Producerea de text scris
Elevii redactează texte funcționale și creative respectând structura, coerența și normele lingvistice.
Evaluarea Națională
Ce înseamnă să produci un text scris
Atunci când produci un text scris, nu copiezi ceea ce a spus altcineva, ci creezi tu un mesaj cu un scop precis: să povestești, să descrii, să rezumi, să comunici ceva unei persoane. Fiecare tip de text are reguli proprii, iar a le respecta înseamnă a scrie corect și convingător.
Înainte de orice text, trebuie să răspunzi la trei întrebări: - Ce scriu? (tipul textului: rezumat, povestire, descriere etc.) - De ce scriu? (scopul: să informez, să nareze, să caracterizez) - Pentru cine scriu? (destinatarul: un coleg, un profesor, eu însumi)
Planul de idei și rolul lui
Orice text bun începe cu un plan de idei. Acesta este schița de lucru pe care o faci înainte să scrii, ca să nu te pierzi.
Planul simplu de idei conține ideile principale ale textului, numerotate, exprimate într-o propoziție scurtă sau printr-un titlu.
Planul dezvoltat de idei adaugă, sub fiecare idee principală, ideile secundare (detalii, exemple), notate cu litere sau cu liniuță.
Exemplu de structură pentru un plan dezvoltat: 1. Idee principală a. idee secundară b. idee secundară 2. Idee principală a. idee secundară
Atenție: Planul nu se scrie la persoana I și nu conține fraze lungi. Este o hartă, nu textul propriu-zis.
Tipurile de text narativ — povestirea și rezumatul
Povestirea este un text în care relatezi o întâmplare reală sau imaginată. Există două variante:
- Narațiunea la persoana I: povestitorul este și personaj în întâmplare. Folosești formele verbale și pronominale la persoana I (eu am văzut, mi-a spus, am plecat). Textul capătă un ton personal, subiectiv.
- Narațiunea la persoana a III-a: povestitorul este în afara acțiunii și relatează ce fac personajele (el a plecat, Maria a spus, copiii se jucau). Tonul este obiectiv, de observator.
O povestire are întotdeauna structura: introducere (când, unde, cine) — cuprins (ce s-a întâmplat, cu conflict sau moment de tensiune) — încheiere (cum s-a rezolvat, ce a rămas).
Rezumatul nu este o povestire. El redă pe scurt, cu cuvintele tale, ideile esențiale dintr-un text citit. Regulile rezumatului: - Se scrie la persoana a III-a, indiferent cum e scris textul original. - Se păstrează ordinea faptelor din text. - Se elimină dialogurile, descrierile, detaliile nesemnificative, comentariile personale. - Nu se adaugă opinii proprii și nu se copiază fraze din original. - Lungimea este aproximativ un sfert din textul original.
Descrierea — portretul și tabloul
Descrierea este tipul de text în care prezinți cum arată un personaj, un loc sau un obiect, fără să spui că se întâmplă ceva. Verbele sunt la prezent sau la imperfect, iar adjectivele și comparațiile sunt esențiale.
Portretul descrie o persoană (sau un personaj). El poate fi: - portret fizic: cum arată — trăsăturile feței, statura, îmbrăcămintea - portret moral: cum este ca om — calități, defecte, comportament, sentimente - portret complex: îmbinarea celor două
Într-un portret bun nu enumeri trăsături la întâmplare. Le organizezi: de la general la particular (mai întâi impresia de ansamblu, apoi detalii).
Tabloul (descrierea unui loc sau a unui cadru natural) prezintă un peisaj, o cameră, un oraș etc. Se organizează și el: de la depărtare la apropiere sau de la un element dominant spre celelalte. Elementele de decor, culorile, sunetele și mirosurile fac tabloul viu.
Confuzie clasică: Elevii amestecă adesea descrierea cu povestirea, adăugând acțiuni într-un tablou. Dacă se întâmplă ceva, nu mai e descriere pură.
