Cultura și civilizația în Antichitate și Evul Mediu

Prezintă realizările culturale, artistice și tehnice ale omenirii din preistorie până la sfârșitul Evului Mediu.

Scrierea – cea mai importantă invenție a omenirii

Scrierea a apărut în jurul anului 3500 î.Hr., în Mesopotamia, din nevoi foarte practice: negustorii și preoții trebuiau să țină socoteala grânelor, a vitelor și a dărilor. Apariția scrisului este atât de importantă încât desparte două epoci: tot ce e înainte de scris se numește preistorie, tot ce urmează — istorie.

Etapele de reținut, în ordine:

• Scrierea cuneiformă (Mesopotamia) — semne în formă de cuie, apăsate cu o trestie ascuțită în tăblițe de lut moale, care apoi erau uscate sau arse.
• Hieroglifele (Egipt) — semne-desen, scrise mai ales pe papirus, o „hârtie” făcută din tulpina unei plante de apă. Hieroglifele au fost descifrate abia în 1822, de francezul Champollion, cu ajutorul pietrei de la Rosetta.
• Alfabetul fenician — marea simplificare: în loc de sute de semne, circa 22 de semne pentru sunete. Fenicienii, negustori pe mare, aveau nevoie de o scriere rapidă.
• Alfabetul grec, apoi alfabetul latin — preluate și îmbunătățite din cel fenician. Cu alfabetul latin scriem noi astăzi limba română.

Materialele de scris s-au schimbat și ele: tăblițe de lut, papirus, pergament (piele de animal prelucrată, folosită mult în Evul Mediu) și, în sfârșit, hârtia, inventată în China și adusă în Europa de arabi. Reține lanțul: lut → papirus → pergament → hârtie.

Arhitectura și arta în Antichitate

Fiecare civilizație antică a lăsat monumente care îi arată credințele și puterea:

• Egiptul: piramidele de la Giza — morminte ale faraonilor, dintre care cea a lui Keops este singura dintre cele șapte minuni ale lumii antice păstrată până azi; Sfinxul și templele uriașe de la Karnak și Luxor.
• Mesopotamia: zigguratele — temple în trepte, ca niște munți de cărămidă; Grădinile suspendate ale Babilonului, socotite și ele o minune a lumii antice; Poarta zeiței Iștar, acoperită cu cărămizi albastre smălțuite.
• Grecia: templul Partenon de pe Acropola Atenei, închinat zeiței Atena — socotit cea mai armonioasă clădire a Antichității; teatrele în aer liber, unde se jucau tragedii și comedii; statuile care arătau frumusețea corpului omenesc (Discobolul). Grecii au creat cele trei stiluri de coloane: doric (simplu), ionic (cu volute răsucite) și corintic (împodobit cu frunze).
• Roma: romanii au fost marii ingineri ai Antichității. Ei au folosit arcul, bolta și betonul, construind: Colosseumul (amfiteatrul cu 50.000 de locuri, pentru luptele gladiatorilor), apeductele (poduri de piatră care aduceau apa în orașe), termele (băile publice), drumurile pietruite care legau tot imperiul — de aici vorba „toate drumurile duc la Roma” — și arcurile de triumf ale împăraților învingători.

Diferența de reținut: grecii au căutat mai ales frumusețea și armonia, romanii — utilitatea și măreția.

Arta și arhitectura medievală – catedrale, mănăstiri, cetăți

În Evul Mediu, cele mai mărețe clădiri nu mai erau temple sau amfiteatre, ci biserici, catedrale și mănăstiri — semn că viața întreagă era pătrunsă de credință. În Apusul Europei s-au succedat două mari stiluri, pe care testele cer să le deosebești:

• Stilul romanic (secolele XI–XII): biserici masive, cu ziduri groase ca de cetate, ferestre mici și întuneric înăuntru, arcuri semicirculare. Arată ca niște fortărețe ale credinței.
• Stilul gotic (din secolul al XII-lea): catedrale înalte și zvelte, care par că se înalță spre cer, cu arcuri frânte (ascuțite), turnuri săgetate și ferestre uriașe acoperite cu vitralii — sticlă colorată care umple biserica de lumină. Exemple vestite: Notre-Dame din Paris, catedralele din Chartres și Köln; în Transilvania, Biserica Neagră din Brașov.

