Sistemul endocrin

Prezintă glandele endocrine, hormonii produși și rolul acestora în reglarea funcțiilor organismului.

Glandele endocrine și hormonii

Pe lângă sistemul nervos, organismul are un al doilea sistem de comandă: sistemul endocrin, care lucrează prin mesageri chimici numiți hormoni.

O glandă endocrină își varsă secreția (hormonii) direct în sânge, nu printr-un canal. Prin sânge, hormonii ajung la organele asupra cărora acționează. Prin comparație:

• glandele exocrine (salivare, sudoripare, lacrimale) au canale prin care elimină secreția la exterior sau într-o cavitate;
• glandele endocrine (hipofiza, tiroida, suprarenalele) nu au canale — hormonii trec direct în sânge;
• glandele mixte (pancreasul, ovarele, testiculele) au ambele componente: și secreție externă, și hormoni.

Diferența față de comanda nervoasă merită înțeleasă, nu memorată: impulsul nervos acționează rapid, precis și scurt (ca un telefon direct), pe când hormonii acționează mai lent, difuz și de durată (ca o scrisoare trimisă tuturor — dar la care răspund doar organele care o „recunosc”). Creșterea, maturizarea sau nivelul glucozei din sânge sunt procese de durată — de aceea sunt reglate hormonal, nu nervos.

Cantitatea de hormoni este reglată fin: și excesul (hipersecreția), și lipsa (hiposecreția) produc boli.

Hipofiza – dirijorul glandelor

Hipofiza este o glandă mică, de mărimea unui bob de mazăre, situată la baza creierului, sub hipotalamus, cu care lucrează în tandem — hipotalamusul face legătura dintre sistemul nervos și cel endocrin.

Deși minusculă, hipofiza este supranumită creierul endocrin sau dirijorul glandelor, pentru că hormonii ei controlează activitatea altor glande endocrine: tiroida, suprarenalele, gonadele.

Hormonul de știut la această vârstă este hormonul de creștere (somatotropul, STH), care stimulează creșterea oaselor și a întregului corp. Dereglările lui, apărute în copilărie, dau două boli-pereche care apar aproape sigur la examen:

• hipersecreția (prea mult hormon) în copilărie → gigantism: creștere exagerată în înălțime, peste 2 metri, dar cu proporții păstrate;
• hiposecreția (prea puțin hormon) în copilărie → nanism hipofizar: statură foarte mică, însă cu proporții normale și intelect normal — precizarea despre intelect se punctează, pentru că îl deosebește de nanismul tiroidian.

Dacă hipersecreția apare la adult, când oasele nu se mai pot alungi, cresc doar extremitățile: mâinile, picioarele, mandibula, nasul — boala se numește acromegalie.

Tiroida și paratiroidele

Tiroida este cea mai mare glandă pur endocrină, situată în partea din față a gâtului, sub laringe, în formă de fluture. Hormonii ei tiroidieni (produși cu ajutorul iodului) controlează metabolismul — ritmul în care celulele ard substanțele nutritive și eliberează energie — precum și creșterea și dezvoltarea creierului la copil.

Dereglările tiroidei:

• hipersecreția → boala Basedow-Graves: metabolism accelerat — slăbire deși persoana mănâncă mult, agitație, insomnie, palpitații, ochi exoftalmici (ieșiți din orbite);
• hiposecreția la adult → mixedem: metabolism încetinit — creștere în greutate, oboseală permanentă, piele uscată și umflată, senzație continuă de frig;
• hiposecreția la copil → nanism tiroidian (cretinism): oprirea creșterii însoțită de retard mintal — spre deosebire de nanismul hipofizar, unde intelectul este normal;
• gușa endemică – mărirea vizibilă a tiroidei din cauza lipsei iodului din apă și alimente; apărea frecvent în zonele de munte, iar prevenirea se face simplu, cu sare iodată.

Paratiroidele sunt patru glande cât un bob de orez, așezate pe spatele tiroidei. Hormonul lor reglează nivelul calciului din sânge — esențial pentru oase și pentru contracția normală a mușchilor.

Suprarenalele și pancreasul endocrin

Glandele suprarenale sunt două glande așezate ca niște căciulițe deasupra rinichilor. Zona lor internă (medulara) secretă adrenalina — hormonul situațiilor de urgență. La stres, frică sau efort, adrenalina accelerează inima, urcă tensiunea, dilată bronhiile și eliberează glucoză din rezerve, pregătind corpul de acțiune. Observă că efectele sunt aceleași cu ale sistemului nervos simpatic — cei doi lucrează împreună: simpaticul dă comanda rapidă, adrenalina o prelungește. Zona externă (corticala) secretă hormoni care reglează mineralele, glucidele și susțin rezistența la stres.

Pancreasul este o glandă mixtă: partea exocrină varsă sucul pancreatic în intestin (rol digestiv), iar insulele de celule endocrine secretă hormoni direct în sânge:

• insulina – scade glicemia (nivelul glucozei din sânge), ajutând glucoza să intre în celule, unde este folosită sau depozitată;
• glucagonul – acțiune opusă: crește glicemia, eliberând glucoza din rezervele ficatului.

Cei doi hormoni mențin glicemia constantă, ca două talere ale unei balanțe: după masă domină insulina, între mese glucagonul. Insulina este singurul hormon care scade glicemia — de aceea deficitul ei nu poate fi compensat de alt hormon și duce la diabet.

Bolile endocrine și igiena sistemului endocrin

Cea mai frecventă boală endocrină este diabetul zaharat: insulina lipsește sau nu mai acționează eficient, glucoza nu mai poate intra în celule și se acumulează în sânge — glicemia crește. Semne caracteristice: sete intensă, urinare frecventă și abundentă, foame exagerată, slăbire, oboseală; glucoza apare și în urină. Netratat, diabetul afectează în timp vasele de sânge, ochii, rinichii și nervii. Tratamentul cuprinde regim alimentar, mișcare și, la nevoie, injecții cu insulină — insulina nu poate fi luată ca pastilă, fiind digerată în stomac ca orice proteină.

Recapitulare a perechilor hiper/hipo care se cer la examen:

• hormon de creștere: gigantism (hiper, la copil) / nanism hipofizar (hipo, la copil) / acromegalie (hiper, la adult);
• hormoni tiroidieni: boala Basedow (hiper) / mixedem (hipo, la adult) / nanism tiroidian cu retard mintal (hipo, la copil);
• lipsa iodului: gușa endemică;
• insulina insuficientă: diabet zaharat.

Igiena sistemului endocrin: alimentație echilibrată cu sare iodată, limitarea dulciurilor concentrate, activitate fizică regulată, somn suficient și evitarea stresului prelungit, care suprasolicită suprarenalele. Orice mărire vizibilă a gâtului, setea permanentă sau schimbările bruște de greutate justifică un consult medical.

Test — 6 întrebări ca la examen