Marile descoperiri geografice și consecințele lor

Elevii studiază expedițiile de explorare ale secolelor XV-XVI și transformările economice și culturale generate de contactul cu lumea nouă.

Cauzele și condițiile marilor descoperiri

Marile descoperiri geografice sunt expedițiile maritime din secolele XV–XVI prin care europenii au ajuns pe rute noi în Asia, au descoperit America și au înconjurat pentru prima dată Pământul.

Cauzele — clasifică-le, așa cum cer subiectele, în economice, politice, religioase și științifice:

• economice: europenii aveau nevoie de mirodenii (piper, scorțișoară, cuișoare — folosite la conservarea și gustul hranei), mătase și pietre prețioase din Asia. Drumul tradițional pe uscat era însă scump, plin de intermediari, iar după cucerirea Constantinopolului de către otomani (1453) controlul turcesc l-a făcut și mai costisitor. La aceasta se adaugă setea de aur — Europa ducea lipsă de metale prețioase pentru monedă;
• politice: Spania și Portugalia, state atlantice recent consolidate, căutau glorie, teritorii și venituri; Portugalia și-a încheiat devreme Reconquista, iar Spania a terminat-o în 1492, prin cucerirea Granadei — chiar anul plecării lui Columb;
• religioase: dorința de a răspândi creștinismul și de a găsi aliați împotriva Islamului;
• științifice și tehnice: fără progresele epocii, curajul nu ajungea. Noutățile: caravela (corabie rapidă, ușor de manevrat, capabilă să navigheze și împotriva vântului), busola (preluată de la arabi și chinezi), astrolabul (pentru stabilirea latitudinii), portulanele (hărți marine tot mai exacte) și răspândirea ideii că Pământul este rotund, susținută de geograful Toscanelli.

Pionierii au fost portughezii: prințul Henric Navigatorul a organizat în secolul al XV-lea explorarea sistematică a coastei africane, pas cu pas, spre sud. Reține contrastul de strategie: Portugalia a căutat drumul spre India pe la sud, în jurul Africii; Spania, venită mai târziu în cursă, a mizat pe ideea lui Columb de a ajunge în Asia navigând spre vest.

Cristofor Columb și descoperirea Americii

Cristofor Columb, navigator genovez, era convins că poate atinge Asia (India, China, Japonia) navigând spre vest, peste Atlantic. Calculele lui subestimau serios dimensiunile Pământului — eroare norocoasă, căci fără ea nimeni nu ar fi finanțat călătoria.

Respins de regele Portugaliei, Columb a obținut sprijinul monarhilor catolici ai Spaniei, Isabela de Castilia și Ferdinand de Aragon. A plecat la 3 august 1492 din portul Palos, cu trei corăbii: Santa Maria, Pinta și Niña.

La 12 octombrie 1492, după peste două luni de navigație, expediția a atins o insulă din arhipelagul Bahamas, botezată San Salvador — data considerată a descoperirii Americii. Columb a explorat apoi Cuba și Hispaniola (Haiti).

Detaliul-cheie, verificat aproape la fiecare test: Columb a crezut până la moarte că a ajuns în Asia, în „Indii” — de aceea locuitorii Americii au fost numiți indieni (amerindieni), iar insulele din Caraibe se cheamă și azi Indiile de Vest. A mai condus încă trei expediții (1493, 1498, 1502) fără să înțeleagă că descoperise un continent nou.

Cel care a susținut că pământurile descoperite sunt o „Lume Nouă”, un continent necunoscut, a fost navigatorul florentin Amerigo Vespucci — în cinstea lui, cartograful Waldseemüller a numit continentul America (1507).

Tot în această perioadă, pentru a evita conflictul dintre cele două puteri maritime, papa a mijlocit tratatul de la Tordesillas (1494): o linie imaginară trasată prin Atlantic împărțea lumea nouă în zone de expansiune — vestul Spaniei, estul Portugaliei. De aceea Brazilia, aflată la est de linie și atinsă de Cabral în 1500, vorbește astăzi portugheza, iar restul Americii Latine spaniola.

Vasco da Gama, Magellan și noile drumuri ale lumii

În timp ce Spania miza pe vest, portughezii și-au urmat cu tenacitate planul african:

• Bartolomeu Diaz a atins în 1488 extremitatea sudică a Africii — Capul Bunei Speranțe — dovedind că Oceanul Atlantic comunică cu Oceanul Indian;
• Vasco da Gama a încheiat opera: plecat din Lisabona în 1497, a ocolit Africa și a ajuns în 1498 la Calicut, în India. Drumul maritim spre Asia era deschis — iar mirodeniile aduse i-au acoperit de zeci de ori costurile expediției.

Pe acest drum, portughezii nu au cucerit teritorii întinse, ci au construit un imperiu al punctelor de sprijin: porturi și fortărețe controlând comerțul (Goa, Malacca, Ormuz) — model diferit de imperiul teritorial spaniol, comparație care apare în subiecte.

