Analizatorii
Structura și funcționarea principalilor analizatori: vizual, auditiv, cutanat, gustativ, olfactiv.
BacalaureatAdmitere la Medicină
Structura generală a unui analizator
Un analizator este un sistem funcțional care recepționează, conduce și transformă în senzații stimulii din mediul extern sau intern. Orice analizator are trei segmente — la examen se cer toate trei, în ordine:
- Segmentul periferic (receptorul) – celule specializate care transformă energia stimulului (lumină, sunet, presiune, substanțe chimice) în impuls nervos.
- Segmentul intermediar (de conducere) – căile nervoase ascendente care transmit impulsul; conțin de regulă trei neuroni înlănțuiți.
- Segmentul central – aria din scoarța cerebrală unde impulsul devine senzație conștientă.
Clasificarea receptorilor după proveniența stimulului: exteroceptori (stimuli din mediul extern), interoceptori/visceroceptori (din organele interne) și proprioceptori (din mușchi, tendoane, articulații — poziția corpului).
După natura stimulului: mecanoreceptori, fotoreceptori, chemoreceptori, termoreceptori, nociceptori (durere).
Analizatorul vizual
Globul ocular are trei tunici concentrice:
- Sclerotica (externă, fibroasă) – anterior devine corneea transparentă.
- Coroida (mijlocie, vasculară) – anterior formează corpul ciliar (cu mușchiul ciliar) și irisul, cu orificiul central numit pupilă.
- Retina (internă, nervoasă) – conține fotoreceptorii.
Fotoreceptorii sunt de două tipuri, iar diferența e o grilă clasică:
- Celulele cu conuri (~6–7 milioane) – vedere diurnă, cromatică; densitate maximă în pata galbenă (macula lutea), mai exact în foveea centralis; conțin pigmentul iodopsină.
- Celulele cu bastonașe (~125–130 milioane) – vedere nocturnă, alb-negru; predomină la periferia retinei; conțin rodopsină (pigment cu vitamina A).
Pata oarbă este locul de ieșire al nervului optic — nu conține fotoreceptori.
Mediile transparente (refringente), în ordinea străbătută de lumină: corneea → umoarea apoasă → cristalinul → corpul vitros. Acomodarea = modificarea curburii cristalinului prin mușchiul ciliar, pentru vederea clară la distanțe diferite.
Segmentul central: lobul occipital, în jurul scizurii calcarine.
Analizatorul auditiv și vestibular
Urechea are trei componente:
- Urechea externă – pavilion + conduct auditiv extern; captează undele sonore.
- Urechea medie – cavitate cu trei oscioare: ciocan, nicovală, scăriță (cel mai mic os din corp). Scărița se sprijină pe fereastra ovală. Comunică cu faringele prin trompa lui Eustachio (egalizează presiunea).
- Urechea internă – labirintul osos (în stânca temporalului), în care se află labirintul membranos.
Pentru auz: melcul (cohleea), care conține organul Corti cu celulele auditive receptoare, așezat pe membrana bazilară. Traseul undei: pavilion → conduct → timpan → oscioare → fereastra ovală → perilimfă și endolimfă → organul Corti → nervul cohlear. Segmentul central: lobul temporal.
Pentru echilibru (analizatorul vestibular): utricula și sacula (cu maculele otolitice — accelerații liniare și poziția capului) și cele trei canale semicirculare, dispuse în trei planuri perpendiculare (cu crestele ampulare — accelerații rotative). Impulsurile merg prin nervul vestibular spre trunchi și cerebel.
Grilele confundă frecvent: maculele = accelerații liniare; crestele ampulare = accelerații de rotație.
Analizatorul cutanat
Pielea este cel mai întins organ de simț și conține receptori pentru tact, presiune, temperatură și durere.
Receptorii de reținut, cu localizarea lor:
- Corpusculii Meissner – în dermul superficial (papilele dermice) – tact fin.
