Elemente de construcție a comunicării – Lexic
Studiul vocabularului limbii române, al relațiilor semantice și al mijloacelor de îmbogățire a vocabularului.
Evaluarea Națională
Mijloace interne de îmbogățire a vocabularului
Limba română își mărește numărul de cuvinte în primul rând prin resurse proprii, adică fără să împrumute din alte limbi. Există trei procedee principale.
Derivarea înseamnă formarea unui cuvânt nou prin adăugarea unui prefix (înaintea rădăcinii: ne- + drept = nedrept) sau a unui sufix (după rădăcină: frumos + -ețe = frumusețe). Cuvântul de la care se pornește se numește cuvânt de bază, iar cuvântul obținut se numește cuvânt derivat.
Compunerea înseamnă unirea a două sau mai multe cuvinte (ori rădăcini) pentru a forma un cuvânt nou cu sens unitar: floarea-soarelui, binecuvânta, portavion. Atenție: un cuvânt compus are un singur sens global, nu suma sensurilor părților.
Conversiunea (sau schimbarea clasei morfologice) este procedeul prin care un cuvânt trece dintr-o parte de vorbire în alta fără nicio modificare de formă. De exemplu, adjectivul bun devine substantiv în propoziția Binele învinge; participiul iubit devine adjectiv în copilul iubit. Conversiunea nu presupune adăugarea niciunui sufix sau prefix — aceasta este diferența față de derivare.
Împrumuturi lexicale
Atunci când mijloacele interne nu sunt suficiente sau când contactul cu alte culturi aduce noțiuni noi, limba română preia cuvinte din alte limbi. Acestea se numesc împrumuturi lexicale sau neologisme (când sunt recente).
După originea lor, împrumuturile din română provin mai ales din: - latină și greacă veche — terminologie științifică: biologie, fotosinteza; - franceză — birou, etaj, balcon; - italiană — operă, sonatā; - engleză — meci, computer, weekend (împrumuturi recente); - turcă, slavă, maghiară — straturi vechi: ciorbă, plug, oraș.
Un împrumut poate suferi adaptare fonetică și morfologică: le football (franceză) → fotbal (română). Cuvintele neadaptate încă se numesc xenisme: pizza, sushi.
Atenție la o confuzie frecventă: neologism nu înseamnă automat cuvânt împrumutat — există și neologisme formate prin mijloace interne (derivare cu sufixe noi). La clasa a VII-a, prin neologism se înțelege în general cuvântul intrat recent în limbă, indiferent de origine.
Relații semantice între cuvinte
Cuvintele nu există izolat; ele intră în relații de sens unele cu altele.
Sinonimele sunt cuvinte cu formă diferită și sens asemănător sau identic: a spune – a zice – a rosti. Sinonimele totale (sens complet identic în orice context) sunt rare; de obicei există mici diferențe de registru sau nuanță.
Antonimele sunt cuvinte cu sens opus: frumos – urât, a urca – a coborî. Pot fi formate și prin derivare cu prefixe negative: moral – imoral.
Omonimele sunt cuvinte cu formă identică (scriere și/sau pronunție), dar cu sens complet diferit și origine diferită: bancă (mobilă) – bancă (instituție financiară); lac (întindere de apă) – lac (substanță pentru lemn). Nu confundați omonimele cu sensurile multiple ale aceluiași cuvânt (polisemie).
Paronimele sunt cuvinte cu formă asemănătoare (dar nu identică) și sens diferit: original – originar, a emite – a omite. Paronimele sunt surse frecvente de greșeli în exprimare.
Câmpul lexical grupează cuvintele care aparțin aceluiași domeniu al realității, indiferent de partea de vorbire: medic, pacient, rețetă, a trata, bolnav, clinică → câmpul lexical al medicinei.
Câmpul semantic grupează toate sensurile (accepțiile) unui singur cuvânt. Spre exemplu, cuvântul cap are sensurile: parte a corpului, conducător, promontoriu etc. Atenție: câmpul lexical se referă la mai multe cuvinte; câmpul semantic se referă la un singur cuvânt cu mai multe sensuri.
Sensul propriu și sensul figurat. Familia lexicală.
