Europa de Est

Studiul geografic al regiunii estice a Europei, incluzând câmpiile întinse și marile fluvii.

Câmpia Europei de Est – imensitatea netedă

Europa de Est este dominată de o singură unitate uriașă de relief: Câmpia Europei de Est, numită și Câmpia Rusă — cea mai întinsă câmpie a Europei și una dintre cele mai mari ale lumii, cu circa 4 milioane km². Se întinde de la Marea Baltică și Marea Neagră până la Munții Ural, care marchează limita cu Asia.

Câmpia nu este perfect plată ca o masă: cuprinde ondulări largi, coline joase și podișuri puțin înalte (Podișul Valdai, Podișul Central Rus), dar diferențele de nivel rămân mici. Tocmai netezimea și deschiderea ei au două consecințe geografice majore, cerute la examene:

• niciun obstacol pentru masele de aer: aerul rece arctic coboară nestingherit iarna până departe în sud, iar aerul uscat din interiorul continentului pătrunde vara — de aici contrastele mari de temperatură;
• circulație ușoară pentru oameni: de-a lungul istoriei, câmpia a fost străbătută de migrații, negustori și armate, iar astăzi de căi ferate și drumuri lungi și drepte.

Pe marginile regiunii apar și alte forme de relief: Munții Carpați ating vestul Ucrainei, iar în sud, între Marea Neagră și Marea Caspică, se ridică Munții Caucaz, cu vârful Elbrus (5.642 m), cel mai înalt al Europei dacă includem Caucazul în continent.

Clima continentală – contrastele est-europene

Europa de Est este domeniul climatului temperat-continental, iar regula lui de aur este: cu cât te depărtezi de Oceanul Atlantic, cu atât clima devine mai aspră. Oceanul îmblânzește clima vestului; aici, în inima continentului, influența lui abia se mai simte.

Trăsăturile de recunoscut:

• ierni lungi și geroase: temperaturi care coboară frecvent sub -15 grade, zăpadă care rezistă luni întregi, râuri înghețate săptămâni sau luni pe an;
• veri calde, uneori fierbinți și secetoase — diferența dintre luna cea mai rece și cea mai caldă (numită amplitudine termică) este mare, mult mai mare decât în vest;
• precipitații reduse (400–600 mm pe an), care scad spre sud-est, unde apar secete frecvente;
• iarna bate crivățul, vânt rece și năprasnic dinspre nord-est, cunoscut și în estul României, care viscolește zăpada.

De la nord la sud, vegetația se așază în fâșii late, paralele — cel mai frumos exemplu de zonalitate din Europa: tundra la Oceanul Arctic, apoi taigaua de conifere, pădurile de foioase în fâșia de mijloc, silvostepa (amestec de pâlcuri de pădure și pajiști) și, în sud, stepa — marea de ierburi fără copaci. Sub stepă s-a format cernoziomul, solul negru și gras care face din această regiune un uriaș grânar.

Ucraina, Belarus și Republica Moldova

Ucraina este cel mai întins stat aflat în întregime în Europa (circa 600.000 km²). Relieful este dominat de câmpii și podișuri joase, cu Carpații Păduroși în vest și ieșire largă la Marea Neagră și Marea Azov în sud. Fluviul Nipru taie țara pe mijloc și trece prin capitala Kiev (Kîiv), oraș istoric de peste un mileniu. Bogățiile Ucrainei sunt legendare: cernoziomul care o face unul dintre marii exportatori mondiali de grâu, porumb și floarea-soarelui (supranumită grânarul Europei), plus cărbune și minereu de fier în bazinul industrial din est.

Belarus este un stat fără ieșire la mare, așezat pe câmpii joase, presărate cu păduri și mlaștini întinse — aici se păstrează pădurea Białowieża, una dintre ultimele păduri virgine de câmpie ale Europei, cu zimbri în libertate. Capitala: Minsk. Economia se bazează pe industrie (utilaje, îngrășăminte) și agricultură.

Republica Moldova este statul vecin României, cu care împarte limba română, istoria și cultura. Se întinde între râurile Prut (granița cu România) și Nistru, pe un relief de câmpii și dealuri joase acoperite cu cernoziom. Capitala: Chișinău. Este o țară mică, agricolă, renumită pentru viță-de-vie și vinuri, livezi și culturi de floarea-soarelui. Nu are ieșire directă la mare, dar prin portul Giurgiulești, la Dunăre, are acces la traficul fluvial și maritim.

Resursele naturale și economia regiunii

Europa de Est este, la scara continentului, cămara de resurse: aici se concentrează cele mai importante rezerve europene de materii prime, iar la examen trebuie să poți asocia resursa cu utilizarea ei.

• Cernoziomul — resursa-vedetă, chiar dacă nu e din subsol: cel mai fertil sol al lumii acoperă stepa Ucrainei, sudul Rusiei și Moldova. Pe el se cultivă grâu, porumb, floarea-soarelui și sfeclă de zahăr; regiunea hrănește, prin exporturi, zeci de alte țări;
• combustibili: petrol și gaze naturale (mai ales în Rusia, spre Ural și în nord), cărbune superior în bazinul Donbas (estul Ucrainei);
• minereu de fier (Krivoi Rog, în Ucraina) — baza siderurgiei, adică a producerii fontei și oțelului;
• păduri: taigaua oferă lemn în cantități uriașe;
• marile fluvii — Volga, Niprul, Donul — produc hidroenergie în lacuri de acumulare gigantice și servesc drept drumuri de apă, legate între ele prin canale (Volga e legată de Don printr-un canal celebru).

Industria s-a dezvoltat istoric lângă resurse: combinate siderurgice lângă cărbune și fier, industrie chimică lângă gaze. Multe uzine sunt însă vechi și poluante, iar modernizarea lor este una dintre marile provocări ale regiunii — la fel ca dependența economiei de exportul materiilor prime, ale căror prețuri urcă și coboară imprevizibil.

Populația și așezările

Popoarele Europei de Est aparțin în majoritate familiei limbilor slave: rușii, ucrainenii, belarușii, polonezii. Excepția importantă de lângă noi: moldovenii vorbesc româna, limbă romanică — insulă latină într-o mare slavă, cum se spune adesea.

Repartiția populației urmează fidel harta naturii, iar acest raționament e des cerut:

• cele mai populate sunt fâșia de silvostepă și stepă cu cernoziom (agricultură bogată) și marile regiuni industriale;
• cele mai goale rămân nordul rece (tundră, taiga) și zonele mlăștinoase.

Orașele mari s-au ridicat aproape toate pe fluvii, care le-au oferit apă, transport și comerț: Kiev pe Nipru, Minsk, Chișinău pe râul Bâc, iar în Rusia — Moscova (cel mai mare oraș al Europei, peste 12 milioane de locuitori) și Sankt Petersburg, marele port de la Marea Baltică.

Satele est-europene sunt de regulă mari și adunate, înșirate de-a lungul văilor, cu mii de locuitori — foarte diferite de satele mici și risipite din munții Europei.

O problemă demografică serioasă marchează întreaga regiune: scăderea populației. Natalitatea este mică, iar milioane de oameni, mai ales tineri, au emigrat spre vestul Europei în căutarea unor venituri mai bune — Republica Moldova și Ucraina sunt printre țările cu cele mai puternice plecări. Satele rămân astfel cu populație puțină și îmbătrânită.

Test — 6 întrebări ca la examen