Elevii studiază tipurile de propoziții subordonate și relațiile de coordonare și subordonare în frază.
O frază este un enunț format din două sau mai multe propoziții legate între ele prin înțeles și, de obicei, prin elemente de legătură. Fiecare propoziție din frază are cel puțin un predicat (verb la mod personal).
Regula de bază, pe care se sprijină toată analiza frazei: câte predicate la mod personal există în enunț, atâtea propoziții există. Numerotarea propozițiilor se face în ordinea în care apar, de la stânga la dreapta.
Exemplu: Știu / că vine mâine. — două predicate (știu, vine), deci două propoziții.
Atenție la capcana cea mai frecventă: verbele la infinitiv, gerunziu, participiu sau supin nu sunt predicate și nu formează propoziții separate. În enunțul Mergând spre casă, am întâlnit un coleg., există un singur predicat (am întâlnit), deci o singură propoziție — mergând este doar un verb la gerunziu în interiorul ei.
Înainte de orice analiză, subliniază predicatele. Abia apoi desparți propozițiile și cauți relațiile dintre ele.
În cadrul frazei, propozițiile nu sunt egale ca importanță.
Propoziția principală (PP) este independentă: are sens de sine stătător și nu depinde gramatical de nicio altă propoziție din frază. O frază poate avea una sau mai multe propoziții principale.
Propoziția subordonată (PS) depinde de o altă propoziție (numită regentă) și îndeplinește, față de aceasta, un rol sintactic — la fel cum un cuvânt îndeplinește un rol în propoziție (subiect, atribut, complement etc.).
Cum recunoști subordonata: este introdusă, de obicei, printr-un element de relație (conjuncție subordonatoare, pronume relativ sau adverb relativ). Dacă scoți subordonata din frază, principala rămâne inteligibilă; dacă scoți principala, subordonata nu mai are sens singură — „că vine mâine” nu poate sta singură ca enunț.
Atenție: regenta nu este obligatoriu o principală. O subordonată poate fi, la rândul ei, regentă pentru altă subordonată. În fraza Știu / că elevul / care învață / va reuși., propoziția că elevul va reuși este subordonată față de știu, dar este regentă pentru care învață.
Raportul de coordonare apare între propoziții de același rang (de obicei două principale sau două subordonate de același fel) care nu depind una de alta.
Juxtapunerea este coordonarea fără element de legătură; propozițiile sunt despărțite prin virgulă, punct și virgulă sau două puncte. - Exemplu: Afară plouă, / vântul bate tare.
Joncțiunea este coordonarea cu element de legătură numit conjuncție coordonatoare. Există patru tipuri: - copulativă: și, nici, iar — leagă idei care se adaugă una alteia; - adversativă: dar, însă, ci, or — leagă idei opuse; - disjunctivă: sau, ori, fie — leagă idei care se exclud; - conclusivă: deci, prin urmare, așadar — a doua idee este concluzia primei.
Atenție la iar: este conjuncție coordonatoare (copulativă sau adversativă), nu subordonatoare — nu introduce niciodată o subordonată. La analiză, mulți elevi o confundă cu un element subordonator doar pentru că stă la începutul unei propoziții.
Raportul de subordonare leagă o propoziție subordonată de regenta ei. Subordonata ocupă, la nivelul frazei, locul pe care l-ar ocupa o parte de propoziție la nivelul propoziției: acolo unde un cuvânt ar fi subiect, poate sta o întreagă propoziție subiectivă; acolo unde ar fi atribut, poate sta o atributivă.
Elementele de relație care introduc subordonate sunt: - conjuncții subordonatoare: că, să, dacă, deși, fiindcă, deoarece, încât, ca să; - pronume relative: care, ce, cine, ceea ce; - adjective pronominale relative: care, ce, cât; - adverbe relative: când, unde, cum, cât.
Regulă practică importantă: elementul de relație face parte din propoziția subordonată pe care o introduce, nu din regentă. Când desparți propozițiile prin bare, tai fraza înaintea conjuncției sau a pronumelui relativ: Cred / că ai dreptate.
Pentru a numi o subordonată, trebuie să afli ce rol sintactic îndeplinește față de regentă — pui întrebarea de la cuvântul potrivit din regentă, exact ca la părțile de propoziție. La clasa a VI-a se studiază în detaliu subordonata subiectivă și subordonata atributivă.
Propoziția subordonată subiectivă (SB) îndeplinește rolul de subiect față de predicatul din regentă. Apare când regenta are predicatul fără subiect exprimat.
Întrebări: cine? ce? — puse de la predicatul regentei.
Regente tipice pentru subiectivă: verbe impersonale sau construcții de tipul se spune, se știe, se aude, trebuie, e bine, e clar, e posibil.
Exemplu: Se aude / că vine trenul. — că vine trenul răspunde la întrebarea ce se aude? → subordonată subiectivă.
Propoziția subordonată atributivă (AT) îndeplinește rolul de atribut față de un substantiv sau pronume din regentă.
Întrebări: care? ce fel de? — puse de la substantivul sau pronumele regent.
Elemente de relație frecvente: care, ce, cine, că, să, când, unde, cum.
Exemplu: Cartea / pe care o citesc / este interesantă. — pe care o citesc răspunde la întrebarea care carte? → subordonată atributivă.
Cum le deosebești rapid: subiectiva completează un verb fără subiect din regentă; atributiva determină un substantiv din regentă și stă, de regulă, imediat după el. Dacă întrebarea pleacă de la verb, nu poate fi atributivă; dacă pleacă de la substantiv, nu poate fi subiectivă.
Analiza sintactică a frazei presupune parcurgerea următorilor pași, în ordine:
1. Identifică predicatele la mod personal → stabilești numărul de propoziții. 2. Delimitează și numerotează propozițiile în ordinea apariției, tăind fraza înaintea fiecărui element de relație. 3. Identifică elementele de relație și stabilește tipul de raport: coordonare (juxtapunere sau joncțiune) ori subordonare. 4. Stabilește felul fiecărei propoziții: principală (PP) sau subordonată, cu numele complet (subiectivă — SB, atributivă — AT). 5. Indică regenta fiecărei subordonate: față de ce propoziție depinde și ce rol sintactic îndeplinește. 6. Realizează schema frazei — o reprezentare grafică cu numerele propozițiilor și săgeți sau paranteze care arată dependențele.
Exemplu complet pentru fraza Se știe că elevul care învață va reuși.: - P1: Se știe — propoziție principală; verbul impersonal nu are subiect exprimat; - P2: că elevul va reuși — subordonată subiectivă față de P1 (răspunde la întrebarea ce se știe? pusă de la predicatul regentei); - P3: care învață — subordonată atributivă față de substantivul elevul din P2 (răspunde la întrebarea care elev?); observă că P2 este simultan subordonată față de P1 și regentă pentru P3.
Schema: P1 → P2 → P3, unde fiecare săgeată arată raportul de subordonare. Greșeala de evitat: nu uita să precizezi regenta fiecărei subordonate — analiza fără regentă este incompletă și se depunctează.