Recapitulare și evaluare
Consolidarea cunoștințelor dobândite pe parcursul anului școlar prin activități integrate de limbă și comunicare.
Fonetică, lexic și morfologie – ce trebuie să știi sigur
Fonetica se ocupă cu sunetele limbii: vocale, consoane și semivocale. Un cuvânt are atâtea silabe câte vocale are. Despărțirea în silabe respectă reguli precise: grupurile de consoane între vocale se despart de obicei după prima consoană (car-te, al-tul), dar grupurile formate dintr-o consoană + l sau r rămân împreună (a-flu, a-dre-să).
Lexicul privește vocabularul. Termenii esențiali sunt: cuvântul de bază, familia lexicală (toate cuvintele înrudite ca sens și formă), câmpul semantic (cuvinte cu sens înrudit, nu neapărat înrudite ca formă – de exemplu, masă, scaun, dulap aparțin câmpului semantic al mobilei). Nu confunda familia lexicală cu câmpul semantic: carte, cărticică, cărturar formează o familie lexicală, dar nu toate aparțin aceluiași câmp semantic.
Morfologia analizează părțile de vorbire. La clasa a VI-a trebuie să recunoști și să analizezi: substantivul, adjectivul, pronumele (personal, reflexiv, de politețe, demonstrativ, nehotărât, interogativ, relativ, negativ), numeralul, verbul, adverbul, prepoziția, conjuncția, interjecția. La fiecare parte de vorbire flexibilă precizezi categoriile gramaticale: gen, număr, caz, persoană, mod, timp, diateză – după caz.
Sintaxă – propoziția și fraza
Sintaxa studiază relațiile dintre cuvinte în propoziție și dintre propoziții în frază.
În propoziție identifici: - subiectul – cine face acțiunea sau despre cine se spune ceva; poate fi simplu, multiplu sau subînțeles - predicatul – verbal (exprimat printr-un verb la mod personal) sau nominal (verb copulativ + nume predicativ) - atributul – determină un substantiv sau un substitut al lui; poate fi adjectival, substantival, pronominal, verbal, adverbial - complementul – arată circumstanțele acțiunii sau obiectul ei; direct, indirect, de agent, circumstanțial de loc, timp, mod, cauză, scop
În frază propozițiile se leagă prin coordonare (propoziții de același rang, legate prin conjuncții coordonatoare: și, dar, însă, sau, ci) sau prin subordonare (o propoziție depinde de alta). Propoziția de care depinde subordonata se numește propoziție regentă.
Tipurile de subordonate studiate la clasa a VI-a: subiectivă (SB), predicativă (PR), atributivă (AT), completivă directă (CD), completivă indirectă (CI), circumstanțială de loc (CL), de timp (CT), de mod (CM). Fiecare subordonată răspunde la aceeași întrebare ca partea de propoziție corespunzătoare.
Atenție: o frază se analizează întâi numeric (câte propoziții sunt), apoi se stabilesc relațiile dintre ele.
Texte funcționale și texte imaginative
Textul funcțional are un scop practic, comunicativ. La clasa a VI-a se cer: scrisoarea, jurnalul intim, procesul-verbal, cererea, anunțul, afișul, rețeta, instrucțiunile de utilizare. Fiecare are o structură fixă pe care trebuie s-o respecți: dacă la scrisoare uiți formula de adresare sau semnătura, pierzi punctaj.
Textul imaginativ presupune creativitate, dar și respectarea unor convenții ale speciei literare cerute. Dacă se cere o narațiune, trebuie să apară: narator, personaje, acțiune cu moment inițial–desfășurare–final, dialog (cel puțin o replică). Dacă se cere o descriere, trebuie să folosești figuri de stil și să organizezi tabloul spațial sau temporal.
Indiferent de tipul textului, urmărești: - coerența – ideile se leagă logic - coeziunea – folosești conectori (în primul rând, apoi, în concluzie) și pronume pentru a evita repetițiile - corectitudinea – fără greșeli gramaticale, ortografice sau de punctuație - adecvarea la situația de comunicare – registrul (formal sau informal) trebuie să fie cel potrivit
Evaluare sumativă, autoevaluare și portofoliu
Evaluarea sumativă scrisă verifică toate noțiunile parcurse. Subiectele sunt de obicei structurate în trei părți: înțelegerea unui text la prima vedere, noțiuni de limbă (morfologie și sintaxă), redactarea unui text. Citește cerințele cu atenție înainte să scrii: răspunzi exact la ce se cere, nu mai mult și nu mai puțin.
Autoevaluarea înseamnă că ești capabil să îți identifici singur greșelile, folosind un barem sau o grilă de criterii. Nu este suficient să spui „am greșit" – trebuie să poți explica de ce răspunsul tău a fost greșit și cum se corectează.
Portofoliul este o colecție de lucrări reprezentative din timpul anului: compuneri, fișe de lectură, proiecte, teste. El arată evoluția ta, nu doar un moment izolat. Lucrările din portofoliu trebuie să fie redactate îngrijit și să conțină reflexia ta personală asupra lor (ce ai învățat, ce ai îmbunătăți).
De reținut
- familie lexicală
- mulțimea cuvintelor formate de la același cuvânt de bază, prin derivare, compunere sau schimbarea valorii gramaticale
- câmp semantic
- grupul de cuvinte care aparțin aceluiași domeniu de sens, fără a fi neapărat înrudite ca formă
- predicat nominal
- predicat alcătuit dintr-un verb copulativ (a fi, a deveni, a părea, a rămâne etc.) și un nume predicativ care arată ce este sau cum este subiectul
- atribut
- partea secundară de propoziție care determină un substantiv sau un substitut al acestuia, arătând o însușire, o apartenență sau o altă caracteristică
- complement circumstanțial
- partea de propoziție care arată împrejurările în care se desfășoară acțiunea (loc, timp, mod, cauză, scop)
- propoziție regentă
- propoziția de care depinde o propoziție subordonată, față de care subordonata îndeplinește rolul unei părți de propoziție
- subordonată subiectivă
- propoziție subordonată care îndeplinește funcția de subiect față de regenta ei și răspunde la întrebările cine? sau ce?
