Sisteme de operare

Elevii se familiarizează cu interfața și funcțiile de bază ale unui sistem de operare.

Ce este și la ce folosește sistemul de operare

Sistemul de operare este cel mai important program de pe calculator: el pornește primul și rămâne pornit tot timpul, ca un dirijor care coordonează toată orchestra de componente și programe.

Ce face sistemul de operare:

• pornește calculatorul și verifică dacă toate componentele funcționează;
• face legătura între hardware și programele tale — când apeși o tastă, el duce informația unde trebuie;
• împarte resursele: decide cât procesor și câtă memorie primește fiecare program deschis;
• organizează fișierele pe disc, ca să le găsești ușor;
• îți oferă interfața prin care dai comenzi calculatorului.

Exemple de sisteme de operare: Windows (cel mai răspândit pe PC-uri), macOS (pe calculatoarele Apple), Linux (gratuit și liber), iar pe telefoane Android și iOS.

Reține diferența esențială: sistemul de operare NU este totuna cu aplicațiile. Aplicațiile (jocuri, editoare de text) sunt instalate PESTE sistemul de operare și nu pot rula fără el. Fără sistem de operare, calculatorul nici măcar nu pornește ecranul de start.

Interfața grafică: desktop, ferestre, meniuri

Sistemele de operare moderne au o interfață grafică — comunici cu calculatorul prin imagini, butoane și ferestre, nu prin comenzi scrise.

Elementele principale:

• Desktopul (suprafața de lucru) — ecranul principal pe care îl vezi după pornire, cu imaginea de fundal și pictograme;
• Pictogramele (iconițele) — micile imagini care reprezintă programe, fișiere sau foldere; dai dublu clic pe ele ca să le deschizi;
• Bara de activități (taskbar) — banda din partea de jos a ecranului, unde vezi programele deschise și butonul de Start;
• Ferestrele — fiecare program deschis apare într-o fereastră; o fereastră are bară de titlu și trei butoane în colț: minimizare (fereastra se ascunde în bara de activități, dar programul rămâne deschis), maximizare/restaurare (fereastra ocupă tot ecranul sau revine la dimensiunea mică) și închidere (programul se închide);
• Meniurile — liste de comenzi; clic dreapta pe aproape orice obiect deschide meniul contextual, cu acțiuni potrivite pentru acel obiect.

Confuzia clasică: minimizarea NU închide programul! Programul minimizat rulează în continuare și îl readuci pe ecran cu un clic pe bara de activități.

Fișiere și foldere — cum își organizează calculatorul datele

Fișierul este forma sub care se păstrează orice informație pe calculator: un desen, o compunere, o melodie, o fotografie — fiecare este un fișier.

Fiecare fișier are un nume format din două părți, despărțite de un punct:

• numele propriu-zis, pe care îl alegi tu (de exemplu „compunere”);
• extensia, care arată tipul fișierului (de exemplu „.docx”).

Extensii des întâlnite: .txt și .docx pentru texte, .jpg și .png pentru imagini, .mp3 pentru muzică, .mp4 pentru filme, .exe pentru programe.

Folderul (dosarul) este un container în care pui fișiere și alte foldere, ca să fie ordine — exact ca dosarele dintr-un fișet. Un folder poate conține alte foldere, care conțin la rândul lor altele, formând o structură arborescentă, ca ramurile unui copac.

Drumul până la un fișier se numește cale: de exemplu, folderul „Școala”, în el folderul „Clasa a V-a”, iar în el fișierul „compunere.docx”. Regulă importantă: în același folder nu pot exista două fișiere cu exact același nume și aceeași extensie — calculatorul nu ar ști care e care.

Operații cu fișiere și foldere

Operațiile de bază pe care trebuie să le stăpânești:

• Crearea — clic dreapta într-un loc gol → Nou → alegi tipul (folder, document etc.);
• Redenumirea — clic dreapta pe fișier → Redenumire, apoi scrii noul nume; ai grijă să nu ștergi extensia!
• Copierea — Copy + Paste: fișierul original rămâne la locul lui, iar în destinație apare un duplicat; după copiere există DOUĂ fișiere;
• Mutarea — Cut + Paste: fișierul dispare din locul vechi și apare în cel nou; după mutare există UN SINGUR fișier;
• Ștergerea — tasta Delete sau clic dreapta → Ștergere; fișierul ajunge în Coșul de reciclare (Recycle Bin).

Despre coșul de reciclare merită să știi două lucruri care se cer des:

• un fișier șters din greșeală poate fi recuperat din coș cu opțiunea Restaurare;
• dacă golești coșul, fișierele se pierd definitiv.

Confuzia cea mai frecventă este între copiere și mutare: la copiere originalul rămâne, la mutare originalul dispare din locul inițial. Gândește-te la o carte: a o copia înseamnă a face o fotocopie, a o muta înseamnă a o duce pe alt raft.

Proprietățile fișierelor

Fiecare fișier are o „carte de identitate” — proprietățile lui. Le vezi cu clic dreapta pe fișier → Proprietăți. Acolo găsești:

• numele și extensia — cum se numește și ce tip de fișier este;
• dimensiunea — cât spațiu ocupă pe disc, măsurată în octeți, KB, MB sau GB; un text simplu are câțiva KB, o fotografie câțiva MB, iar un film poate avea câțiva GB;
• locația — calea completă către folderul în care se află;
• data creării și data ultimei modificări — când a fost făcut fișierul și când s-a umblat ultima oară în el;
• atributele — de exemplu doar în citire (read-only): fișierul poate fi deschis și citit, dar nu poate fi modificat și salvat peste el.

De ce contează proprietățile? Ca să afli dacă un fișier încape pe stick, îi verifici dimensiunea. Ca să afli dacă un coleg a modificat proiectul comun, verifici data ultimei modificări. Ca să înțelegi de ce nu poți salva peste un fișier, verifici dacă are atributul read-only.

Atenție: dimensiunea fișierului nu depinde de numele lui — un fișier cu nume lung nu ocupă mai mult spațiu. Dimensiunea depinde doar de conținutul fișierului.

Test — 6 întrebări ca la examen