Marile descoperiri geografice și consecințele lor

Prezentarea expediților de explorare și a impactului lor asupra lumii cunoscute.

De ce au pornit europenii pe mări? Premise și cauze

La sfârșitul secolului al XV-lea, europenii au pornit în cea mai mare aventură a epocii: căutarea de drumuri noi pe mare către bogățiile Asiei. Ca să înțelegi de ce tocmai atunci, trebuie să deosebești cauzele (ce îi împingea) de premise (ce le făcea posibile) — deosebire cerută des la lucrări.

Cauzele:

• europenii doreau mirodeniile Asiei — piper, scorțișoară, cuișoare — folosite la conservarea și dresul mâncării, atât de scumpe încât piperul se cântărea ca argintul;
• drumurile vechi pe uscat deveniseră nesigure și costisitoare: după cucerirea Constantinopolului de către otomani (1453), comerțul cu Orientul trecea prin mâini otomane, iar negustorii venețieni și arabi scumpeau mărfurile prin vămi și adaosuri;
• setea de aur și argint, de care Europa ducea lipsă, și dorința de faimă;
• râvna religioasă de a răspândi creștinismul.

Premisele (condițiile tehnice și de cunoaștere):

• caravela – corabie nouă, ușoară și rezistentă, care putea naviga și împotriva vântului;
• busola (preluată de la chinezi prin arabi), astrolabul pentru orientarea după stele, portulanele — hărți marine tot mai bune;
• răspândirea ideii că Pământul este rotund, susținută de învățații vremii.

În frunte s-au aflat Portugalia și Spania — regate de la Oceanul Atlantic, primele care au căutat drumuri ocolind Mediterana controlată de alții. Portughezii, încurajați de prințul Henric Navigatorul, au explorat pas cu pas coasta Africii.

Cristofor Columb și „Lumea Nouă”

Cristofor Columb, marinar genovez aflat în slujba Spaniei, a avut o idee îndrăzneață: dacă Pământul e rotund, în India se poate ajunge navigând spre vest, peste Atlantic. Regii Spaniei, Ferdinand și Isabela, i-au dat trei corăbii — Santa Maria, Pinta și Niña — și circa 90 de oameni.

După mai bine de două luni de plutire în necunoscut, la 12 octombrie 1492, marinarii au strigat „Pământ!”: debarcaseră pe o insulă din arhipelagul Bahamas, pe care Columb a numit-o San Salvador. Columb a mai făcut încă trei călătorii, explorând insulele Caraibelor și atingând coastele Americii Centrale și de Sud.

Două lucruri trebuie reținute exact, pentru că aici se greșește cel mai des:

• Columb a murit convins că a ajuns în Asia, la marginile Indiilor — de aceea i-a numit pe localnici „indieni”, nume rămas până azi pentru populațiile amerindiene;
• continentul nu îi poartă numele: un alt navigator, Amerigo Vespucci, a înțeles și a scris primul că ținuturile descoperite sunt o „Lume Nouă”, un continent necunoscut europenilor — iar cartografii au botezat continentul America, după prenumele lui.

Descoperirea din 1492 este socotită de mulți istorici, alături de căderea Constantinopolului (1453), hotar între Evul Mediu și epoca modernă: lumea cunoscută de europeni s-a dublat dintr-odată.

Vasco da Gama și drumul spre India pe la Capul Bunei Speranțe

În timp ce Spania miza pe drumul spre vest, Portugalia urmărea, răbdătoare, drumul spre est, ocolind Africa. Zeci de ani, corăbiile portugheze au coborât tot mai la sud de-a lungul coastei africane, întemeind puncte de sprijin.

Pasul hotărâtor l-a făcut Bartolomeu Dias, care în 1488 a atins extremitatea sudică a Africii. Furtunile cumplite l-au făcut să o numească „Capul Furtunilor”, dar regele Portugaliei, înțelegând ce promitea descoperirea, l-a rebotezat Capul Bunei Speranțe — speranța de a ajunge în India.

