Rețele de calculatoare și Internet

Elevii înțeleg principiile de bază ale rețelelor și utilizarea responsabilă a Internetului.

Ce este o rețea de calculatoare

O rețea de calculatoare înseamnă două sau mai multe calculatoare legate între ele ca să poată schimba informații și să folosească împreună resurse: fișiere, o imprimantă, conexiunea la Internet.

După mărimea zonei acoperite, rețelele se împart în:

• LAN (rețea locală) — acoperă o suprafață mică: o sală de informatică, o casă, o clădire de birouri. Calculatoarele din laboratorul școlii formează un LAN;
• WAN (rețea de arie largă) — leagă între ele orașe, țări sau continente. Cea mai mare rețea WAN din lume este Internetul.

Conectarea se poate face prin cablu (mai stabilă) sau fără fir, prin Wi-Fi (mai comodă, dar semnalul slăbește cu distanța și prin ziduri). Aparatul care împarte Internetul în casa ta se numește router.

Atenție la o confuzie foarte răspândită: Wi-Fi NU este totuna cu Internetul! Wi-Fi este doar metoda fără fir prin care aparatul tău se leagă de router. Poți avea semnal Wi-Fi maxim, dar fără Internet, dacă routerul nu mai primește conexiune de la furnizor.

Internetul și navigarea pe web

Internetul este rețeaua mondială care leagă miliarde de calculatoare. Pe el circulă mai multe servicii, iar cel mai cunoscut este World Wide Web (WWW) — colecția uriașă de pagini web.

Ca să navighezi pe web ai nevoie de un browser — programul care afișează paginile: Chrome, Firefox, Edge sau Safari.

Fiecare pagină are o adresă (URL), de exemplu: https://www.edu.ro. Din adresă poți citi lucruri utile:

• https — conexiunea este securizată (litera „s” de la sigur): datele circulă criptate;
• www.edu.ro — numele site-ului; terminația .ro arată că e din România, .org — organizații, .com — comercial.

Paginile web sunt legate între ele prin linkuri (legături) — texte sau imagini pe care dai clic ca să ajungi la altă pagină. De aceea se numește web (pânză de păianjen): totul e legat de tot.

Încă o confuzie de lămurit: browserul NU este Internetul și nici motorul de căutare. Browserul e doar fereastra prin care privești paginile; Internetul e rețeaua pe care ele circulă.

E-mailul — poșta electronică

E-mailul (poșta electronică) este serviciul prin care trimiți și primești mesaje scrise, la care poți atașa fișiere: poze, documente, teme.

O adresă de e-mail are mereu aceeași formă: nume@server.ro — de exemplu ana.popescu@gmail.com. Semnul @ (a rond) desparte numele utilizatorului de numele serverului de e-mail și este obligatoriu: o adresă fără @ nu este o adresă de e-mail.

Părțile unui mesaj:

• Către (To) — adresa destinatarului;
• Subiect — pe scurt, despre ce e mesajul; un mesaj fără subiect riscă să fie ignorat;
• Corpul mesajului — textul propriu-zis;
• Atașamentul — fișierul trimis odată cu mesajul, marcat de obicei cu o agrafă.

Reguli de politețe (netichetă): salută la început, semnează la sfârșit, nu scrie totul cu MAJUSCULE (echivalează cu țipatul), verifică adresa destinatarului înainte de trimitere.

Foarte important pentru siguranță: nu deschide atașamentele primite de la necunoscuți — pot conține viruși. Iar mesajele care îți cer parole sau date personale sunt aproape sigur înșelătorii, chiar dacă par trimise de o firmă cunoscută.

Motoare de căutare și căutarea eficientă

Pe web există miliarde de pagini — nimeni nu le poate ști pe toate. Motorul de căutare este un serviciu care găsește paginile potrivite pentru cuvintele tale: Google, Bing sau DuckDuckGo.

Cum cauți eficient:

• folosește cuvinte-cheie precise, nu propoziții lungi: în loc de „vreau să aflu lucruri despre delta” scrie Delta Dunării păsări;
• pune expresia între ghilimele dacă vrei rezultate cu exact acele cuvinte, în exact acea ordine;
• adaugă cuvinte care restrâng căutarea: pentru copii, referat, imagini;
• dacă primele rezultate nu ajută, reformulează cuvintele-cheie.

La fel de important este să judeci ce găsești, pentru că nu tot ce e pe Internet este adevărat. Verifică:

• cine a scris informația — un minister, un muzeu, o enciclopedie sunt surse mai de încredere decât un site necunoscut;
• compară cel puțin două surse — dacă spun același lucru, e semn bun;
• fii atent la reclame: primele rezultate marcate cu „Sponsorizat” sunt plătite, nu neapărat cele mai bune.

Reține: motorul de căutare nu „știe” răspunsul — el doar găsește pagini scrise de oameni, iar oamenii pot greși sau pot minți.

Siguranța pe Internet și datele personale

Datele personale sunt informațiile care te identifică: numele complet, adresa de acasă, școala, numărul de telefon, CNP-ul, fotografiile tale. Pe Internet ele sunt valoroase, de aceea trebuie protejate.

Regulile de aur ale siguranței online:

• nu publica datele personale pe site-uri sau în jocuri: nume complet, adresă, școală, program zilnic;
• parola este secretă — nu o spui nici celui mai bun prieten; o parolă bună e lungă și amestecă litere, cifre și semne;
• nu te întâlni cu persoane cunoscute doar pe Internet; pe Internet oricine poate pretinde că e altcineva;
• dacă cineva te jignește sau te amenință online (cyberbullying), nu răspunde: păstrează dovada (captură de ecran), blochează persoana și spune unui adult de încredere;
• atenție la phishing: mesaje care par oficiale și îți cer date sau parole; nicio instituție serioasă nu cere parola prin e-mail.

Mai ține minte un lucru: ce publici pe Internet rămâne acolo. O poză sau un mesaj, odată trimise, pot fi copiate de oricine și pot reapărea peste ani. Gândește-te de două ori înainte de a posta — regula simplă este: nu publica nimic ce nu ai vrea să vadă părinții sau profesorii tăi.

Drepturile de autor în lumea digitală

Orice creație — un text, o fotografie, o melodie, un joc — are un autor, iar legea îi protejează munca prin dreptul de autor (copyright). Faptul că ceva se găsește ușor pe Internet nu înseamnă că este gratuit sau al nimănui.

Ce ai voie și ce nu:

• poți citi și viziona conținutul publicat liber;
• NU ai voie să copiezi un referat găsit pe net și să îl prezinți ca munca ta — asta se numește plagiat;
• NU ai voie să descarci sau să distribui filme, muzică sau jocuri piratate — este furt, chiar dacă nu se vede;
• dacă folosești o informație sau o imagine în proiectul tău, menționează sursa: de unde ai luat-o și cine e autorul.

Există și conținut pe care autorii îl oferă spre folosire liberă, sub licențe speciale (de exemplu Creative Commons) — caută mențiunea „free to use” sau filtrează imaginile după drepturi de utilizare.

Regula simplă de ținut minte: pe Internet te porți ca în viața reală. Cum nu ai lua caietul unui coleg să îl semnezi cu numele tău, așa nu prezinți nici munca altcuiva drept a ta.

Test — 6 întrebări ca la examen