Unitățile de relief ale României

Studiul detaliat al principalelor forme de relief de pe teritoriul României.

Carpații Orientali, Meridionali și Occidentali

Carpații Românești formează un arc de cerc în jurul Depresiunii Transilvaniei și se împart în trei ramuri, delimitate de văi și depresiuni — limitele trebuie știute exact:

• Carpații Orientali – de la granița de nord până la Valea Prahovei. Trăsături: paralelismul culmilor pe trei fâșii (roci vulcanice la vest — cel mai lung lanț vulcanic din Europa, cu munții Călimani și Harghita; roci cristaline la mijloc; fliș la est), numeroase depresiuni (cea mai mare: Depresiunea Brașovului) și trecători ușor de străbătut. Altitudinea maximă: vârful Pietrosul Rodnei, 2.303 m, în Munții Rodnei;
• Carpații Meridionali – între Valea Prahovei și culoarul Timiș-Cerna. Sunt cei mai înalți, masivi și abrupți — supranumiți Alpii Transilvaniei: aici se află toate vârfurile de peste 2.500 m (Moldoveanu 2.544 m și Negoiu 2.535 m în Făgăraș, plus masivele Parâng, Retezat, Bucegi cu vârful Omu, 2.505 m). Au fost acoperiți de ghețari, care au lăsat circuri și văi glaciare cu lacuri precum Bâlea și Bucura;
• Carpații Occidentali – între culoarul Timiș-Cerna și Valea Someșului. Sunt cei mai scunzi și mai fragmentați (supranumiți și cetatea cu porți deschise); grupa principală: Munții Apuseni, cu altitudinea maximă în vârful Bihor, 1.849 m, vestiți pentru peșterile săpate în calcar (Scărișoara, cu ghețarul subteran, Peștera Urșilor).

Depresiunea Transilvaniei și Dealurile de Vest

În interiorul arcului carpatic se află Depresiunea colinară a Transilvaniei — cea mai mare depresiune a țării. Numele spune totul: este o depresiune pentru că e înconjurată de munți mai înalți, dar colinară pentru că interiorul ei nu e neted, ci acoperit de dealuri de 400–700 m, printre care curg Mureșul, Someșul și Târnavele.

Două bogății o fac importantă economic, ambele întrebate frecvent:

• gazul metan — aflat în structuri geologice bombate numite domuri; Transilvania are unele dintre cele mai curate zăcăminte de gaz metan din Europa;
• sarea — la marginile depresiunii (Turda, Praid, Ocna Sibiului), unde se află saline vechi transformate azi în obiective turistice.

Pe latura de vest a Carpaților Occidentali se întind Dealurile de Vest — o fâșie de dealuri joase (200–400 m) care face trecerea între munți și Câmpia de Vest. Fâșia nu este continuă: pe alocuri munții coboară direct în câmpie. Împreună, Dealurile de Vest și Câmpia de Vest formează marginea vestică, joasă, a amfiteatrului românesc.

De reținut diferența dintre cele două unități deluroase: Depresiunea Transilvaniei se află în interiorul arcului carpatic, Dealurile de Vest în exteriorul lui — la examen se cere adesea poziția fiecărei unități față de Carpați.

Subcarpații și podișurile din exteriorul Carpaților

Subcarpații sunt dealuri cutate, formate odată cu ultimele ridicări ale Carpaților, pe care îi însoțesc la exterior ca o umbră, pe trei sectoare: Subcarpații Moldovei (până la valea Trotușului), Subcarpații Curburii (cei mai complecși) și Subcarpații Getici (până la Motru). Sunt alcătuiți din șiruri de dealuri care închid depresiuni bine populate, cu livezi și podgorii. Aici se află resursele de petrol și sare ale zonei subcarpatice și tot aici, în zona Curburii (Vrancea), se produc cele mai puternice cutremure din România. Altitudinea maximă a Subcarpaților este atinsă în Dealul Chiciora (1.218 m) — atenție, nu în Măgura Odobești (996 m), care este doar cel mai cunoscut deal al Curburii.