- Discurile Merkel – în epiderm/derm superficial – atingere susținută.
- Corpusculii Vater-Pacini – în hipoderm/dermul profund – presiune și vibrații; se adaptează foarte rapid.
- Corpusculii Ruffini – dermul profund – întindere (clasic asociați cu caldul).
- Corpusculii Krause – clasic asociați cu recele.
- Terminațiile nervoase libere – durerea (nociceptori); durerea practic nu se adaptează — semnificația ei biologică e de alarmă.
Sensibilitatea tactilă e maximă acolo unde densitatea receptorilor e mare: vârful degetelor, buze; minimă pe spate.
Segmentul central: lobul parietal, în girusul postcentral (aria somestezică primară), unde corpul e reprezentat răsturnat și deformat proporțional cu sensibilitatea (homunculus senzitiv).
Analizatorii gustativ și olfactiv
Amândoi sunt chemoreceptori — stimulul e o substanță chimică dizolvată.
Gustul: receptorii sunt mugurii gustativi, situați în papilele gustative ale limbii (circumvalate, fungiforme, foliate; papilele filiforme NU au muguri gustativi — grilă frecventă). Substanțele trebuie dizolvate în salivă ca să stimuleze receptorii. Gusturile fundamentale: dulce, sărat, acru, amar (+ umami în literatura modernă). Calea: nervii cranieni VII, IX și X → talamus → lobul parietal.
Mirosul: receptorii sunt celulele olfactive din mucoasa olfactivă (partea superioară a foselor nazale) — sunt neuroni bipolari adevărați, aceiași din grila clasică de la sistemul nervos. Axonii lor formează nervul olfactiv (I), străbat lama ciuruită a etmoidului și fac sinapsă în bulbul olfactiv.
Particularitate de examen: calea olfactivă este singura cale senzorială care ajunge la scoarță fără releu talamic. Mirosul se adaptează rapid — de aceea nu-ți mai simți propriul parfum după câteva minute.
Igiena și afecțiunile analizatorilor
Defectele de vedere (ametropiile) — corelația defect–corecție e întrebare sigură:
- Miopia – imaginea se formează înaintea retinei (glob prea lung); corecție cu lentile divergente (concave).
- Hipermetropia – imaginea se formează în spatele retinei (glob prea scurt); corecție cu lentile convergente (convexe).
- Astigmatismul – curbură neregulată a corneei; corecție cu lentile cilindrice.
- Prezbiopia – scăderea elasticității cristalinului cu vârsta; suferă acomodarea pentru aproape.
Alte afecțiuni: cataracta (opacifierea cristalinului), glaucomul (creșterea presiunii intraoculare, poate distruge nervul optic), conjunctivita (inflamația conjunctivei), daltonismul (deficiență genetică a vederii cromatice, X-linkată, mai frecventă la băieți).
Pentru auz: otita (inflamația urechii medii, adesea pe calea trompei lui Eustachio), surditatea de transmisie (afectarea lanțului timpan-oscioare) versus surditatea neurosenzorială (organul Corti sau nervul cohlear — tipică expunerii cronice la zgomot).
Igienă: pauze la ecrane și iluminat corect, volum moderat în căști, igiena conductului auditiv fără obiecte introduse profund.
