Relieful Europei

Studiază unitățile de relief ale Europei, geneza și distribuția lor spațială.

Trăsăturile generale ale reliefului european

Relieful Europei are trei trăsături mari, pe care merită să le înțelegi înainte de a memora denumiri.

1. Predomină altitudinile joase. Altitudinea medie a continentului este de numai circa 340 m — cea mai mică dintre toate continentele. Mai mult de jumătate din suprafața Europei este ocupată de câmpii.

2. Relieful este foarte variat pe un spațiu mic. De la câmpii aflate sub nivelul mării (în Olanda) până la vârfuri de aproape 5 000 m, Europa are toate treptele de relief: câmpii, dealuri, podișuri, munți.

3. Dispunerea reliefului urmează vârsta lui. Ca regulă generală:

• în nord — munți vechi, tociți de eroziune (Munții Scandinaviei);
• în centru și est — câmpii și podișuri întinse;
• în sud — munți tineri, înalți și cu forme ascuțite (Alpii, Carpații, Pirineii).

Cel mai înalt vârf de pe continent este Mont Blanc (4 810 m), în Munții Alpi. Dacă socotim și zona Caucazului, aflată pe limita cu Asia, vârful Elbrus (5 642 m) îl depășește — de aceea unele surse îl menționează pe acesta; la teste se cere de regulă Mont Blanc, ca vârf al Alpilor și al Europei propriu-zise.

Munții tineri și munții vechi

Munții Europei se împart după vârstă și aspect în două categorii — o distincție care apare aproape sigur la evaluare.

Munții tineri (de încrețire alpină) s-au format relativ recent în istoria Pământului, prin ciocnirea plăcii africane cu placa euroasiatică. Sunt înalți, cu creste ascuțite, văi adânci și ghețari pe culmi. Ei formează un lanț aproape continuu în sudul continentului:

• Munții Pirinei — între Franța și Spania;
• Munții Alpi — cei mai înalți din Europa (Mont Blanc, 4 810 m);
• Munții Carpați — arc muntos care trece și prin România;
• Munții Apenini — coloana vertebrală a Italiei;
• Munții Balcani (Stara Planina) — în Peninsula Balcanică;
• Munții Caucaz — la limita cu Asia, cu vârful Elbrus (5 642 m).

Tot aici se produc cutremure și există vulcani activi, pentru că zona este încă frământată tectonic.

Munții vechi (hercinici și caledonieni) s-au format cu sute de milioane de ani în urmă și au fost tociți de eroziune: au înălțimi mici și culmi rotunjite. Exemple: Munții Scandinaviei, Munții Ural (limita cu Asia), Masivul Central Francez, Munții Pădurea Neagră și Vosgi.

Capcana clasică: „vechi” nu înseamnă „înalt”. Tocmai pentru că sunt bătrâni, acești munți sunt scunzi — eroziunea a avut timp să îi macine.

Alpii și Carpații — comparație de examen

Cele două lanțuri muntoase sunt rude apropiate: ambele sunt munți tineri, formate în aceeași perioadă de încrețire alpină. Compararea lor este o cerință tipică de evaluare.

Munții Alpi:

• se întind pe circa 1 200 km, prin Franța, Elveția, Italia, Austria, Germania, Slovenia;
• altitudine maximă: Mont Blanc, 4 810 m;
• au ghețari actuali pe suprafețe mari și relief glaciar spectaculos (creste, circuri, văi în formă de U);
• sunt o barieră climatică importantă între Europa Centrală și cea mediteraneană.

Munții Carpați:

• sunt mai lungi (circa 1 500 km), în formă de arc, prin Slovacia, Polonia, Ucraina, România și Serbia;
• sunt vizibil mai scunzi: altitudinea maximă este Vârful Gerlachovský (2 655 m) în Munții Tatra din Slovacia; în România, maximul este Vârful Moldoveanu (2 544 m) din Munții Făgăraș;
• nu au ghețari actuali, dar păstrează urme glaciare (circuri și văi glaciare) din glaciațiunile trecute;
• sunt mai fragmentați, cu multe depresiuni și trecători, deci mai ușor de traversat și mai intens locuiți.

Greșeala frecventă este să atribui Carpaților ghețari actuali. Corect: doar relief glaciar moștenit, format în trecut, nu ghețari vii ca în Alpi.

Câmpiile și podișurile Europei

Câmpiile ocupă mai mult de jumătate din continent și se concentrează în partea centrală și estică.

• Câmpia Europei de Est (Câmpia Rusă) — cea mai întinsă câmpie a Europei, de la Marea Baltică până la Ural; pe ea curge fluviul Volga.
• Câmpia Europei de Nord (Câmpia Germano-Polonă) — se desfășoară din Olanda și nordul Germaniei până în Polonia.
• Câmpia Panonică — în bazinul mijlociu al Dunării, în Ungaria și zonele vecine.
• Câmpia Română — în sudul României, de-a lungul Dunării.
• Câmpia Padului — în nordul Italiei, foarte fertilă și dens populată.

Un caz special: în Olanda, porțiuni de câmpie se află sub nivelul mării — terenuri numite poldere, smulse mării prin diguri și drenaje. Este exemplul clasic de transformare a reliefului de către om.

Podișurile sunt trepte intermediare, adesea foarte vechi:

• Podișul Volgăi și Podișul Valdai — în Câmpia Europei de Est;
• Meseta Spaniolă — podișul care ocupă centrul Peninsulei Iberice;
• Podișul Boemiei — în Cehia;
• Podișul Transilvaniei — în interiorul arcului carpatic, în România.

Importanța economică e ușor de argumentat: câmpiile concentrează agricultura, orașele mari și căile de comunicație, tocmai pentru că relieful neted ușurează totul.

Relieful vulcanic și relieful glaciar

Două tipuri speciale de relief dau Europei peisajele ei cele mai spectaculoase.

Relieful vulcanic apare acolo unde magma a ajuns la suprafață. Zonele active astăzi sunt:

• sudul Italiei: Vezuviu (lângă Napoli, celebru pentru distrugerea orașului antic Pompei), Etna (în Sicilia — cel mai înalt vulcan activ al Europei) și Stromboli;
• Islanda — insulă vulcanică situată pe dorsala medio-atlantică, acolo unde două plăci tectonice se depărtează; are vulcani, gheizere și izvoare fierbinți, iar căldura pământului este folosită ca energie geotermală.

În Carpații românești există un lanț vulcanic stins, nu activ — altă capcană de test.

Relieful glaciar este opera ghețarilor:

• ghețarii montani din Alpi au sculptat circuri glaciare (căldări), văi în formă de U și creste ascuțite;
• calota glaciară care acoperea nordul Europei în trecut a lăsat în urmă mii de lacuri (Finlanda este numită „țara celor o mie de lacuri”) și a netezit Munții Scandinaviei;
• pe coasta Norvegiei, văile glaciare invadate de mare au devenit fiorduri — golfuri înguste, adânci și cu versanți abrupți, emblema Europei de Nord.

Reține deosebirea: fiordul este o vale glaciară inundată de mare, nu o simplă crăpătură în stâncă și nu o deltă.

Test — 6 întrebări ca la examen