Trucul de memorare: romanic = rotund și robust; gotic = ascuțit și înalt.

În Răsăritul Europei a strălucit arta bizantină: biserici cu cupolă, împodobite cu mozaicuri aurite și icoane. Modelul suprem a fost biserica Sfânta Sofia din Constantinopol. Arta bizantină a influențat direct Țările Române: bisericile lui Ștefan cel Mare din Moldova îmbină modelul bizantin cu elemente gotice, iar la Voroneț pictura acoperă și zidurile exterioare — albastrul ei este vestit în toată lumea.

În mănăstiri, călugării copiau cărți de mână și le împodobeau cu miniaturi — desene mici, colorate, adevărate bijuterii pe pergament.

Știința și tehnica în lumea veche

Oamenii Antichității și ai Evului Mediu nu au lăsat doar monumente, ci și cunoștințe pe care le folosim și azi:

• Matematica și geometria: egiptenii măsurau pământul după fiecare revărsare a Nilului — așa s-a născut geometria; grecii au transformat-o în știință adevărată: Pitagora (teorema care îi poartă numele), Euclid (părintele geometriei), Arhimede (legea corpurilor scufundate în apă, pârghiile — lui i se atribuie vorba „dați-mi un punct de sprijin și voi urni Pământul”).
• Medicina: grecul Hipocrate este socotit părintele medicinei — el a învățat că bolile au cauze naturale, nu sunt pedepse ale zeilor; medicii de azi depun jurământul lui Hipocrate.
• Astronomia și calendarul: babilonienii urmăreau stelele și au împărțit ora în 60 de minute; egiptenii au creat calendarul de 365 de zile; romanii l-au îmbunătățit prin calendarul iulian, introdus de Iulius Caesar.
• Istoria și geografia: Herodot, „părintele istoriei”, a călătorit și a cercetat înainte de a scrie — exact ce fac istoricii de azi.
• Tehnica: romanii au stăpânit betonul, arcul și apeductele; în Evul Mediu s-au răspândit morile de apă și de vânt, plugul greu cu roți, ochelarii și ceasul mecanic din turnurile orașelor.
• Din China, prin negustorii arabi, au ajuns în Europa hârtia, busola și praful de pușcă — trei invenții care vor schimba lumea.

Încununarea vine la sfârșitul Evului Mediu: în jurul anului 1450, germanul Johannes Gutenberg a inventat tiparul cu litere mobile. Cărțile, până atunci copiate de mână cu anii, au putut fi înmulțite repede și ieftin — cunoașterea a ajuns la mult mai mulți oameni.

Moștenirea culturală antică și medievală

Moștenirea culturală este tot ceea ce generațiile trecute ne-au lăsat: clădiri, cărți, opere de artă, invenții, idei. Ea nu stă doar în muzee — o folosim zilnic, adesea fără să știm:

• scriem cu alfabetul latin și vorbim o limbă născută din latină;
• ne conducem statele după idei antice: democrația vine de la Atena, republica, senatul și legile de la Roma;
• luăm note la teatru, la stadion și la olimpiade — toate invenții grecești;
• calendarul nostru, numele lunilor iulie și august, clopotele de la amiază, universitățile, spitalele — toate au rădăcini antice sau medievale;
• orașele noastre păstrează monumente istorice: cetăți dacice, castre romane, biserici medievale, cetăți țărănești.

Pentru ca această avere să nu se piardă, omenirea o ocrotește. Cele mai valoroase monumente și tradiții sunt înscrise în patrimoniul mondial UNESCO — lista comorilor întregii omeniri. Din România fac parte, printre altele: cetățile dacice din Munții Orăștiei (cu Sarmizegetusa Regia), bisericile pictate din nordul Moldovei (Voroneț), mănăstirea Hurezi, satele cu biserici fortificate din Transilvania și bisericile de lemn din Maramureș.

Reține deosebirea dintre cele două fețe ale moștenirii: patrimoniul material (clădiri, obiecte — ce poți atinge) și patrimoniul imaterial (obiceiuri, cântece, meșteșuguri, sărbători — ce se transmite prin oameni). A proteja monumentele și tradițiile nu înseamnă a trăi în trecut, ci a păstra dovezile drumului parcurs de omenire — căci un popor fără memorie este ca un om fără amintiri.

Test — 6 întrebări ca la examen