De reținut
- analizator
- sistem funcțional format din segment periferic (receptor), segment intermediar (de conducere) și segment central (aria corticală), care transformă stimulii în senzații
- celule cu conuri
- fotoreceptori pentru vedere diurnă și cromatică, concentrați în pata galbenă (foveea centralis), cu pigmentul iodopsină
- celule cu bastonașe
- fotoreceptori pentru vedere nocturnă, alb-negru, predominanți la periferia retinei, cu pigmentul rodopsină
- pata oarbă
- locul de ieșire a nervului optic din globul ocular, lipsit complet de fotoreceptori
- acomodare
- modificarea curburii cristalinului prin contracția mușchiului ciliar, pentru vedere clară la distanțe diferite
- organul Corti
- receptorul auditiv, situat în melc pe membrana bazilară, conținând celulele senzoriale auditive
- trompa lui Eustachio
- canal care leagă urechea medie de faringe și egalizează presiunea pe cele două fețe ale timpanului
- creste ampulare
- receptorii vestibulari din canalele semicirculare, stimulați de accelerațiile de rotație
- macule otolitice
- receptorii vestibulari din utriculă și saculă, stimulați de accelerațiile liniare și de poziția capului
- miopie
- ametropie în care imaginea se formează înaintea retinei și se corectează cu lentile divergente
Greșeli frecvente
Greșit: Conurile ar fi pentru vederea nocturnă și bastonașele pentru culori
Corect: Exact invers: conurile — vedere diurnă și cromatică; bastonașele — vedere nocturnă, alb-negru
Greșit: Pata galbenă se confundă cu pata oarbă
Corect: Pata galbenă are densitatea maximă de conuri (vederea cea mai clară); pata oarbă nu are niciun fotoreceptor — e locul de ieșire al nervului optic
Greșit: Miopia s-ar corecta cu lentile convergente
Corect: Miopia se corectează cu lentile divergente; hipermetropia cu lentile convergente
Greșit: Canalele semicirculare ar detecta accelerațiile liniare
Corect: Canalele semicirculare (crestele ampulare) detectează rotația; utricula și sacula (maculele) detectează accelerațiile liniare
Greșit: Organul Corti e plasat în urechea medie
Corect: Organul Corti e în urechea internă, în melc, pe membrana bazilară; în urechea medie sunt doar oscioarele
Test — 6 întrebări ca la examen
1. Care este ordinea corectă a segmentelor unui analizator?
- central → intermediar → periferic
- periferic → intermediar → central
- intermediar → periferic → central
- periferic → central → intermediar
Vezi răspunsul
periferic → intermediar → central. Stimulul e recepționat la periferie, condus pe căile nervoase (segmentul intermediar) și transformat în senzație în scoarță (segmentul central). Prima variantă descrie sensul invers, al comenzilor motorii, nu al informației senzoriale.
2. Vederea cromatică este asigurată de:
- celulele cu bastonașe
- celulele cu conuri
- celulele bipolare ale retinei
- celulele din pata oarbă
Vezi răspunsul
celulele cu conuri. Conurile conțin iodopsină și asigură vederea diurnă și a culorilor. Bastonașele — distractorul tentant — răspund la lumină slabă, dar nu disting culori; iar în pata oarbă nu există fotoreceptori deloc.
3. Oscioarele urechii medii, în ordinea transmiterii vibrațiilor de la timpan, sunt:
- scăriță – nicovală – ciocan
- ciocan – scăriță – nicovală
- ciocan – nicovală – scăriță
- nicovală – ciocan – scăriță
Vezi răspunsul
ciocan – nicovală – scăriță. Ciocanul e fixat de timpan, nicovala e la mijloc, iar scărița se sprijină pe fereastra ovală. Varianta a doua inversează ultimele două oscioare — greșeala cea mai des întâlnită.
4. Receptorii pentru durere sunt:
- corpusculii Vater-Pacini
- discurile Merkel
- terminațiile nervoase libere
- corpusculii Meissner
Vezi răspunsul
terminațiile nervoase libere. Durerea e recepționată de terminațiile nervoase libere, nu de corpusculi încapsulați. Vater-Pacini (presiune și vibrații) e distractorul clasic pentru că e cel mai cunoscut corpuscul.
5. Acomodarea pentru vederea de aproape se realizează prin:
- micșorarea curburii cristalinului
- creșterea curburii cristalinului
- dilatarea pupilei
- alungirea globului ocular
Vezi răspunsul
creșterea curburii cristalinului. Pentru aproape, mușchiul ciliar se contractă și cristalinul se bombează — puterea de refracție crește. Micșorarea curburii se întâmplă pentru vederea la distanță; pupila reglează doar cantitatea de lumină.