Sensul propriu al unui cuvânt este sensul de bază, literal, cel mai vechi și mai concret: ochiul omului (organ de văz).
Sensul figurat apare atunci când cuvântul este folosit cu o altă semnificație, obținută prin asociere sau comparație: ochiul acului, ochiul apei. Sensul figurat stă la baza multor figuri de stil (metaforă, personificare). Un cuvânt poate circula simultan în ambele sensuri; contextul este cel care decide care sens este activ.
Familia lexicală cuprinde toate cuvintele formate de la același cuvânt de bază (rădăcină), prin derivare sau compunere: de la pădure → pădurar, pădurărit, împădurit, împădurire, subpădurit. Nu confundați familia lexicală cu câmpul lexical: familia lexicală reunește cuvinte cu aceeași rădăcină; câmpul lexical reunește cuvinte dintr-un același domeniu, cu rădăcini diferite.
De reținut
- derivare
- mijloc intern de îmbogățire a vocabularului prin care se formează cuvinte noi cu ajutorul prefixelor și al sufixelor adăugate la un cuvânt de bază
- compunere
- mijloc intern de îmbogățire a vocabularului prin care un cuvânt nou se formează din două sau mai multe cuvinte existente, prin alipire, cu cratimă sau prin abreviere
- conversiune
- mijloc intern de îmbogățire a vocabularului prin care un cuvânt își schimbă valoarea gramaticală fără a-și modifica forma (adjectivul „bătrân” devine substantivul „bătrânul”)
- împrumut lexical
- cuvânt preluat dintr-o altă limbă și adaptat, în grade diferite, la sistemul limbii române; mijloc extern de îmbogățire a vocabularului
- neologism
- cuvânt împrumutat relativ recent, de regulă din franceză, din latina savantă sau din engleză, folosit mai ales în limbajul cult
- sinonime
- cuvinte cu formă diferită și cu sens identic sau foarte asemănător (a spune – a zice; prieten – amic)
- omonime
- cuvinte cu aceeași formă și cu sensuri complet diferite, fără legătură între ele (broască de ușă – broască de lac)
- paronime
- cuvinte cu formă aproape identică, dar cu sensuri diferite, adesea confundate în vorbire (familial – familiar, original – originar)
- familie lexicală
- totalitatea cuvintelor formate de la același cuvânt de bază prin derivare, compunere sau conversiune (floare, floricică, a înflori, înfloritor)
- câmp lexical
- totalitatea cuvintelor care aparțin aceleiași sfere de sens, indiferent de forma lor (floare, lalea, trandafir, buchet)
Greșeli frecvente
Greșit: Familia lexicală este confundată cu câmpul lexical
Corect: Familia lexicală adună cuvinte formate de la același cuvânt de bază (floare, floricică, a înflori); câmpul lexical adună cuvinte din aceeași sferă de sens (floare, lalea, trandafir) — la examen cele două cerințe se punctează separat
Greșit: Paronimele sunt folosite unul în locul celuilalt
Corect: „Familial” înseamnă „legat de familie”, „familiar” înseamnă „cunoscut, apropiat”; „original” = inedit, „originar” = de origine; sensul exact decide alegerea, nu asemănarea de formă
Greșit: Conversiunea este analizată drept derivare
Corect: În „bătrânul înțelept”, substantivul „bătrânul” s-a format prin conversiune (schimbarea valorii gramaticale prin articulare), nu prin derivare — nu s-a adăugat niciun sufix sau prefix
Greșit: Pleonasmele de tipul „a avansa înainte”, „babă bătrână” sunt considerate exprimări corecte
Corect: Pleonasmul este repetarea inutilă a aceluiași sens și se penalizează la redactare; „a avansa” conține deja ideea de „înainte”, iar „babă” pe cea de „bătrână”
Test — 6 întrebări ca la examen
1. Care dintre următoarele perechi conține două cuvinte sinonime?
- a înălța – a coborî
- a rătăci – a hoinări
- a începe – a termina
- a cere – a oferi
Vezi răspunsul
a rătăci – a hoinări. «A rătăci» și «a hoinări» sunt sinonime, deoarece ambele exprimă ideea de a umbla fără țintă precisă. Perechile «a înălța – a coborî», «a începe – a termina» și «a cere – a oferi» sunt antonime, nu sinonime.
