Elemente de construcție a comunicării – Vocabular
Elevii studiază mijloacele de îmbogățire a vocabularului și relațiile semantice dintre cuvinte.
Evaluarea Națională
Cuvântul de bază și familia lexicală
Atunci când pornești de la un singur cuvânt și aduni în jurul lui toate cuvintele înrudite ca formă și sens, obții familia lexicală.
Cuvântul de la care pleacă toate celelalte se numește cuvânt de bază (sau cuvânt-rădăcină). El este forma cea mai simplă, fără prefixe sau sufixe adăugate.
Exemplu: cuvântul de bază carte → cărticică, cărțulie, librărie, librar, a descărta — toate formează familia lexicală a lui carte.
Atenție: familia lexicală nu înseamnă orice cuvânt care seamănă la pronunție, ci doar cuvintele care au aceeași rădăcină și sunt legate prin sens. Cuvântul car (vehicul) nu face parte din familia lui carte, deși începe la fel.
Derivarea — prefixe și sufixe
Derivarea este procedeul prin care formăm cuvinte noi pornind de la un cuvânt de bază, adăugând prefixe sau sufixe.
Prefixul este elementul care se adaugă înaintea rădăcinii și schimbă, de obicei, sensul cuvântului: - ne- + fericit → nefericit (sensul devine opus) - re- + a face → a reface (sensul devine „a face din nou") - des- + a face → a desface
Sufixul este elementul care se adaugă după rădăcină și schimbă, de obicei, clasa gramaticală sau nuanța de sens: - frumos + -ețe → frumusețe (din adjectiv devine substantiv) - carte + -icică → cărticică (diminutiv, exprimă micșorare) - pădure + -ar → pădurar (arată ocupația)
Sufixele pot fi diminutivale (-ică, -el, -ioară), augmentative (-oi, -andru) sau pot forma substantive, adjective, verbe din alte clase.
Cuvântul format prin derivare se numește cuvânt derivat.
Sinonime, antonime, omonime, paronime
Sinonimele sunt cuvinte cu formă diferită, dar cu sens asemănător sau identic. Ele aparțin aceleiași clase gramaticale. - frumos — chipeș — arătos - a merge — a umbla — a păși
Antonimele sunt cuvinte cu sens opus. Pot fi formate cu prefix (fericit / nefericit) sau pot fi cuvinte complet diferite (bun / rău, zi / noapte).
Omonimele sunt cuvinte care se scriu și se pronunță la fel, dar au sensuri complet diferite și origini diferite. - bancă (mobilă) / bancă (instituție financiară) - lac (întindere de apă) / lac (substanță pentru vopsit)
Confuzie frecventă: omonimele nu sunt același cuvânt cu mai multe sensuri — acela este cuvântul polisemantic. Omonimele sunt cuvinte distincte care au ajuns să sune la fel.
Paronimele sunt cuvinte care seamănă ca formă (ca sunet sau scriere), dar au sensuri diferite și se confundă ușor: - original (autentic, unic) / originar (care provine dintr-un loc) - a emite (a transmite) / a admite (a accepta)
Sensul propriu și sensul figurat. Cuvântul polisemantic
Sensul propriu este sensul de bază, obișnuit, concret al unui cuvânt — cel pe care îl găsești primul în dicționar.
Sensul figurat este un sens nou, obținut prin comparație sau imaginație, folosit mai ales în texte literare. Sensul figurat face limbajul mai expresiv.
Exemplu: - Ochii lacului sclipeau în soare. — ochi are sens figurat (suprafața lucioasă a lacului). - Și-a deschis ochii. — ochi are sens propriu.
Un cuvânt care are mai multe sensuri (cel puțin două, unul propriu și altele derivate din el) se numește cuvânt polisemantic. - cap: capul omului (sens propriu), capul listei, capul satului, cap de acuzare — toate sunt sensuri ale aceluiași cuvânt, nu omonime, pentru că există o legătură de sens între ele.
Diferența față de omonime: la cuvântul polisemantic, sensurile sunt înrudite și provin din același cuvânt; la omonime, sensurile nu au nicio legătură, cuvintele au origini separate.
Câmpul lexical și pleonasmul
Câmpul lexical este mulțimea cuvintelor care aparțin aceluiași domeniu al realității sau aceluiași subiect, fără a fi neapărat înrudite ca formă.
- Câmpul lexical al școlii: elev, profesor, catalog, catedră, tablă, oră, notă, clasă.
- Câmpul lexical al naturii: pădure, râu, munte, floare, pasăre, vânt.
Atenție la diferența față de familia lexicală: familia lexicală adună cuvinte cu aceeași rădăcină (floare, floricică, a înflori, florărie); câmpul lexical adună cuvinte din același domeniu, indiferent de rădăcină.
Pleonasmul este greșeala de exprimare care apare atunci când spui de două ori același lucru, folosind cuvinte diferite care înseamnă același lucru.
- a urca în sus — sus este inclus în sensul lui a urca, deci este pleonasm.
- a coborî jos, a continua mai departe, a colabora împreună — toate sunt pleonasme frecvente.
Pleonasmul este considerat greșeală de exprimare și se evită în scris și în vorbirea îngrijită.