Podișurile din exteriorul arcului carpatic:

• Podișul Moldovei – în est, între Siret și Prut: dealuri și platouri joase, cu alunecări de teren frecvente pe versanții argiloși; agricultură cerealieră și podgorii vestite (Cotnari, Huși);
• Podișul Getic – în sud, între Motru și Dâmbovița: podiș înclinat de la nord la sud, cu livezi, podgorii și zăcăminte de petrol și cărbune;
• Podișul Dobrogei – între Dunăre și Marea Neagră: cel mai vechi relief al țării; în nord, Munții Măcinului sunt rămășițele tocite ale unor munți străvechi, ridicați înaintea Carpaților; altitudini sub 500 m, climă secetoasă.

Câmpiile României

Câmpiile ocupă marginile de sud și de vest ale țării și sunt cele mai joase, mai netede și mai fertile unități de relief — grânarele României.

Câmpia Română se întinde în sud, de-a lungul Dunării, de la Drobeta-Turnu Severin până aproape de Galați. Este cea mai întinsă câmpie a țării și cuprinde:

• Câmpia Bărăganului — partea de est, cea mai tipică zonă de stepă a României, cu veri fierbinți, secete frecvente și cernoziomuri excelente pentru grâu, porumb și floarea-soarelui;
• câmpii acoperite cu loess — o rocă prăfoasă, gălbuie, adusă de vânt, pe care s-au format soluri fertile; în loess apar mici adâncituri rotunde numite crovuri;
• orașe mari: Bucureștiul, Ploiești, Craiova, Brăila.

Câmpia de Vest este fâșia joasă de la granița vestică, parte a marii Câmpii Panonice: mai umedă decât Câmpia Română (influențe oceanice), cu agricultură intensivă; orașe: Timișoara, Arad, Oradea, Satu Mare. Unele porțiuni sunt atât de joase încât râurile trebuiau îndiguite ca să nu se reverse.

Regula generală de examen: câmpiile românești sunt câmpii de acumulare — s-au format prin umplerea treptată a unor foste lacuri sau zone joase cu aluviuni (pietriș, nisip, mâl) aduse de râurile care coboară din Carpați. De aceea sunt netede și de aceea fertilitatea lor e legată de râuri și de loess.

Delta Dunării – cel mai tânăr pământ românesc

La vărsarea Dunării în Marea Neagră s-a format Delta Dunării — cea mai joasă, cea mai nouă și cea mai umedă unitate de relief a României, aflată încă în formare: fluviul aduce anual zeci de milioane de tone de aluviuni, iar uscatul înaintează încet în mare.

Cum s-a format — raționament cerut la examen: la întâlnirea cu marea, viteza apei scade brusc, aluviunile se depun, iar pentru că Marea Neagră nu are maree puternice care să le măture, depunerile s-au acumulat în timp, construind delta. Condițiile formării unei delte: fluviu cu aluviuni multe, mare puțin adâncă, fără maree și fără curenți puternici.

Dunărea se desparte în trei brațe, de la nord la sud:

• Chilia – cel mai lung și cu cel mai mare debit (transportă cea mai multă apă), pe granița cu Ucraina;
• Sulina – cel mai scurt și drept, amenajat pentru navigația maritimă — pe el urcă navele spre portul Sulina și mai departe;
• Sfântu Gheorghe – cel mai vechi și mai sinuos, în sud.

Doar circa 13 la sută din deltă este uscat permanent: grindurile — fâșii de nisip și aluviuni mai înalte (Letea și Caraorman, cu păduri crescute pe nisip). Restul: mlaștini, canale, lacuri și cea mai mare întindere compactă de stuf din lume.

Delta este Rezervație a Biosferei (protejată internațional, inclusă în patrimoniul UNESCO): peste 300 de specii de păsări — pelicani, cormorani, egrete — plus sturioni și alte zeci de specii de pești. Aici oamenii trăiesc în sate mici, din pescuit și turism, iar accesul se face aproape numai pe apă.

Test — 6 întrebări ca la examen