6. Un elev vede clar de aproape, dar încețoșat la distanță. Cel mai probabil are:
- hipermetropie, corectabilă cu lentile convergente
- prezbiopie, corectabilă cu lentile cilindrice
- miopie, corectabilă cu lentile divergente
- astigmatism, corectabil cu lentile divergente
Vezi răspunsul
miopie, corectabilă cu lentile divergente. Vedere bună aproape + slabă la distanță = miopie: imaginea se formează înaintea retinei, deci corecția cere lentile divergente. Hipermetropia dă tabloul invers, iar astigmatismul încețoșează la orice distanță.
Grile de admitere UMF — 5
1. (complement simplu) Despre celulele cu bastonașe este adevărat că:
- au densitate maximă în foveea centralis
- conțin iodopsină
- asigură vederea cromatică
- conțin rodopsină și predomină la periferia retinei
- lipsesc complet din retină în afara maculei
Vezi răspunsul
conțin rodopsină și predomină la periferia retinei. Bastonașele conțin rodopsină, sunt de ~20 de ori mai numeroase decât conurile și predomină la periferia retinei. În foveea centralis se află aproape exclusiv conuri — de aceea primele două variante descriu conurile, nu bastonașele.
2. (complement simplu) Calea senzorială care ajunge la scoarța cerebrală fără releu talamic este:
- calea vizuală
- calea auditivă
- calea olfactivă
- calea gustativă
- calea vestibulară
Vezi răspunsul
calea olfactivă. Excepția clasică: informația olfactivă merge de la mucoasa olfactivă la bulbul olfactiv și apoi spre cortex fără să treacă prin talamus. Toate celelalte căi senzoriale au releu talamic.
3. (complement simplu) Fereastra ovală a urechii interne primește vibrațiile direct de la:
- timpan
- ciocan
- nicovală
- scăriță
- membrana bazilară
Vezi răspunsul
scăriță. Talpa scăriței se sprijină pe fereastra ovală și îi transmite direct vibrațiile. Timpanul e la intrarea în urechea medie, iar membrana bazilară e deja în melc, după fereastra ovală.
4. (complement multiplu) Despre analizatorul vestibular sunt adevărate:
- receptorii maculari detectează accelerațiile liniare
- crestele ampulare se află în canalele semicirculare
- receptorii săi se află în urechea medie
- canalele semicirculare sunt dispuse în trei planuri perpendiculare
- informațiile ajung exclusiv în lobul occipital
Vezi răspunsul
receptorii maculari detectează accelerațiile liniare, crestele ampulare se află în canalele semicirculare, canalele semicirculare sunt dispuse în trei planuri perpendiculare. Maculele (utriculă, saculă) — accelerații liniare; crestele ampulare — în ampulele canalelor semicirculare, care stau în trei planuri perpendiculare. Receptorii sunt în urechea INTERNĂ, nu medie, iar proiecțiile vestibulare nu merg în lobul occipital (acela e vizual).
5. (complement multiplu) Despre defectele de vedere sunt adevărate:
- miopia se corectează cu lentile divergente
- în hipermetropie imaginea se formează în spatele retinei
- prezbiopia apare prin scăderea elasticității cristalinului
- astigmatismul se corectează cu lentile sferice convergente
- în miopie globul ocular este de regulă prea scurt
Vezi răspunsul
miopia se corectează cu lentile divergente, în hipermetropie imaginea se formează în spatele retinei, prezbiopia apare prin scăderea elasticității cristalinului. Primele trei sunt corecte. Astigmatismul cere lentile cilindrice, nu sferice — curbura corneei e neregulată; iar în miopie globul e prea LUNG (imaginea cade înaintea retinei), nu prea scurt.