Regnul Fungi (Ciuperci)

Studiul fungilor, al structurii lor și al rolului ecologic și economic.

Caracteristicile generale ale fungilor

Regnul Fungi cuprinde ciupercile — de la drojdiile microscopice până la ciupercile cu pălărie din pădure. Mult timp au fost considerate plante, dar astăzi știm că formează un regn separat, pentru că au un amestec unic de însușiri:

• sunt eucariote (celule cu nucleu adevărat), unicelulare (drojdiile) sau pluricelulare (mucegaiurile, ciupercile cu pălărie);
• sunt heterotrofe: NU au clorofilă și NU pot face fotosinteză — aceasta este deosebirea esențială față de plante și greșeala cel mai des sancționată la teste;
• au perete celular, dar acesta conține chitină (aceeași substanță din scheletul extern al insectelor), nu celuloză ca la plante;
• se înmulțesc mai ales prin spori — celule speciale de înmulțire, extrem de numeroase și ușoare, împrăștiate de vânt. Atenție: la ciuperci sporii SERVESC la înmulțire, spre deosebire de sporii bacterieni, care sunt doar forme de rezistență.

Fungii trăiesc în locuri umede și bogate în substanțe organice: pe sol, pe lemn, pe alimente, pe resturi de plante și animale.

Structura corpului și modul de hrănire

Corpul unei ciuperci pluricelulare se numește miceliu și este format dintr-o rețea de filamente subțiri numite hife. La ciupercile cu pălărie, ceea ce culegem — piciorul și pălăria — este doar corpul de fructificație, partea care produce sporii; adevăratul corp al ciupercii, miceliul, rămâne ascuns în sol sau în lemn. De aceea, după ploaie, ciupercile „răsar” peste noapte: miceliul exista deja acolo.

Fiind lipsiți de clorofilă, fungii se hrănesc heterotrof, în trei moduri:

• saprofit – majoritatea: descompun resturi de organisme moarte (frunze căzute, trunchiuri, alimente) absorbind substanțele prin hife;
• parazit – trăiesc pe organisme vii și le îmbolnăvesc: rugina grâului, tăciunele porumbului, mana viței-de-vie, micozele pielii la om;
• în simbioză – conviețuiri avantajoase pentru ambii parteneri. Două exemple de reținut: micoriza (hifele ciupercii se împletesc cu rădăcinile arborilor: ciuperca primește substanțe organice, arborele primește apă și săruri minerale — de aceea hribii cresc lângă anumiți copaci) și lichenii (asociere între o ciupercă și o algă verde, capabilă să trăiască pe stânci golașe și scoarța copacilor).

Ciuperci microscopice: drojdiile și mucegaiurile

Drojdiile sunt fungi unicelulari, de formă ovală, vizibili doar la microscop. Se înmulțesc prin înmugurire: pe celula-mamă apare o umflătură (mugure) care crește și se desprinde. Cea mai cunoscută este drojdia de bere, folosită de mii de ani pentru că realizează fermentația alcoolică: transformă zaharurile în alcool și dioxid de carbon. În aluat, bulele de dioxid de carbon îl fac să crească — de aceea pâinea dospită este pufoasă; la fabricarea berii și a vinului contează alcoolul rezultat.

Mucegaiurile sunt fungi pluricelulari microscopici, ale căror micelii formează pâsle colorate pe alimente și pe pereții umezi:

• mucegaiul alb apare pe pâine și pe fructe; hifele lui poartă sporangi cu spori;
• mucegaiul verde-albăstrui (Penicillium) crește pe pâine, gemuri și citrice. Din el, în 1928, Alexander Fleming a descoperit penicilina — primul antibiotic, medicament care distruge bacteriile și care a salvat milioane de vieți. Unele specii de Penicillium sunt folosite și la maturarea brânzeturilor speciale.

Atenție însă: mucegaiurile de pe alimente produc și substanțe toxice, deci alimentele mucegăite NU se consumă, nici dacă îndepărtăm partea vizibil afectată.

Ciupercile cu pălărie – comestibile și otrăvitoare

Ciupercile macroscopice (cu pălărie) au corpul de fructificație format din picior și pălărie; pe fața de jos a pălăriei se află lamele sau tuburi în care se formează milioane de spori.

Ciuperci comestibile cunoscute: ciuperca de câmp (șampinionul), hribul (mânătarca), gălbiorii, ghebele. Ele sunt apreciate ca aliment, fiind bogate în proteine.

Ciuperci otrăvitoare de reținut:

• buretele viperei (pălăria șarpelui) – cea mai periculoasă ciupercă din pădurile noastre: consumul unei singure ciuperci poate fi mortal, iar semnele otrăvirii apar târziu, când toxinele au atacat deja ficatul;
• muscarița (pălăria muștei) – pălărie roșie cu puncte albe, ușor de recunoscut și totuși periculoasă.

Reguli vitale, cerute și la evaluări:

• NU există un truc sigur de recunoaștere a ciupercilor otrăvitoare (nici culoarea, nici gustul, nici „testul lingurii de argint” — toate sunt mituri);
• unele specii otrăvitoare seamănă izbitor cu cele comestibile;
• se consumă doar ciuperci verificate de un specialist sau cumpărate din surse sigure;
• la orice semn de otrăvire după consumul de ciuperci se merge de urgență la spital.

Rolul fungilor în natură și pentru om

Fungii au roluri esențiale, atât pozitive, cât și negative.

Roluri pozitive:

• împreună cu bacteriile, fungii saprofiți sunt descompunătorii naturii: transformă resturile organismelor moarte în substanțe minerale, pe care plantele le refolosesc — închid astfel circuitul materiei în natură;
• prin micorize ajută arborii pădurilor să absoarbă apa și sărurile minerale;
• drojdiile fac posibile pâinea dospită, berea și vinul;
• din mucegaiul Penicillium se obține penicilina, iar alte specii participă la obținerea unor brânzeturi;
• ciupercile comestibile sunt un aliment valoros.

Roluri negative:

• fungii paraziți produc boli ale plantelor de cultură (rugina grâului, tăciunele porumbului, mana viței-de-vie), provocând pagube mari agriculturii;
• la om produc micoze — boli ale pielii și unghiilor, transmise ușor în piscine și vestiare, favorizate de umezeală;
• mucegaiurile alterează alimentele și degradează pereții locuințelor umede, iar sporii lor pot provoca alergii;
• ciupercile otrăvitoare pot provoca intoxicații mortale.

Concluzia de reținut: fără fungi și bacterii, ca descompunători, materia nu ar mai circula în natură, iar resturile organismelor moarte s-ar acumula la nesfârșit.

Test — 6 întrebări ca la examen