Sistemul endocrin

Glandele endocrine, hormonii secretați și rolul lor în reglarea funcțiilor organismului.

Glandele endocrine și hormonii — principii

Glandele endocrine își varsă produșii (hormonii) direct în sânge, fără canal excretor — spre deosebire de glandele exocrine (salivare, sudoripare), care au canale. Pancreasul și gonadele sunt glande mixte: au și componentă exocrină, și endocrină.

Hormonul e un mesager chimic: circulă prin sânge în tot corpul, dar acționează doar pe celulele-țintă, care au receptori specifici pentru el. De aici două proprietăți de examen: acțiune la distanță și specificitate.

Reglarea se face predominant prin feedback negativ: produsul final inhibă veriga de comandă. Exemplu-tip: hipotalamus (TRH) → hipofiză (TSH) → tiroidă (T₃, T₄); când T₃ și T₄ cresc, ele inhibă secreția de TRH și TSH — sistemul se autolimitează. Feedback-ul pozitiv e excepția (ex. oxitocina la naștere: contracțiile amplifică secreția).

Axa hipotalamo-hipofizară e cheia întregului sistem: hipotalamusul face legătura între sistemul nervos și cel endocrin.

Hipofiza — glanda «dirijor»

Hipofiza (glanda pituitară) stă în șaua turcească a osului sfenoid, legată de hipotalamus prin tija pituitară. Are două părți cu origini și funcționări diferite — distincția e grilă sigură:

Adenohipofiza (lobul anterior) — secretă efectiv hormoni:

• STH (somatotrop / hormonul de creștere) – creșterea oaselor și a țesuturilor;
• TSH – stimulează tiroida;
• ACTH – stimulează corticosuprarenala;
• FSH și LH (gonadotropi) – comandă gonadele;
• Prolactina – secreția lactată.

Neurohipofiza (lobul posterior) — capcana clasică: NU produce hormoni, ci depozitează și eliberează doi hormoni produși de hipotalamus:

• ADH (vasopresina) – reabsorbția apei în rinichi (concentrează urina);
• Oxitocina – contracțiile uterine la naștere și ejecția laptelui.

Patologia STH, în funcție de moment: hiposecreție în copilărie → nanism hipofizar (proporționat, intelect normal); hipersecreție în copilărie → gigantism; hipersecreție la adult (după închiderea cartilajelor de creștere) → acromegalie (cresc extremitățile: mâini, mandibulă, nas). Hiposecreția de ADH → diabet insipid: urină multă și diluată, sete intensă — fără nicio legătură cu glicemia.

Tiroida și paratiroidele

Tiroida — cea mai mare glandă endocrină (~25–30 g), în fața traheei, sub laringe. Secretă:

• Tiroxina (T₄) și triiodotironina (T₃) – hormoni iodați; cresc metabolismul bazal, termogeneza, frecvența cardiacă; indispensabili dezvoltării sistemului nervos la copil.
• Calcitonina – scade calcemia (depune calciul în oase).

Patologie:

• Hipotiroidism la copil → cretinism (nanism disproporționat + retard psihic — de comparat cu nanismul hipofizar, unde intelectul e normal);
• Hipotiroidism la adult → mixedem: metabolism scăzut, apatie, creștere în greutate, intoleranță la frig;
• Hipertiroidism → boala Basedow-Graves: metabolism crescut, slăbire cu apetit păstrat, tahicardie, nervozitate, exoftalmie (ochi proeminenți);
• Gușa endemică – mărirea glandei prin lipsa iodului din alimentație; prevenită cu sare iodată.

Paratiroidele — patru glande mici pe fața posterioară a tiroidei. Secretă parathormonul (PTH), care crește calcemia (mobilizează calciul din os, crește absorbția intestinală și reabsorbția renală). PTH și calcitonina sunt antagoniști — perechea clasică de grilă. Hiposecreția de PTH → tetanie (spasme musculare prin hipocalcemie).

Glandele suprarenale

Două glande așezate ca niște căciuli pe polii superiori ai rinichilor, fiecare cu două zone complet diferite:

Corticosuprarenala (periferia) — hormoni steroizi, în trei categorii:

• Mineralocorticoizi (aldosteron) – rețin Na⁺ și apă, elimină K⁺; reglează volumul sanguin și tensiunea;
• Glucocorticoizi (cortizol) – cresc glicemia (gluconeogeneză), mobilizează rezervele în stres prelungit, efect antiinflamator;
• Sexosteroizi – hormoni sexuali în cantități mici.

Medulosuprarenala (miezul) — secretă adrenalina și noradrenalina (catecolamine): răspunsul rapid «luptă sau fugi» — tahicardie, creșterea glicemiei, redistribuirea sângelui spre mușchi. Funcțional, e o prelungire a sistemului nervos simpatic.

De reținut contrastul: corticala = răspuns lent, hormonal, de durată (cortizol — stres cronic); medulara = răspuns rapid, de urgență (adrenalină — stres acut).

Patologie: hipersecreția de glucocorticoizi → sindromul Cushing (obezitate a trunchiului, față «în lună plină», hipertensiune); insuficiența corticosuprarenală → boala Addison (astenie, hipotensiune, pigmentarea pielii).

Pancreasul endocrin și gonadele

Pancreasul endocrin = insulele Langerhans (~1–2% din masa pancreasului), cu două tipuri principale de celule:

• Celulele β (beta) – secretă insulina, singurul hormon hipoglicemiant: bagă glucoza în celule, stimulează depozitarea ca glicogen;
• Celulele α (alfa) – secretă glucagonul, hormon hiperglicemiant: mobilizează glicogenul hepatic.

Insulina și glucagonul mențin glicemia în jurul valorii normale ~70–110 mg/dl — alt cuplu antagonist de grilă.

Diabetul zaharat — deficit de insulină sau rezistență la ea: hiperglicemie, glucoză în urină (glicozurie), urinare abundentă (poliurie), sete (polidipsie), foame (polifagie) — triada «poli» e întrebare frecventă. Tipul 1 – autoimun, debut la tineri, necesită insulină; tipul 2 – asociat obezității și sedentarismului, dominant la adulți.

Gonadele (glande mixte):

• Testiculul – testosteron: caracterele sexuale secundare masculine, spermatogeneza, anabolismul proteic;
• Ovarul – estrogenii (caractere feminine, proliferarea mucoasei uterine) și progesteronul (secretat de corpul galben; pregătește și menține sarcina).

Secreția gonadelor e comandată de FSH și LH din adenohipofiză — bucla completă hipotalamus → hipofiză → gonade se cere la examen ca exemplu de axă cu feedback.

Test — 6 întrebări ca la examen

Grile de admitere UMF — 5