Calcul tabelar

Elevii se familiarizează cu noțiunile de bază ale foilor de calcul.

Structura foii de calcul

O foaie de calcul este un tabel uriaș în care calculatorul te ajută să organizezi date și, mai ales, să faci calcule cu ele automat. Programele de calcul tabelar: Microsoft Excel (fișiere .xlsx), LibreOffice Calc și Google Sheets.

Cum e organizată foaia:

• coloanele sunt verticale și se numesc cu litere: A, B, C, D…;
• rândurile sunt orizontale și se numesc cu numere: 1, 2, 3, 4…;
• celula este căsuța de la intersecția unei coloane cu un rând.

Fiecare celulă are o adresă unică, formată din litera coloanei urmată de numărul rândului: celula B3 se află pe coloana B, rândul 3. Ordinea contează: întâi litera, apoi numărul — B3 este corect, 3B nu există.

Celula pe care ai dat clic este celula activă — are un chenar îngroșat, iar adresa ei apare în caseta de nume, în stânga sus. Tot sus se află bara de formule, care arată conținutul real al celulei active — vei vedea imediat de ce e importantă.

Un fișier de calcul tabelar se numește registru de calcul și poate conține mai multe foi, ca un caiet cu mai multe file — le vezi ca niște etichete jos, în stânga.

Introducerea și formatarea datelor

Într-o celulă poți introduce trei feluri de conținut:

• text — nume, etichete: „Maria”, „Nota la istorie”; textul se aliniază singur la stânga;
• numere — 9, 10, 7,50; numerele se aliniază singure la dreapta; alinierea automată e un indiciu util: dacă un „număr” stă la stânga, programul l-a înțeles ca text și nu va calcula cu el!
• formule — încep obligatoriu cu semnul egal (=); despre ele, în secțiunea următoare.

Cum lucrezi cu datele:

• scrii în celula activă și apeși Enter (cobori o celulă) sau Tab (mergi o celulă la dreapta);
• modifici o celulă cu dublu clic pe ea sau tastând direct peste conținut;
• ștergi conținutul cu tasta Delete.

Formatarea face tabelul lizibil: îngroșarea capului de tabel (aldin), culori de umplere pentru rândul de titluri, borduri (chenare) în jurul celulelor. Un detaliu important: liniile gri pe care le vezi pe ecran sunt doar un caroiaj ajutător — la tipărire nu apar; dacă vrei chenar pe hârtie, trebuie să adaugi borduri.

Dacă o coloană e prea îngustă și numărul nu încape, celula afișează semne #####. Nu e o eroare a datelor — doar lățește coloana trăgând de marginea dintre literele coloanelor și numărul reapare.

Formule și funcții simple

Aici stă puterea foii de calcul: în loc să calculezi tu, scrii o formulă și calculează programul.

Orice formulă începe cu semnul =. Fără egal, programul crede că ai scris un text: celula cu „2+3” afișează literal 2+3, dar celula cu =2+3 afișează 5.

Secretul formulelor bune: folosește adresele celulelor, nu numerele direct. Formula =B2+B3 adună ce se află în celulele B2 și B3. Avantajul uriaș: dacă schimbi valoarea din B2, rezultatul se recalculează automat — nu refaci nimic. Operatorii: + adunare, - scădere, ** înmulțire, /* împărțire.

Pentru calcule pe multe celule există funcții — formule gata pregătite:

• =SUM(B2:B6) — adună toate valorile de la B2 până la B6;
• =AVERAGE(B2:B6) — calculează media valorilor;
• =MAX(B2:B6) și =MIN(B2:B6) — cea mai mare, respectiv cea mai mică valoare.

Scrierea B2:B6 se numește domeniu (zonă) și înseamnă „toate celulele de la B2 la B6” — cele două puncte se citesc „până la”.

Încă o observație de reținut: celula afișează rezultatul, dar bara de formule arată formula din spatele lui. Ca să verifici cum a fost calculat un rezultat, dai clic pe celulă și te uiți în bara de formule.

Grafice simple

Un grafic (diagramă) transformă numerele din tabel într-o imagine — iar o imagine se înțelege dintr-o privire. Compară: un tabel cu notele tale la 5 materii versus un grafic cu bare — pe grafic vezi instant unde stai cel mai bine.

Cum creezi un grafic:

1. selectezi datele din tabel, inclusiv capetele de coloană (etichetele); 2. mergi la Inserare → Diagramă și alegi tipul; 3. programul desenează graficul, pe care îl poți muta și redimensiona.

Tipurile de bază și când le alegi:

• graficul cu coloane (bare) — pentru comparații între categorii: notele la mai multe materii, punctele echipelor;
• graficul liniar — pentru evoluția în timp: temperatura pe zilele săptămânii, înălțimea ta de-a lungul anilor;
• graficul circular (plăcintă) — pentru părțile unui întreg: cum îți împarți cele 24 de ore ale zilei; feliile trebuie să formeze împreună întregul.

Alegerea tipului potrivit este exact ce se cere la evaluări: comparație → coloane; evoluție → linie; părți dintr-un întreg → circular.

Încă o legătură importantă: graficul este legat de tabel. Dacă modifici o valoare în tabel, graficul se actualizează automat — la fel ca formulele. Nu uita nici de titlul graficului și de legendă (caseta care explică culorile) — fără ele, cititorul nu știe la ce se uită.

Sortarea și filtrarea datelor

Când tabelul crește, ai nevoie de unelte ca să vezi ordinea și esențialul:

Sortarea aranjează rândurile tabelului după o coloană aleasă:

• crescător (A→Z) — de la mic la mare, de la A la Z;
• descrescător (Z→A) — de la mare la mic, de la Z la A.

Exemplu: catalogul clasei sortat alfabetic după nume, sau clasamentul sortat descrescător după punctaj. Foarte important: la sortare, rândul întreg se mută împreună — numele rămâne lângă nota lui. De aceea nu sortezi niciodată doar o coloană selectată separat: ai amesteca notele între elevi, cea mai periculoasă greșeală din calculul tabelar.

Filtrarea ascunde temporar rândurile care nu te interesează și le arată doar pe cele care îndeplinesc o condiție: doar elevii cu media 10, doar produsele sub 50 de lei. Filtrarea se activează pe capul de tabel, iar pe fiecare coloană apare o săgeată de filtrare din care alegi condiția.

Diferența dintre ele, cerută la orice test:

• sortarea schimbă ordinea rândurilor, dar le păstrează pe toate vizibile;
• filtrarea păstrează ordinea, dar ascunde rândurile care nu îndeplinesc condiția.

Și o liniștire: rândurile filtrate nu sunt șterse — sunt doar ascunse; când elimini filtrul, reapar toate.

Test — 6 întrebări ca la examen