De reținut
- familie lexicală
- totalitatea cuvintelor formate de la același cuvânt de bază, înrudite ca formă și ca sens
- cuvânt de bază
- cuvântul simplu, fără prefixe sau sufixe, de la care se formează o familie lexicală
- derivare
- procedeul de formare a cuvintelor noi prin adăugarea de prefixe sau sufixe la un cuvânt de bază
- prefix
- element adăugat înaintea rădăcinii unui cuvânt pentru a forma un cuvânt nou cu sens modificat
- sufix
- element adăugat după rădăcina unui cuvânt pentru a forma un cuvânt nou cu sens sau clasă gramaticală diferite
- sinonime
- cuvinte cu formă diferită și sens asemănător sau identic, aparținând aceleiași clase gramaticale
- antonime
- cuvinte cu sens opus
- omonime
- cuvinte cu formă identică (scriere și pronunție), dar cu sensuri complet diferite și origini distincte
- paronime
- cuvinte cu formă asemănătoare, dar cu sensuri diferite, care se confundă ușor
- cuvânt polisemantic
- cuvânt care are mai multe sensuri, dintre care unul este propriu și celelalte sunt derivate din acesta, toate înrudite
- sens propriu
- sensul de bază, concret și obișnuit al unui cuvânt
- sens figurat
- sens nou, expresiv, obținut prin comparație sau imaginație, specific limbajului literar
- câmp lexical
- ansamblu de cuvinte aparținând aceluiași domeniu al realității, indiferent de rădăcina lor
- pleonasm
- greșeală de exprimare constând în repetarea aceleiași idei prin cuvinte diferite în aceeași propoziție
Greșeli frecvente
Greșit: Confundarea familiei lexicale cu câmpul lexical
Corect: Familia lexicală adună cuvinte cu aceeași rădăcină (*floare, floricică, florărie*); câmpul lexical adună cuvinte din același domeniu (*floare, copac, iarbă, pădure*) — rădăcinile pot fi complet diferite.
Greșit: Confundarea omonimelor cu cuvântul polisemantic
Corect: Omonimele sunt cuvinte distincte cu origini diferite care sună la fel (*lac* – apă / *lac* – vopsea); cuvântul polisemantic este un singur cuvânt cu mai multe sensuri înrudite (*cap* al omului, *cap* al listei).
Greșit: Considerarea pleonasmului drept figură de stil
Corect: Pleonasmul este o greșeală de exprimare, nu o figură de stil. Expresii ca *a urca în sus* sau *a coborî jos* sunt incorecte și trebuie evitate.
Greșit: Confundarea paronimelor cu sinonimele
Corect: Paronimele seamănă ca formă, dar au sensuri diferite și nu se pot înlocui unul cu altul (*original* nu înseamnă același lucru cu *originar*); sinonimele au sensuri asemănătoare și se pot substitui.
Greșit: Adăugarea unor cuvinte fără legătură la familia lexicală
Corect: Elevii includ uneori în familia lui *carte* cuvântul *car* (vehicul), pentru că începe la fel. Apartenența la familie se verifică prin sens și rădăcină comună, nu prin asemănare întâmplătoare de sunet.
Test — 6 întrebări ca la examen
1. Care cuvânt face parte din familia lexicală a cuvântului „floare”?
- petală
- parfum
- florărie
- vază
Vezi răspunsul
florărie. „Florărie” este format de la cuvântul de bază „floare” cu sufixul -ărie, deci aparține familiei lexicale. „Petală”, distractorul cel mai tentant, ține de câmpul lexical al florilor — cuvinte din aceeași sferă de sens —, dar nu este format de la „floare”.
2. Cuvântul „nefericit” este format prin:
- derivare cu prefixul ne-
- derivare cu sufixul -it
- compunere
- schimbarea sensului
Vezi răspunsul
derivare cu prefixul ne-. La cuvântul de bază „fericit” s-a adăugat prefixul ne-, deci avem derivare cu prefix. Varianta cu sufixul -it, distractorul tentant, cade pentru că -it face deja parte din cuvântul de bază, nu a fost adăugat acum.
3. Sinonimul potrivit pentru „a zări” este:
- a asculta
- a vedea
- a pierde
- a ascunde
Vezi răspunsul
a vedea. „A zări” și „a vedea” au sens asemănător, deci sunt sinonime. „A ascunde”, distractorul tentant, exprimă o idee opusă vederii, apropiindu-se mai degrabă de un antonim.
4. Perechea de paronime este:
- zi – noapte
- a spune – a zice
- complement – compliment
- toc (de scris) – toc (de ușă)
Vezi răspunsul
complement – compliment. „Complement” și „compliment” diferă printr-un singur sunet și au sensuri complet diferite — exact definiția paronimelor. Perechea „toc – toc”, distractorul tentant, e formată din omonime: formă identică, nu doar asemănătoare.
5. În enunțul „M-au durut vorbele lui reci”, cuvântul „reci” are:
- sens propriu
- sens figurat
- sens neschimbat
- rol de sinonim
Vezi răspunsul
sens figurat. Vorbele nu au temperatură: „reci” înseamnă aici „lipsite de căldură sufletească”, deci sensul este figurat. Sensul propriu, distractorul firesc, ar apărea în contexte ca „apă rece”, unde e vorba chiar de temperatură.
6. Care exprimare conține un pleonasm?
- a urcat pe munte
- a ieșit din casă
- a coborât repede
- a coborât jos
Vezi răspunsul
a coborât jos. „A coborî” cuprinde deja ideea de „jos”, deci adăugarea cuvântului „jos” repetă inutil același sens — pleonasm. „A ieșit din casă”, distractorul tentant, nu e pleonasm: „din casă” aduce o informație nouă, locul din care se iese.