Sistemul reproducător

Studierea aparatului reproducător masculin și feminin, reproducerea umană și igiena specifică.

Aparatul reproducător masculin

Reproducerea asigură perpetuarea speciei și se realizează prin unirea a două celule reproducătoare (gameți): spermatozoidul, produs de organism masculin, și ovulul, produs de organism feminin.

Componentele aparatului reproducător masculin:

• Testiculele – glandele sexuale masculine, adăpostite într-un săculeț de piele numit scrot, în afara cavității abdominale, unde temperatura este puțin mai mică — condiție necesară pentru producerea spermatozoizilor. Testiculele sunt glande mixte:
• funcția exocrină – produc spermatozoizii, celulele reproducătoare masculine, mici și mobile, cu cap, piesă intermediară și flagel (coadă) pentru deplasare;
• funcția endocrină – secretă testosteronul, hormonul care determină, la pubertate, caracterele sexuale secundare: îngroșarea vocii, dezvoltarea musculaturii, apariția părului facial.
• Căile de eliminare – canalele prin care spermatozoizii sunt transportați din testicule spre exterior.
• Glandele anexe (printre care prostata) – produc lichidul care hrănește și transportă spermatozoizii; împreună formează sperma.
• Organul genital extern (penisul) – organul prin care sperma este eliminată.

Producerea spermatozoizilor începe la pubertate și continuă, spre deosebire de situația feminină, toată viața adultă.

Aparatul reproducător feminin

Componentele aparatului reproducător feminin:

• Ovarele – glandele sexuale feminine, două organe de mărimea unor migdale, aflate în cavitatea abdominală. Sunt tot glande mixte:
• funcția exocrină – produc ovulele, celulele reproducătoare feminine; ovulul este o celulă mare, sferică, imobilă, cu rezerve de hrană — opusul spermatozoidului, care este mic și mobil;
• funcția endocrină – secretă hormonii estrogeni și progesteronul, care determină caracterele sexuale secundare feminine (dezvoltarea sânilor, forma corpului) și controlează ciclul menstrual și sarcina.
• Trompele uterine – două conducte care leagă ovarele de uter; aici are loc de obicei fecundația.
• Uterul – organ musculos, în formă de pară, cu mucoasa internă bogată în vase de sânge; aici se fixează și se dezvoltă viitorul copil pe durata sarcinii.
• Vaginul – canalul care leagă uterul de exterior.

Spre deosebire de testicule, care produc spermatozoizi continuu, ovarele eliberează de regulă un singur ovul pe lună, alternativ, proces numit ovulație. Fetele se nasc cu rezerva completă de celule din care se vor matura ovulele; eliberarea lor începe la pubertate și încetează la menopauză.

Ciclul menstrual și fecundația

Ciclul menstrual durează în medie 28 de zile și pregătește, lună de lună, organismul feminin pentru o eventuală sarcină:

• în prima parte a ciclului, un ovul se maturează în ovar, iar mucoasa uterină se îngroașă și se umple de vase de sânge, ca un „pat” pregătit pentru viitorul embrion;
• la mijlocul ciclului (în jurul zilei 14) are loc ovulația – eliberarea ovulului din ovar și captarea lui de trompa uterină;
• dacă ovulul nu este fecundat, mucoasa îngroșată se desprinde și se elimină cu o cantitate de sânge — menstruația (3-5 zile), după care totul se reia.

Atenție la o confuzie frecventă: menstruația nu este boală și nu este ovulația — este eliminarea mucoasei uterine pregătite degeaba, semn că fecundația nu a avut loc.

Fecundația este unirea spermatozoidului cu ovulul și se petrece de obicei în trompa uterină. Din unirea celor doi gameți rezultă celula-ou (zigotul), prima celulă a noului organism, care conține materialul genetic combinat de la ambii părinți. Dintre milioanele de spermatozoizi, unul singur pătrunde în ovul; imediat după aceea, învelișul ovulului se blochează pentru ceilalți.

Sarcina și nașterea

După fecundație, celula-ou se divide repetat și coboară din trompă în uter, unde se fixează în mucoasa pregătită — momentul se numește nidație. Din acest moment începe sarcina, care durează în medie 9 luni (aproximativ 280 de zile).

În primele săptămâni, organismul în formare se numește embrion; din luna a treia, când principalele organe sunt schițate, se numește făt. Legătura cu mama se realizează prin două structuri de reținut:

• placenta – organ temporar, bogat în vase de sânge, prin care fătul primește oxigen și substanțe hrănitoare din sângele mamei și elimină dioxidul de carbon și alte reziduuri; important: sângele mamei și al fătului nu se amestecă — schimburile se fac prin pereții subțiri ai vaselor;
• cordonul ombilical – leagă fătul de placentă; urma lui pe abdomen este buricul (ombilicul).

Prin placentă pot trece însă și substanțe dăunătoare: alcoolul, nicotina, drogurile și unele medicamente sau virusuri — de aceea acestea sunt strict interzise în sarcină.

Nașterea se produce prin contracții puternice ale mușchilor uterului, care împing copilul prin vagin la exterior. Nou-născutul respiră prima dată singur, cordonul ombilical este tăiat, iar hrănirea ideală în primele luni este alăptarea: laptele matern conține toți nutrienții necesari și anticorpi care îl protejează de infecții.

Igiena aparatului reproducător și bolile cu transmitere sexuală

La pubertate (în jur de 10-14 ani), sub comanda hormonilor, corpul se transformă: apar caracterele sexuale secundare, iar aparatul reproducător devine funcțional. Transformările nu au loc la aceeași vârstă pentru toți — diferențele de ritm sunt normale și nu trebuie să fie motiv de îngrijorare.

Igiena zilnică este esențială: spălarea regulată a organelor genitale externe cu apă și săpun, lenjerie curată din bumbac, schimbată zilnic, iar la fete igienă suplimentară în perioada menstruației, cu schimbarea la timp a absorbantelor.

Bolile cu transmitere sexuală (BTS) se transmit prin contact sexual neprotejat:

• sifilisul și gonoreea – infecții bacteriene, vindecabile cu antibiotice dacă sunt tratate la timp, dar cu urmări grave (inclusiv sterilitate) dacă sunt neglijate;
• infecția HIV/SIDA – virusul HIV distruge treptat celulele de apărare ale organismului; SIDA este stadiul avansat al infecției. HIV se transmite prin contact sexual neprotejat, prin sânge (ace, seringi, instrumente nesterile) și de la mamă la făt; nu se transmite prin strângere de mână, îmbrățișare, folosirea aceleiași bănci sau veselă — precizare cerută des la examen, tocmai pentru a combate discriminarea.

Prevenire: informare corectă, evitarea contactelor sexuale la vârste precoce, folosirea prezervativului, controale medicale și tratarea imediată a oricărei infecții. Sterilitatea (imposibilitatea de a avea copii) poate fi urmarea unor BTS netratate.

Test — 6 întrebări ca la examen