Textele funcționale — biletul, scrisoarea, jurnalul
Textele funcționale sunt scrise cu un scop practic, de comunicare reală. Fiecare are o structură fixă pe care trebuie s-o respecți.
Biletul este un mesaj scurt, lăsat cuiva în absența ta. Conține: - Formula de adresare (Dragă Andrei,) - Mesajul propriu-zis (scurt, clar) - Semnătura
Scrisoarea este mai amplă. Structura obligatorie: 1. Locul și data (dreapta sus) 2. Formula de adresare (Dragă bunică, sau Stimată doamnă profesor,) 3. Corpul scrisorii (introduci subiectul, dezvolți, închei) 4. Formula de încheiere (Cu drag, / Cu respect,) 5. Semnătura
Tonul scrisorii depinde de destinatar: informal (familiar, afectuos) pentru prieteni și familie; formal (politicos, respectuos) pentru autorități sau profesori.
Jurnalul este un text personal, scris pentru sine. Fiecare intrare începe cu data. Se scrie la persoana I, cu sinceritate, și poate conține gânduri, sentimente, descrieri ale zilei. Nu are formulă de adresare.
Compunerea liberă și compunerea după imagini
Compunerea liberă îți oferă un titlu sau o temă și libertatea de a alege tipul de text, perspectiva și detaliile. Nu înseamnă că poți scrie orice: trebuie să respecți structura (introducere, cuprins, încheiere), să ai coerență și să te încadrezi în temă.
Compunerea după imagini presupune că observi una sau mai multe ilustrații și construiești un text pornind de la ele. Pașii corecți: 1. Privești imaginea cu atenție: cine apare, unde, ce se întâmplă, ce detalii sunt semnificative. 2. Faci un plan de idei. 3. Scrii textul (narativ sau descriptiv, după cerință), integrând elementele din imagine.
Atenție: Nu descrii mecanic ce vezi ("În imagine apare un copil"). Construiești un text coerent în care elementele din imagine devin personaje, cadru, acțiune.
De reținut
- plan simplu de idei
- schemă care cuprinde ideile principale ale unui text, exprimate scurt și numerotate
- plan dezvoltat de idei
- schemă care cuprinde ideile principale și ideile secundare aferente fiecăreia
- rezumat
- text care redă pe scurt, cu cuvintele proprii, conținutul esențial al unui alt text, la persoana a III-a, fără opinii personale
- narațiune la persoana I
- mod de relatare în care povestitorul participă la acțiune și folosește forme verbale și pronominale de persoana I
- narațiune la persoana a III-a
- mod de relatare în care povestitorul este exterior acțiunii și relatează faptele personajelor din afară
- portret
- text descriptiv care prezintă trăsăturile fizice și/sau morale ale unei persoane sau ale unui personaj
- tablou
- text descriptiv care prezintă un peisaj, un loc sau un cadru, folosind elemente vizuale, auditive și alte detalii senzoriale
- bilet
- text funcțional scurt, lăsat cuiva, cu formulă de adresare și semnătură
- scrisoare
- text funcțional adresat unei persoane, cu structură fixă: locul și data, formula de adresare, corpul scrisorii, formula de încheiere și semnătura
- jurnal
- text personal scris la persoana I, datat, în care autorul consemnează evenimente, gânduri și sentimente
Greșeli frecvente
Greșit: Scrierea rezumatului la persoana I sau copierea unor fraze din text
Corect: Rezumatul se scrie obligatoriu la persoana a III-a, cu cuvintele proprii; copierea frazelor din original se sancționează.
Greșit: Adăugarea de opinii personale în rezumat
Corect: Rezumatul redă ce spune autorul, nu ce crezi tu; orice judecată de valoare sau comentariu propriu este greșit.
Greșit: Amestecarea narațiunii cu descrierea fără cerință
Corect: Dacă cerința cere descriere (tablou sau portret), introducerea unor acțiuni transformă textul în narațiune și duce la pierderea punctajului pentru tipul de text.
