Geografia continentelor – Australia și Oceania

Prezintă trăsăturile geografice specifice ale Australiei, Oceaniei și regiunilor polare.

Australia – relieful și clima

Australia este cel mai mic continent al planetei (circa 7,7 milioane km²) și, în același timp, un singur stat — caz unic pe Glob. Se află integral în emisfera sudică, de aceea anotimpurile sunt inversate față de Europa: vara australă corespunde iernii noastre.

Relieful este vechi, jos și monoton — Australia nu are munți tineri de încrețire și nici vulcani activi, fiind departe de marginile plăcilor:

• în est: Munții Marii Cumpene de Ape (Great Dividing Range), munți vechi, erodați, cu vârful maxim al continentului, Kosciuszko, doar 2228 m — cel mai scund „acoperiș” dintre toate continentele;
• în centru: câmpii și bazine joase, cu Marele Bazin Artezian — imense rezerve de apă subterană care fac posibil păstoritul în zone aride; aici se află și inselbergul Uluru (Ayers Rock), simbol al continentului;
• în vest: Podișul Australiei de Vest, ocupat în mare parte de deșerturi.

Clima explică totul în Australia: Tropicul Capricornului taie continentul prin mijloc, deci interiorul stă sub calmul arid tropical — Australia este cel mai arid continent locuit, cu circa două treimi din teritoriu deșertic sau semiarid (Marele Deșert de Nisip, Marele Deșert Victoria). Doar marginile primesc ploi: nordul — climat tropical cu sezon umed, estul și sud-estul — climat subtropical și temperat-oceanic, sud-vestul — climat mediteranean.

În largul coastei de nord-est se desfășoară Marea Barieră de Corali — cel mai mare recif coraligen al lumii, amenințat de încălzirea oceanului.

Australia – populația și economia

Australia are doar circa 26 de milioane de locuitori pe un teritoriu de peste 31 de ori mai mare decât România — una dintre cele mai mici densități medii din lume (în jur de 3 loc./km²). Media însă înșală: interiorul arid („outback”) este aproape pustiu, iar populația se concentrează masiv pe litoralul estic și sud-estic, unde clima e favorabilă.

Aici se înșiră marile orașe: Sydney și Melbourne — fiecare cu circa 5 milioane de locuitori — apoi Brisbane, Perth (izolat pe coasta vestică) și Adelaide. Capitala este însă Canberra, oraș planificat, construit special între Sydney și Melbourne pentru a stinge rivalitatea dintre ele — capcana clasică de examen: capitala NU este Sydney.

Populația s-a format prin imigrație, inițial britanică (Australia a fost colonie penitenciară a Marii Britanii), apoi din întreaga lume, în special din Asia. Populația indigenă — aborigenii — reprezintă o minoritate de câteva procente.

Economia este dezvoltată și de tip exportator de resurse:

• minerit de prim rang mondial: minereu de fier (vestul), cărbune, bauxită, aur, uraniu — exportate mai ales spre China și Japonia;
• creșterea ovinelor — Australia este una dintre marile puteri mondiale la lâna de oaie merinos — și a bovinelor, pe pășunile uriașe susținute de apele arteziene;
• cultura grâului în sud-est, viticultură, plus servicii moderne și turism.

Orientarea comercială s-a mutat vizibil dinspre Europa spre Asia-Pacific, partenerii principali fiind China, Japonia și Coreea de Sud.

Oceania

Oceania cuprinde miile de insule risipite în Pacificul central și de sud — cel mai fragmentat spațiu geografic al lumii, grupat convențional în trei mari regiuni, după poziție și populațiile lor:

• Melanezia („insulele negre”), la nord și est de Australia: Noua Guinee (a doua insulă a lumii ca mărime), Fiji, Insulele Solomon, Vanuatu;
• Micronezia („insulele mici”), în Pacificul de nord-vest: Insulele Marshall, Palau, Kiribati — state formate din atoli minusculi;
• Polinezia („insulele multe”), triunghiul uriaș dintre Hawaii, Insula Paștelui și Noua Zeelandă: Samoa, Tonga, Polinezia Franceză.

După origine, insulele sunt de două tipuri — distincție cerută la examen: insule vulcanice (înalte, fertile — Hawaii, Tahiti) și insule coraligene (atoli joși, de câțiva metri deasupra mării). Tocmai atolii sunt cei mai amenințați de creșterea nivelului oceanului: state ca Tuvalu și Kiribati riscă să devină nelocuibile — primul caz de state care ar dispărea din cauza schimbărilor climatice.

Noua Zeelandă ocupă un loc aparte: două insule mari, cu munți tineri (Alpii Neozeelandezi), vulcani activi și gheizere — se află pe Cercul de Foc al Pacificului —, climă temperat-oceanică și o economie dezvoltată, bazată pe creșterea animalelor (lactate, carne, lână) și turism. Capitala este Wellington, iar cel mai mare oraș — Auckland.

Economiile insulare mici trăiesc din turism, pescuit, culturi de cocotier (copra) și din sprijin extern — izolarea și distanțele uriașe rămân principala lor constrângere.

Regiunile polare

Cele două regiuni polare sunt opuse ca structură — iar inversarea lor este o greșeală frecventă:

• Arctica = un ocean înghețat (Oceanul Arctic), acoperit de banchiză, înconjurat de continente (nordul Asiei, Europei și Americii de Nord, plus Groenlanda — cea mai mare insulă a lumii, acoperită de calotă glaciară);
• Antarctica = un continent (circa 14 milioane km²) acoperit de cea mai groasă calotă glaciară a planetei (grosimi medii de peste 2000 m), înconjurat de ocean.

Antarctica deține recordurile frigului: aici s-a înregistrat cea mai scăzută temperatură măsurată la sol de pe Glob (sub -89°C, la stația Vostok). Calota antarctică împreună cu cea groenlandeză concentrează cea mai mare parte a apei dulci a planetei sub formă de gheață — de aceea topirea lor ar ridica dramatic nivelul Oceanului Planetar.

Antarctica nu aparține niciunui stat: prin Tratatul Antarctic (semnat în 1959), continentul este rezervat cercetării științifice pașnice — sunt interzise activitățile militare și exploatarea minieră, iar pretențiile teritoriale sunt înghețate. Nu are populație permanentă, doar personalul stațiilor de cercetare.

Arctica, în schimb, este locuită pe margini (inuiți, populații siberiene) și devine miză geopolitică: topirea banchizei deschide noi rute de navigație (Drumul Maritim de Nord) și acces la resurse de hidrocarburi, ceea ce ascute competiția dintre statele riverane. Ambele regiuni sunt indicatorii cei mai sensibili ai încălzirii globale — temperatura crește aici mult mai repede decât media planetei.

Test — 6 întrebări ca la examen