România – prezentare geografică generală

Capitol dedicat poziției, limitelor și caracteristicilor generale ale țării noastre în context european.

Poziția geografică: o țară carpato-danubiano-pontică

România se află în sud-estul Europei Centrale, iar poziția ei se descrie prin trei repere care i-au dat și supranumele de țară carpato-danubiano-pontică:

• Carpații – arcul muntos care traversează țara prin mijloc;
• Dunărea – marele fluviu care formează granița de sud și se varsă la noi în mare;
• Marea Neagră (numită în Antichitate Pontus Euxinus, de unde vine pontic) – ieșirea țării la mare, pe circa 245 km de litoral.

Repere matematice de reținut: paralela de 45 de grade latitudine nordică (jumătatea distanței dintre Ecuator și Polul Nord) și meridianul de 25 de grade longitudine estică se intersectează pe teritoriul României — deci țara noastră se află în plină zonă temperată și în emisferele nordică și estică.

Suprafața României este de circa 238.400 km², ceea ce o așază printre țările mijlocii ale Europei — mai mare decât multe state vestice, dar mult mai mică decât Ucraina sau Franța.

Poziția aceasta aduce consecințe pe care examenele le cer explicate: climă temperat-continentală de tranziție (nici oceanică precum în vest, nici aspră ca în est), toate cele patru anotimpuri bine conturate și un rol de răscruce între Europa Centrală, de Est și de Sud — pe aici trec drumuri comerciale importante între Baltica și Mediterana, între vestul Europei și Asia.

Vecinii și granițele

România are cinci vecini, pe care trebuie să îi știi cu punctele cardinale și cu granițele naturale corespunzătoare:

• la nord – Ucraina (care ne mărginește și în est, dincolo de Republica Moldova);
• la est – Republica Moldova, granița fiind râul Prut;
• la sud-est – Marea Neagră (graniță naturală, nu stat);
• la sud – Bulgaria, granița fiind în cea mai mare parte Dunărea;
• la sud-vest – Serbia, granița urmând parțial tot Dunărea;
• la vest – Ungaria.

Observă cât de mult folosește natura drept graniță: Dunărea spre Bulgaria și Serbia, Prutul spre Republica Moldova, Marea Neagră în sud-est. Restul granițelor sunt convenționale, trasate pe uscat.

Două precizări care apar des în subiecte:

• dintre vecini, Republica Moldova este statul cu care împărtășim limba și cultura — românii de pe cele două maluri ale Prutului formează același popor;
• România este membră a Uniunii Europene (din 2007) și a NATO (din 2004); granițele cu Ungaria și Bulgaria sunt granițe interne ale UE, pe când cele cu Ucraina, Republica Moldova și Serbia sunt granițe externe ale Uniunii — de aceea controlul lor este mai strict.

Relieful: variat, proporționat și așezat în amfiteatru

Relieful României are trei trăsături-cheie, formulate exact așa cum se cer la examen:

• varietate: avem toate treptele de relief — munți, dealuri, podișuri, câmpii, deltă;
• proporționalitate: treptele ocupă suprafețe aproximativ egale — circa o treime munți, o treime dealuri și podișuri, o treime câmpii;
• dispunere concentrică (în amfiteatru): în mijloc se află Depresiunea colinară a Transilvaniei, înconjurată de coroana Carpaților, din care relieful coboară în trepte spre margini — dealuri, podișuri și apoi câmpii — ca treptele unui amfiteatru care privește spre Dunăre și mare.

Carpații românești se împart în trei ramuri: Orientali (de la granița de nord până la Valea Prahovei), Meridionali (cei mai înalți, cu vârfurile Moldoveanu, 2.544 m și Negoiu, 2.535 m, ambele în Munții Făgăraș) și Occidentali (cei mai scunzi, cu Munții Apuseni). Sunt munți tineri, parte din același lanț cu Alpii, dar mai scunzi și mai fragmentați decât aceștia, cu multe depresiuni și trecători care i-au făcut dintotdeauna locuibili și ușor de traversat.

Spre margini coboară Subcarpații (dealuri cutate, cu depresiuni), Podișul Moldovei, Podișul Getic, Podișul Dobrogei (cel mai vechi relief al țării), iar la exterior marile câmpii: Câmpia Română în sud (grânarul țării) și Câmpia de Vest. La vărsarea Dunării se întinde Delta Dunării — cel mai nou și cel mai jos pământ românesc, aflat încă în formare.

Clima, apele, vegetația și fauna

Clima României este temperat-continentală de tranziție: patru anotimpuri clare, veri calde, ierni reci, precipitații moderate (în medie 500–700 mm pe an). Temperatura scade cu altitudinea — de la peste 11 grade media anuală pe litoral la sub 0 grade pe crestele înalte — iar precipitațiile cresc cu altitudinea: munții sunt turnul de apă al țării. Se simt și influențe dinspre margini: oceanice în vest, de ariditate (uscăciune) în est, unde iarna bate crivățul, și submediteraneene în sud-vest, unde iernile sunt mai blânde.

Apele: aproape toate râurile pornesc din Carpați, ca spițele unei roți, și ajung direct sau prin colectori la Dunăre — de aceea spunem că rețeaua noastră hidrografică este radială și aproape integral tributară Dunării. Râuri principale: Mureșul, Oltul, Prutul, Siretul, Jiul, Argeșul, Someșul. Dunărea străbate 1.075 km pe teritoriul sau la granița României și se varsă în Marea Neagră prin trei brațe: Chilia, Sulina (navigabil, cel mai scurt) și Sfântu Gheorghe.

Vegetația și fauna se așază în etaje, după altitudine: stepa și silvostepa la câmpie (azi mai ales terenuri agricole), pădurile de foioase (stejar, apoi fag) la dealuri și munte jos, coniferele (molid) mai sus, iar deasupra limitei pădurii — pajiștile alpine. Fauna urmează etajele: dropia și popândăul la stepă, mistrețul și căprioara în foioase, iar la munte ursul brun, cerbul, râsul și capra neagră — România adăpostește cele mai mari efective de urși bruni din Uniunea Europeană.

Populația și orașele

România are circa 19 milioane de locuitori, în scădere față de trecut din două cauze pe care trebuie să le poți numi: natalitatea redusă și emigrarea — milioane de români trăiesc și muncesc în alte țări europene (Italia, Spania, Germania, Regatul Unit).

Structura populației, pe scurt:

• majoritatea locuitorilor sunt români (peste 80 la sută); cele mai numeroase minorități sunt maghiarii (mai ales în Transilvania) și romii;
• limba oficială, româna, este o limbă romanică — moștenirea romanizării Daciei;
• puțin peste jumătate din populație trăiește în orașe.

Bucureștiul, capitala, este de departe cel mai mare oraș: circa 2 milioane de locuitori (cu împrejurimile), centrul politic, economic și cultural al țării, așezat în Câmpia Română, pe râul Dâmbovița. Urmează, ca mărime și importanță, marile orașe regionale, fiecare cu circa 250–330 de mii de locuitori: Cluj-Napoca (inima Transilvaniei), Iași (capitala istorică a Moldovei), Timișoara (metropola Banatului), Constanța (cel mai mare port al țării, la Marea Neagră), Craiova, Brașov, Galați.

Așezările rurale — satele — sunt aproape 13.000, foarte diferite: mari și adunate la câmpie, mai mici și risipite pe văile și plaiurile de munte. Legătura dintre relief și tipul de sat este o întrebare clasică: cu cât urci în altitudine, cu atât satele devin mai mici și mai împrăștiate.

Test — 6 întrebări ca la examen