Speranța s-a împlinit un deceniu mai târziu: Vasco da Gama a pornit din Lisabona în 1497, a ocolit Capul Bunei Speranțe, a urcat pe coasta răsăriteană a Africii și, călăuzit peste Oceanul Indian de un pilot arab, a ancorat în 1498 în portul Calicut, pe coasta Indiei. Drumul mirodeniilor pe mare era deschis: marfa adusă de expediție a acoperit de multe ori cheltuielile călătoriei.

Deosebirea dintre cele două proiecte se cere ținută minte fără ezitare:

• Columb (Spania) – spre vest, peste Atlantic → a nimerit, fără să știe, peste America;
• Vasco da Gama (Portugalia) – spre est, ocolind Africa → a ajuns cu adevărat în India.

Pe temeiul acestor drumuri, portughezii și-au clădit un imperiu al comerțului cu mirodenii, cu porturi-fortărețe din Africa până în India și mai departe, spre insulele Asiei de Sud-Est.

Magellan și ocolul lumii

Dovada de netăgăduit că Pământul este rotund a adus-o prima circumnavigație — ocolul complet al globului pe mare.

În 1519, navigatorul portughez Fernando Magellan, aflat în slujba Spaniei, a pornit cu cinci corăbii și circa 265 de oameni să caute un drum spre Asia pe la sud-vestul Americii de Sud. Expediția a trecut prin încercări cumplite:

• a găsit și a străbătut strâmtoarea îngustă și primejdioasă de la capătul Americii de Sud, numită de atunci Strâmtoarea lui Magellan;
• a traversat apoi un ocean atât de liniștit față de furtunile strâmtorii, încât Magellan l-a botezat Oceanul Pacific („pașnic”);
• luni întregi fără hrană proaspătă au adus foametea și scorbutul, boala marinarilor lipsiți de vitamine;
• în 1521, Magellan a fost ucis într-o luptă cu localnicii din insulele Filipine — deci, atenție la formulare: Magellan însuși NU a terminat ocolul lumii.

Expediția a fost dusă la capăt de Juan Sebastián Elcano: în 1522, o singură corabie, Victoria, cu doar 18 supraviețuitori, s-a întors în Spania după trei ani de drum. Încărcătura ei de mirodenii a plătit întreaga expediție.

Însemnătatea călătoriei: a dovedit practic sfericitatea Pământului, a arătat că oceanele comunică între ele și a dat europenilor măsura adevărată a planetei — mult mai mare decât crezuse Columb.

Consecințele marilor descoperiri geografice

Descoperirile geografice au schimbat fața lumii — cu urmări bune și rele deopotrivă, pe care trebuie să le poți grupa.

Consecințe economice:

• centrul comerțului mondial s-a mutat din Mediterana la Oceanul Atlantic: Veneția și Genova au decăzut, au înflorit Lisabona, Sevilla, Anversul;
• în Europa au sosit cantități uriașe de aur și argint din America, ceea ce a dus la scăderea valorii banilor și la scumpiri — istoricii numesc fenomenul „revoluția prețurilor”;
• a început un schimb de plante și animale între continente: din America au venit porumbul, cartoful, roșiile, cacaua, tutunul; europenii au dus acolo grâul, calul, vitele. Porumbul și cartoful aveau să schimbe, cu timpul, și hrana țăranului român.

Consecințe politice și sociale:

• Spania și Portugalia și-au împărțit lumea nou descoperită prin Tratatul de la Tordesillas (1494) și au întemeiat primele imperii coloniale; o colonie este un teritoriu cucerit și exploatat de o putere străină, numită metropolă;
• cuceritorii (conchistadorii) au distrus marile civilizații amerindiene: Cortés a supus imperiul aztec (Mexic), iar Pizarro imperiul incaș (Peru);
• populația băștinașă a scăzut dramatic din cauza bolilor aduse de europeni (variola, mai ucigătoare decât armele), a muncii forțate în mine și a războaielor; pentru a o înlocui la munci, europenii au adus sclavi din Africa — începutul rușinosului comerț cu sclavi peste Atlantic.

Consecințe culturale: orizontul europenilor s-a lărgit enorm — hărți noi, popoare, limbi și obiceiuri necunoscute — pregătind spiritul iscoditor al epocii moderne. Judecata dreaptă a acestor evenimente cere ambele talere ale balanței: îmbogățirea Europei s-a plătit cu suferința altor continente.

Test — 6 întrebări ca la examen