2. În enunțul «Banca din parc era veche, dar băncile din sat prosperau», cuvântul subliniat «bancă/bănci» reprezintă:
- sinonime
- antonime
- omonime
- paronime
Vezi răspunsul
omonime. «Bancă» (mobilier pentru șezut) și «bancă» (instituție financiară) sunt omonime – cuvinte cu formă identică, dar cu sensuri complet diferite și etimologii distincte. Nu sunt paronime (care se aseamănă doar ca sunet, fără a fi identice) și nu au nicio relație de sinonimie sau antonimie.
3. Identificați enunțul în care cuvântul «a culege» este folosit cu sens figurat:
- Bunica culege roșii din grădină în fiecare dimineață.
- El culege roadele muncii sale de ani de zile.
- Copiii culeg flori de pe câmp pentru profesoară.
- Culegătoarele culeg struguri de pe vii întregi.
Vezi răspunsul
El culege roadele muncii sale de ani de zile.. În enunțul «El culege roadele muncii sale», verbul «a culege» este folosit cu sens figurat (metaforic), indicând că persoana beneficiază de rezultatele efortului depus, nu că recoltează efectiv ceva. În celelalte variante, «a culege» apare cu sens propriu (acțiunea concretă de a strânge fructe, flori).
4. Care dintre cuvintele de mai jos este un arhaism?
- calculator
- postelnic
- fotocopie
- internet
Vezi răspunsul
postelnic. «Postelnic» este un arhaism – denumea un dregător din ierarhia medievală românească, ieșit din uzul limbii actuale. «Calculator», «fotocopie» și «internet» sunt neologisme (cuvinte intrate recent în limbă), nu arhaisme. Distractorul tentant este «postelnic», pe care unii îl pot confunda cu un termen regional, însă el este clar arhaism instituțional.
5. Precizați sensul corect al paronimelor din enunțul: «Discursul său era (oral/orar), iar programul afișat era (oral/orar)».
- oral – transmis în scris; orar – legat de timp
- oral – rostit cu voce tare; orar – tabel cu distribuția orelor
- oral – legat de ureche; orar – transmis prin viu grai
- oral – legat de timp; orar – rostit cu voce tare
Vezi răspunsul
oral – rostit cu voce tare; orar – tabel cu distribuția orelor. «Oral» înseamnă «exprimat prin vorbire, cu voce tare» (de la lat. os, oris = gură), deci discursul său era oral. «Orar» înseamnă «tabel/plan de distribuire a orelor» sau «legat de ore», deci programul afișat era orar. Varianta c este greșită, deoarece atribuie sensul «legat de ureche» lui «oral», confundând cu «auricular».
6. Care dintre enunțurile de mai jos ilustrează corect utilizarea unui cuvânt polisemantic cu două sensuri diferite în același text?
- «Lumina lunii lumina cărarea îngustă prin pădure.» – substantivul «lumină» și verbul «a lumina» provin din aceeași rădăcină și ilustrează polisemia.
- «Capul mesei era ocupat de director; capul lui era plin de gânduri.» – «cap» are sens propriu în ambele contexte.
- «Inima orașului bătea repede; inima ei bătea de emoție.» – «inimă» apare cu sens figurat în primul enunț și cu sens propriu în al doilea.
- «A fost condamnat la muncă silnică; munca îl obosea» – «muncă» are sensuri total diferite, deci este omonim.
Vezi răspunsul
«Inima orașului bătea repede; inima ei bătea de emoție.» – «inimă» apare cu sens figurat în primul enunț și cu sens propriu în al doilea.. «Inima orașului» este o expresie cu sens figurat (centrul, zona centrală), în timp ce «inima ei bătea» folosește cuvântul cu sens propriu (organul). Aceasta ilustrează corect polisemia – același cuvânt cu mai multe sensuri înrudite. Varianta a descrie derivarea lexicală (substantiv → verb), nu polisemia. Varianta d este greșită: «muncă» în ambele contexte păstrează sensul de bază și nu devine omonim.