- coeziune
- proprietatea textului de a folosi mijloace lingvistice (conectori, pronume, sinonime) care leagă propozițiile și frazele între ele
- coerență
- proprietatea textului de a transmite un mesaj unitar și logic, cu idei care se succed firesc
- semivocală
- sunet care se pronunță alături de o vocală în aceeași silabă, fără a forma singur o silabă; în limba română: *e*, *o*, *i*, *u* în anumite contexte fonetice
Greșeli frecvente
Greșit: Confundarea familiei lexicale cu câmpul semantic
Corect: familia lexicală grupează cuvinte înrudite ca formă și sens (*carte – cărticică – cărturar*), pe când câmpul semantic grupează cuvinte după domeniu, fără legătură de formă (*carte – manual – atlas*); la examen, confuzia duce la pierderea tuturor punctelor de la acel item
Greșit: Analiza morfologică incompletă
Corect: elevii precizează doar partea de vorbire, fără să indice toate categoriile gramaticale cerute (de exemplu, la verb omit diateza sau modul); fiecare categorie omisă poate fi penalizată separat
Greșit: Identificarea greșită a predicatului nominal
Corect: când verbul *a fi* are sens deplin (există, se află), el este predicat verbal, nu copulativ; scrie *„Cartea este pe masă"* – predicat verbal, nu nominal
Greșit: Lipsa elementelor obligatorii din textele funcționale
Corect: la scrisoare, cerere sau proces-verbal, omiterea formulei de adresare, a datei sau a semnăturii este penalizată chiar dacă restul textului este corect redactat
Greșit: Acordul greșit al numelui predicativ
Corect: numele predicativ se acordă cu subiectul, nu cu verbul copulativ; *„Fetele par obosite"*, nu *„Fetele par obosit"*
Test — 6 întrebări ca la examen
1. Care este despărțirea corectă în silabe a cuvântului „adresă”?
- ad-re-să
- a-dre-să
- adr-e-să
- a-d-re-să
Vezi răspunsul
a-dre-să. Grupul de consoane „dr” (consoană + r) rămâne împreună și trece la silaba următoare: a-dre-să. Prima variantă aplică mecanic regula despărțirii după prima consoană, dar grupurile consoană + l sau r fac excepție și nu se despart.
2. Seria „carte, manual, atlas, caiet” reprezintă:
- o familie lexicală
- un câmp semantic
- un șir de sinonime
- un șir de omonime
Vezi răspunsul
un câmp semantic. Cuvintele aparțin aceluiași domeniu (obiecte legate de studiu), dar au rădăcini diferite, deci formează un câmp semantic. Familia lexicală — distractorul clasic — ar fi cerut aceeași rădăcină, ca în seria „carte, cărticică, cărturar”.
3. În enunțul „Cartea este pe masă”, predicatul este:
- nominal, format din verb copulativ și nume predicativ
- verbal, pentru că „a fi” are aici sens deplin, de localizare
- nominal, pentru că apare verbul „a fi”
- inexistent, propoziția fiind fără predicat
Vezi răspunsul
verbal, pentru că „a fi” are aici sens deplin, de localizare. Când „a fi” înseamnă „se află” sau „există”, este verb predicativ, deci predicatul este verbal. Varianta a treia formulează exact greșeala frecventă: simpla prezență a lui „a fi” nu garantează predicatul nominal — contează sensul verbului în context.
4. În fraza „Se spune că va ploua la munte”, propoziția „că va ploua la munte” este:
- propoziție principală
- subordonată atributivă
- subordonată subiectivă
- subordonată circumstanțială de loc
Vezi răspunsul
subordonată subiectivă. Verbul „se spune” nu are subiect propriu, iar subordonata răspunde la întrebarea „ce se spune?” pusă de la predicatul regentei, îndeplinind rolul de subiect — deci subiectivă. Circumstanțiala de loc e distractorul superficial: „la munte” e doar un complement în interiorul subordonatei.
5. Ce element lipsă atrage depunctarea unei cereri, chiar dacă restul textului este corect?
- figurile de stil
- formula de adresare și semnătura
- descrierea detaliată a solicitantului
- dialogul cu destinatarul
Vezi răspunsul
formula de adresare și semnătura. Textele funcționale au structură fixă: formula de adresare, conținutul solicitării, data și semnătura sunt obligatorii, iar lipsa lor se penalizează direct. Figurile de stil — distractorul amuzant, dar real în lucrări — nu au ce căuta într-o cerere, care folosește limbaj formal, denotativ.
6. Conectorii de tipul „în primul rând”, „apoi”, „în concluzie” asigură într-un text:
- coerența, adică legătura logică dintre idei
- coeziunea, adică legarea lingvistică a propozițiilor și frazelor
- corectitudinea ortografică
- adecvarea la registrul informal
Vezi răspunsul
coeziunea, adică legarea lingvistică a propozițiilor și frazelor. Conectorii sunt mijloace lingvistice vizibile care leagă enunțurile între ele — aceasta este coeziunea. Coerența — distractorul cel mai apropiat — privește logica ideilor, nu instrumentele lingvistice: un text poate avea conectori (coeziune) și totuși idei fără logică (lipsă de coerență).