Ultima mare piesă a puzzle-ului: expediția lui Fernando Magellan (navigator portughez în slujba Spaniei). Plecat în 1519 cu cinci corăbii să atingă Asia pe la vest, a traversat Atlanticul, a trecut prin strâmtoarea din sudul Americii care azi îi poartă numele, a traversat oceanul pe care l-a botezat Pacific (pentru apele lui liniștite) și a atins Filipinele, unde a fost ucis în luptele cu localnicii (1521). O singură corabie, Victoria, condusă de Sebastian Elcano, a revenit în Spania în 1522, cu doar 18 supraviețuitori.

Semnificația — formulare de punctaj: prima călătorie în jurul lumii a dovedit practic că Pământul este rotund și că oceanele comunică între ele, dând oamenilor prima imagine reală a dimensiunilor planetei.

Atenție la capcana biografică: nu Magellan a încheiat ocolul Pământului — el a murit la jumătatea drumului; expediția i-a purtat numele, dar gloria întoarcerii îi aparține lui Elcano.

Cuceririle spaniole și soarta civilizațiilor amerindiene

În America, spaniolii nu au găsit ținuturi pustii, ci civilizații amerindiene dezvoltate, pe care trebuie să le poți localiza:

• aztecii – în Mexicul de azi, cu capitala Tenochtitlán, oraș ridicat pe insulele unui lac, cu piramide-temple și o agricultură ingenioasă;
• maya – în Peninsula Yucatán și America Centrală; matematicieni și astronomi remarcabili, cu scriere proprie și calendar de mare precizie; civilizația lor clasică era deja în declin la sosirea europenilor;
• incașii – în Munții Anzi (Peru), cu capitala Cuzco; un imperiu uriaș, cu drumuri pietruite pe mii de kilometri, terase agricole și orașe precum Machu Picchu.

Cuceritorii spanioli — conchistadorii — au doborât aceste civilizații cu forțe surprinzător de mici:

• Hernán Cortés a cucerit Imperiul Aztec între 1519–1521, profitând de nemulțumirea popoarelor supuse aztecilor, de cai, arme de foc și de bolile aduse din Europa;
• Francisco Pizarro a cucerit Imperiul Incaș începând cu 1532, capturându-l prin vicleșug pe suveranul Atahualpa, executat după plata unei răscumpărări uriașe în aur.

Cum au fost posibile victoriile? Argumentele de folosit: superioritatea armelor (oțel, arme de foc, cai — necunoscuți în America), alianțele cu popoarele supuse, dezbinarea internă a imperiilor și, mai presus de toate, epidemiile (variola sosise în Mexic înaintea lui Cortés).

Consecințele pentru amerindieni au fost catastrofale: prăbușire demografică fără precedent (în unele regiuni populația a scăzut cu peste 80–90% într-un secol, mai ales din cauza bolilor), distrugerea statelor, templelor și scrierilor, munca forțată în minele de argint (Potosí) și pe plantații, convertirea impusă la creștinism. Unele voci europene au protestat — călugărul dominican Bartolomé de Las Casas a denunțat tratamentul aplicat indigenilor — dar sistemul colonial a continuat.

Pentru a înlocui forța de muncă amerindiană decimată, europenii au adus sclavi din Africa: începea comerțul transatlantic cu sclavi, una dintre cele mai întunecate pagini ale istoriei moderne.

Consecințele marilor descoperiri: o lume nouă

Marile descoperiri au schimbat istoria întregii planete — consecințele se cer grupate pe domenii.

Economice:

• centrul comerțului mondial s-a mutat din Mediterana în Oceanul Atlantic; Veneția și Genova au decăzut, au înflorit Lisabona, Sevilla, Anvers, apoi Amsterdam și Londra;
• s-a format comerțul mondial: pentru prima dată, toate continentele erau legate prin rute permanente;
• afluxul uriaș de aur și argint american a dus la „revoluția prețurilor” — scumpirea generalizată din Europa secolului al XVI-lea, care i-a lovit pe cei cu venituri fixe și i-a îmbogățit pe negustori;
• s-au dezvoltat băncile, societățile pe acțiuni și marile companii comerciale — germenii capitalismului.

Demografice și biologice — așa-numitul schimb columbian, în ambele sensuri:

• din America spre Europa: porumbul, cartoful, roșiile, fasolea, cacaua, tutunul — porumbul și cartoful au ajuns în timp alimente de bază, inclusiv în spațiul românesc, contribuind la creșterea populației Europei;
• din Europa spre America: grâul, vița-de-vie, calul, vitele, oile — dar și bolile (variola, pojarul), care au provocat prăbușirea populației amerindiene;
• deportarea a milioane de africani ca sclavi a remodelat demografia a trei continente.

Politice: au apărut primele imperii coloniale — spaniol și portughez, urmate în secolul al XVII-lea de cel olandez, englez și francez; rivalitatea pentru colonii devine motor al conflictelor europene.

Culturale și științifice: orizontul europenilor s-a lărgit brusc — hărți noi, popoare, limbi, plante și animale necunoscute; contactul (deseori brutal) dintre civilizații a amestecat religii, limbi și obiceiuri, dând naștere culturilor metise ale Americii Latine.

Formularea de sinteză: marile descoperiri au deschis epoca modernă — lumea a devenit pentru prima dată un sistem legat, dar prețul l-au plătit în primul rând civilizațiile amerindiene și africanii înrobiți; ambele fețe ale procesului trebuie menționate într-un răspuns complet.

Test — 6 întrebări ca la examen