Greșit: Omiterea datei sau scrierea scrisorii fără formulă de încheiere și semnătură
Corect: Structura scrisorii este fixă; lipsa oricărei componente (dată, formulă de adresare, formulă de încheiere, semnătură) înseamnă puncte scăzute la cerința de structură.
Greșit: Confundarea planului de idei cu rezumatul
Corect: Planul de idei este o schemă de lucru (titluri scurte), nu un text; scriere în fraze lungi sau la persoana I transformă planul într-un rezumat greșit realizat.
Test — 6 întrebări ca la examen
1. Planul simplu de idei cuprinde:
- toate detaliile textului
- ideile principale ale textului
- dialogurile dintre personaje
- figurile de stil din text
Vezi răspunsul
ideile principale ale textului. Planul simplu reține doar ideile principale, câte una pentru fiecare fragment al textului. Prima variantă, distractorul tentant, descrie mai degrabă planul dezvoltat, care adaugă și idei secundare — dar nici acela nu cuprinde chiar toate detaliile.
2. Care regulă trebuie respectată la redactarea unui rezumat?
- păstrarea dialogurilor exact ca în text
- adăugarea părerii personale despre întâmplări
- transformarea dialogului în vorbire indirectă și relatarea la persoana a III-a
- folosirea cât mai multor figuri de stil
Vezi răspunsul
transformarea dialogului în vorbire indirectă și relatarea la persoana a III-a. Rezumatul povestește pe scurt, obiectiv, la persoana a III-a, iar replicile personajelor se transformă în vorbire indirectă. Adăugarea părerii personale, distractorul frecvent, este exact ce nu are voie să conțină un rezumat — părerile aparțin altor tipuri de compuneri.
3. Care element este obligatoriu într-un bilet?
- semnătura celui care scrie
- adresa completă a destinatarului
- formula de încheiere „Cu deosebită stimă”
- descrierea amănunțită a unei întâmplări
Vezi răspunsul
semnătura celui care scrie. Biletul este scurt, dar destinatarul trebuie să știe cine l-a scris, deci semnătura nu poate lipsi (alături de formula de adresare și mesaj). Adresa completă, distractorul tentant, este necesară la scrisoarea trimisă prin poștă, nu la bilet, care se transmite direct.
4. Compunerea în care înfățișezi trăsăturile fizice și sufletești ale unei persoane se numește:
- tablou
- portret
- rezumat
- jurnal
Vezi răspunsul
portret. Portretul descrie o persoană: înfățișarea (portret fizic) și firea ei (portret moral). Tabloul, distractorul pereche, este tot o descriere, dar a unui colț din natură sau a unui loc, nu a unei persoane.
5. O narațiune la persoana I se recunoaște după faptul că:
- autorul își scrie numele în text
- naratorul povestește întâmplări la care participă, folosind formele „eu”, „am văzut”, „mi s-a întâmplat”
- textul conține multe dialoguri
- întâmplările sunt povestite de mai multe personaje
Vezi răspunsul
naratorul povestește întâmplări la care participă, folosind formele „eu”, „am văzut”, „mi s-a întâmplat”. La persoana I, naratorul este și personaj: povestește ce a trăit el însuși, cu verbe și pronume de persoana I. Prima variantă, distractorul tentant, confundă naratorul cu autorul — autorul este persoana reală care scrie, iar numele lui nu apare în narațiune.
6. Ordinea corectă a părților unei compuneri este:
- cuprins, introducere, încheiere
- introducere, încheiere, cuprins
- introducere, cuprins, încheiere
- încheiere, cuprins, introducere
Vezi răspunsul
introducere, cuprins, încheiere. Compunerea începe cu introducerea, care pregătește cititorul, continuă cu cuprinsul, partea cea mai amplă, și se termină cu încheierea, care rotunjește textul. Prima variantă, distractorul frecvent la neatenție, ar arunca cititorul direct în mijlocul întâmplărilor, fără nicio pregătire.