau adresarea directă; se izolează obligatoriu prin virgulă
Greșeli frecvente
Greșit: Scrierea *s-a dus* cu *sa* (fără cratimă)
Corect: *sa* este adjectiv posesiv; forma corectă cu auxiliar este *s-a*, întotdeauna cu cratimă
Greșit: Punerea virgulei între subiect și predicat
Corect: virgula nu separă niciodată subiectul de predicat, indiferent de lungimea subiectului
Greșit: Confundarea cratimei cu linia de pauză
Corect: cratima (-) și linia de pauză (—) sunt semne diferite cu funcții diferite; linia de pauză este mai lungă și izolează incidente sau apare în dialog
Greșit: Despărțirea greșită a grupurilor consonantice bl, br, cl, cr, dr, fl, fr, gl, gr, pl, pr, tr
Corect: aceste grupuri nu se despart la transferul pe rând; amândouă consoanele trec la silaba următoare (*co-dru*, nu *cod-ru*)
Greșit: Scrierea cu *î* în interiorul cuvântului în loc de *â*
Corect: în interiorul cuvântului se scrie *â* (ex: *mâine*, *cânt*); *î* apare numai la început și la sfârșitul cuvântului, și în prefixele *în-*, *între-*
Test — 6 întrebări ca la examen
1. Identificați forma corect scrisă a cuvântului:
- întradevăr
- într-adevăr
- într-adevăr
- intr-adevăr
Vezi răspunsul
într-adevăr. Forma corectă este «într-adevăr», scrisă cu cratimă între prepoziția «într» și adverbul «adevăr». Distractorul tentant «întradevăr» (scriere fără cratimă) este greșit deoarece topirea completă într-un singur cuvânt nu este normată de DOOM; prepoziția «în» devine «într» înainte de vocală, iar legătura cu termenul următor se face prin cratimă, nu prin fuziune grafică.
2. În care dintre următoarele enunțuri virgula este folosită corect?
- Maria, și Ion au plecat împreună la piață.
- Dacă vii mâine, te voi ajuta cu tema.
- Cartea pe care am citit-o, mi-a plăcut mult.
- Ea a cumpărat mere, și pere din piață.
Vezi răspunsul
Dacă vii mâine, te voi ajuta cu tema.. În enunțul «Dacă vii mâine, te voi ajuta cu tema», virgula desparte corect propoziția subordonată condițională, plasată înaintea regentei, de aceasta din urmă. Distractorul tentant, varianta C, conține o virgulă greșită: propoziția relativă «pe care am citit-o» este determinativă (restrictivă) și nu se izolează prin virgule. Variantele A și D folosesc virgula înaintea conjuncției copulative «și», ceea ce este incorect când aceasta leagă două elemente de același fel.
3. Selectați rândul în care toate cuvintele sunt scrise corect:
- odată, de-odată, oricând
- odată, deodată, ori când
- odată, deodată, oricând
- o-dată, deodată, oricând
Vezi răspunsul
odată, deodată, oricând. Forma «odată» (adverb de timp cu sens de «cândva») se scrie într-un cuvânt; «deodată» (adverb cu sens de «brusc, în același timp») se scrie, de asemenea, într-un cuvânt, fără cratimă; «oricând» (pronume/adverb nehotărât compus cu «ori-») se scrie într-un cuvânt conform DOOM. Distractorul tentant, varianta A, conține «de-odată» cu cratimă, formă nenormată.
4. În enunțul «Nu știu__ vrei să pleci__ sau să rămâi», ce semne de punctuație se introduc corect în spațiile marcate?
- virgulă, virgulă
- virgulă, punct și virgulă
- două puncte, virgulă
- lipsă semn, virgulă
Vezi răspunsul
lipsă semn, virgulă. Propoziția completivă directă introdusă prin «dacă/dacă» (subînțeles) nu se desparte prin virgulă de regentă atunci când urmează imediat după aceasta. Al doilea spațiu cere virgulă deoarece desparte două propoziții coordonate disjunctive legate prin «sau» (când ambele sunt propoziții dezvoltate). Distractorul tentant, varianta A (virgulă, virgulă), plasează greșit o virgulă la primul spațiu, despărțind necuvenit verbul regent de subordonata sa completivă directă.
5. Care dintre următoarele propoziții conține o greșeală de ortografie?
- S-a dus să cumpere pâine.
- Sa întors acasă mai devreme.
- Mi s-a părut că l-am văzut.
- Nu s-ar fi întâmplat dacă ar fi ascultat.
Vezi răspunsul
Sa întors acasă mai devreme.. «Sa întors» este greșit; forma corectă este «S-a întors», unde «s-» este pronumele reflexiv neaccentuat în dativ/acuzativ, iar «a» este auxiliarul verbului la perfect compus, legate prin cratimă. Distractorul tentant este varianta A, unde «s-a» poate părea că urmează același tipar, dar acolo scrierea cu cratimă este tocmai cea corectă, câmpul aplicându-se identic.
6. Alegeți varianta în care punctuația și ortografia sunt ambele corecte, conform normelor în vigoare (DOOM, ediția actuală):
- «Vino aici!», îi spuse el răstit, adăugând: «Nu te mai văd bine».
- — Vino aici! îi spuse el răstit, adăugând: — Nu te mai văd bine.
- — Vino aici! — îi spuse el răstit, adăugând: — Nu te mai văd bine.
- «Vino aici» — îi spuse el răstit adăugând, «Nu te mai văd bine».
Vezi răspunsul
«Vino aici!», îi spuse el răstit, adăugând: «Nu te mai văd bine».. Conform normelor actuale, când vorbirea directă este redată între ghilimele, verbul de declarație și incidentele narative se plasează după ghilimele de închidere, urmate de virgulă, iar o nouă replică (discurs indirect sau vorbit intercalat) se introduce prin două puncte și ghilimele de deschidere. Varianta A respectă această schemă. Distractorul tentant, varianta B, folosește linia de dialog (specifică dialogului dramatic, cu replici pe rânduri separate), dar o combină greșit în interiorul aceluiași paragraf fără a respecta convențiile liniuței de pauză versus linia de dialog.