Geografia continentelor – Africa

Studiază specificul geografic al Africii, cu accent pe contrastele fizice și socio-economice.

Relieful și structura geologică

Africa este al doilea continent ca întindere (circa 30,3 milioane km²) și singurul străbătut aproape simetric de Ecuator, fiind cuprins în cea mai mare parte între cele două tropice.

Geologic, Africa este un continent vechi și stabil: cea mai mare parte stă pe o platformă precambriană, de aceea relieful dominant este de podișuri înalte de 200-2000 m (Podișul Saharei, Podișul Africii de Est, Podișul Kalahari) — nu de lanțuri montane tinere ca în Asia. Munți tineri de încrețire există doar la extremități: Munții Atlas în nord-vest și Munții Capului/Scorpiei în sud.

Elementul tectonic spectaculos este Marele Rift Est-African — un sistem uriaș de falii care despică estul continentului de la Marea Roșie până în Mozambic. De-a lungul riftului găsim:

• lacuri tectonice alungite și adânci: Tanganyika (al doilea din lume ca adâncime, după Baikal), Malawi;
• vulcani: Kilimanjaro (5895 m) — cel mai înalt vârf al Africii, un vulcan stins cu calotă de gheață chiar lângă Ecuator — și Kenya;
• cutremure și activitate vulcanică actuală: riftul este locul unde placa africană începe să se rupă în două.

Țărmurile sunt puțin crestate, cu puține golfuri și peninsule — un motiv istoric pentru numărul redus de porturi naturale.

Clima și zonele biogeografice

Pentru că Ecuatorul taie continentul aproape prin mijloc, zonele de climă și vegetație ale Africii se dispun simetric spre nord și spre sud — cel mai clar exemplu de zonalitate latitudinală de pe Glob, cerut frecvent la examen:

• clima ecuatorială (bazinul fluviului Congo, litoralul Golfului Guineei): caldă și umedă tot anul → pădurea ecuatorială deasă, veșnic verde, etajată;
• clima subecuatorială: un sezon ploios și unul secetos → savana cu ierburi înalte, baobabi și acacii — domeniul marilor erbivore (elefanți, girafe, antilope);
• clima tropical-uscată: precipitații sub 200 mm/an → deșerturile: Sahara în nord (cel mai întins deșert cald al lumii, circa 8-9 milioane km²), Kalahari și Namib în sud;
• clima mediteraneană, la extremitățile nordică și sudică ale continentului → vegetație de tip maquis.

Între savană și Sahara se întinde Sahelul — fâșia de tranziție semiaridă unde seceta și pășunatul excesiv produc deșertificare, una dintre marile probleme de mediu ale Africii.

De reținut și pentru hidrografie: debitele fluviilor reflectă clima — Congo, alimentat ecuatorial, are scurgere bogată tot anul; Nigerul și Zambezi au regim legat de sezonul ploios.

Hidrografia – marile fluvii

Fluviile Africii sunt definite de podișurile în trepte pe care le străbat: praguri, cascade și defilee care le fac greu navigabile, dar bogate în potențial hidroenergetic.

• Nilul (circa 6650 km) – considerat în mod tradițional cel mai lung fluviu al Terrei; izvorăște din regiunea Marilor Lacuri (Nilul Alb) și primește Nilul Albastru din Podișul Etiopiei; străbate Sahara ca o fâșie de viață: aproape întreaga populație a Egiptului trăiește în valea și delta sa. Barajul de la Assuan îi reglează apele.
• Congo (Zair) – al doilea fluviu al lumii după debit (după Amazon); traversează de două ori Ecuatorul, de aceea este alimentat permanent de ploi și are scurgere constantă; imense rezerve hidroenergetice.
• Nigerul – marele fluviu al Africii de Vest, cu o deltă interioară în Mali și o deltă petrolieră la vărsarea în Golful Guineei (Nigeria).
• Zambezi – celebru prin cascada Victoria, una dintre cele mai mari ale lumii, la granița dintre Zambia și Zimbabwe.

Lacurile mari sunt concentrate în est: Victoria — cel mai întins lac al Africii, sursă a Nilului Alb — este un lac de baraj tectonic ușor lăsat, iar Tanganyika și Malawi sunt lacuri tectonice de rift, înguste și foarte adânci. Lacul Ciad, din Sahel, s-a restrâns dramatic prin secetă și irigații.

Populația și problemele demografice

Africa are circa 1,4-1,5 miliarde de locuitori și este continentul cu cea mai rapidă creștere demografică: natalitatea ridicată și mortalitatea în scădere mențin un spor natural mare, iar populația este cea mai tânără din lume — vârsta mediană este sub 20 de ani. Proiecțiile arată că o mare parte din creșterea populației mondiale a secolului XXI se va produce în Africa.

Repartiția este puternic inegală: concentrări mari în valea și delta Nilului, pe litoralul Golfului Guineei, în regiunea Marilor Lacuri și în Africa de Sud; goluri demografice în Sahara și în bazinul pădurii ecuatoriale.

Nigeria este cea mai populată țară a continentului (peste 220 de milioane de locuitori), urmată de Etiopia și Egipt. Orașele cresc exploziv — Lagos, Cairo, Kinshasa au depășit fiecare 10-20 de milioane de locuitori — dar urbanizarea este adesea necontrolată, cu cartiere informale lipsite de utilități.

Problemele-cheie de reținut: sărăcia (multe dintre cele mai puțin dezvoltate state ale lumii sunt africane), accesul limitat la educație și sănătate, foametea din zonele de secetă (Cornul Africii, Sahel), conflictele armate și migrațiile — atât între statele africane, cât și spre Europa. Diversitatea etnică și lingvistică uriașă (peste 2000 de limbi) este o bogăție culturală, dar granițele coloniale trasate arbitrar au lăsat tensiuni durabile.

Economia și statele reprezentative

Paradoxul african, formulat exact așa la examen: continent bogat în resurse, cu populație săracă. Africa deține ponderi mari din rezervele mondiale de aur, diamante, platină, cobalt, cupru, bauxită, petrol și gaze, dar exportă preponderent materii prime brute, cu valoare adăugată mică, iar profiturile prelucrării se realizează pe alte continente — o structură economică moștenită din perioada colonială.

• agricultura ocupă cea mai mare parte a populației active, dar este dominant de subzistență; culturile comerciale de plantație (cacao în Côte d'Ivoire și Ghana, cafea în Etiopia, arahide, bumbac) depind de prețurile mondiale;
• industria este slab dezvoltată, concentrată în câteva state; infrastructura de transport rămâne deficitară — moștenirea căilor ferate coloniale care legau doar minele de porturi.

State reprezentative:

• Africa de Sud – cea mai industrializată economie a continentului: aur, platină, cărbune; membră a grupului BRICS; orașe principale Johannesburg și Cape Town;
• Egipt – concentrat pe valea Nilului; venituri din Canalul Suez (legătura Mediterana–Marea Roșie, scurtătura comerțului Europa–Asia), turism și agricultură irigată;
• Nigeria – gigantul demografic; mare exportator de petrol din delta Nigerului, dar cu economie dependentă de acest singur produs — exemplu clasic de vulnerabilitate a monoexportului.

Test — 6 întrebări ca la examen