Mediile geografice ale Europei

Studiază principalele medii geografice naturale din Europa și caracteristicile lor.

Ce este un mediu geografic și cum îl recunoști

Un mediu geografic este un ansamblu în care clima, relieful, apele, vegetația, fauna și solurile se leagă între ele și formează un tot unitar. Ideea esențială — și cea care se punctează la teste — este că elementele nu sunt independente: clima comandă vegetația, vegetația influențează solul, iar toate împreună dau peisajul caracteristic.

Cum recunoști un mediu? Pornești aproape întotdeauna de la climă, pentru că ea este elementul conducător. De exemplu: dacă verile sunt calde și uscate, iar iernile blânde și ploioase, ești în mediul mediteranean — și te aștepți automat la vegetație cu frunze tari, mereu verzi, adaptată la secetă.

În Europa, mediile naturale se succed pe două direcții:

• de la vest spre est — pe măsură ce influența Oceanului Atlantic slăbește, mediul oceanic trece în mediul continental;
• de la sud spre nord — de la mediul mediteranean, prin cel temperat, spre mediul subarctic și arctic.

La acestea se adaugă mediul montan, care nu depinde de poziția pe hartă, ci de altitudine: în munți, elementele naturale se schimbă pe verticală, în etaje. O confuzie clasică: mediul geografic nu înseamnă doar „natură” — în Europa aproape toate mediile au fost transformate de om, de aceea vorbim adesea de medii antropizate (modificate de activitățile umane).

Mediul oceanic (atlantic)

Mediul oceanic ocupă vestul Europei: Regatul Unit, Irlanda, vestul Franței, Belgia, Olanda, nordul Spaniei, vestul Norvegiei. Este mediul aflat direct sub influența Oceanului Atlantic și a vânturilor de vest.

Caracteristici de reținut:

• Climă oceanică: veri răcoroase, ierni blânde, precipitații bogate tot anul și diferențe mici de temperatură între vară și iarnă (amplitudine termică redusă). Cerul este adesea acoperit, iar ceața e frecventă — imaginea clasică a Londrei;
• Vegetația naturală: păduri de foioase (stejar, fag), care își pierd frunzele iarna;
• Ape: râuri cu debit bogat și constant tot anul, pentru că plouă mereu — de aceea sunt navigabile (Tamisa, Sena, Rinul în cursul inferior);
• Soluri: brune de pădure, fertile.

Atenție la explicație, nu doar la descriere: iernile sunt blânde deoarece Curentul Atlanticului de Nord (numit adesea Curentul Golfului) aduce ape calde spre țărmurile vestice ale Europei. De aceea porturile norvegiene nu îngheață iarna, deși se află la latitudini mari.

Acest mediu este printre cele mai transformate de om din lume: pădurile de foioase au fost defrișate în mare parte și înlocuite cu pajiști, culturi agricole și unele dintre cele mai dese rețele de orașe de pe Glob.

Mediul mediteranean

Mediul mediteranean ocupă sudul Europei: Peninsula Iberică, Peninsula Italică și Peninsula Balcanică, plus insulele din Marea Mediterană. Este singurul mediu european în care vara este anotimpul secetos — exact invers decât se așteaptă mulți elevi.

Caracteristici:

• Climă mediteraneană: veri calde și uscate, ierni blânde și ploioase. Reține formula: ploaia vine iarna, nu vara;
• Vegetația: adaptată la secetă — arbori și arbuști cu frunze mici, tari, mereu verzi (stejarul verde, măslinul, pinul, chiparosul). Tufărișurile dese formate după degradarea pădurii se numesc maquis (în Franța și Italia) — un termen care apare des la teste;
• Apele: râuri scurte, cu debit foarte variabil — aproape seci vara, umflate iarna;
• Fauna: broaște țestoase, șopârle, capra neagră de munte în zonele înalte.

De ce e vara secetoasă? Pentru că vara regiunea intră sub influența maselor de aer tropical, uscat, iar iarna ajung aici masele de aer oceanic, umed, aduse de vânturile de vest.

Mediul mediteranean este puternic transformat de om încă din Antichitate — aici s-au dezvoltat civilizațiile greacă și romană. Astăzi este marcat de culturi specifice (măslin, viță-de-vie, citrice), de orașe vechi și de cel mai intens turism de pe continent. Problemele lui actuale: incendiile de vegetație din verile tot mai fierbinți și lipsa apei.

Mediul continental și silvostepa

Spre estul Europei, influența oceanului slăbește treptat, iar locul mediului oceanic este luat de mediul continental: Câmpia Europei de Est (Ucraina, Rusia europeană), dar și părți din Europa Centrală, inclusiv estul și sudul României.

Caracteristici:

• Climă continentală: veri fierbinți, ierni geroase — deci amplitudine termică mare, exact opusul climei oceanice; precipitații mai reduse, căzute mai ales vara, sub formă de averse;
• Vegetația se schimbă în funcție de cantitatea de precipitații: unde mai plouă, cresc păduri; unde ploile scad, pădurea se rărește și apare silvostepa (amestec de pâlcuri de pădure și ierburi), apoi stepa — întinderi de ierburi fără arbori. În România, stepa e reprezentată de Bărăgan și Dobrogea;
• Solurile de stepă sunt vedeta acestui mediu: cernoziomurile („pământul negru”), printre cele mai fertile soluri din lume, formate sub vegetația ierboasă;
• Fauna: rozătoare (popândăi, hârciogi), dropia, păsări răpitoare.

Capcană frecventă: stepa nu este uscată pentru că ar fi caldă tot anul, ci pentru că se află departe de ocean — continentalismul înseamnă distanță față de sursa de umezeală.

Datorită cernoziomului, stepele europene au devenit grânarele continentului: Ucraina și sudul Rusiei produc cantități uriașe de grâu și floarea-soarelui. Prețul plătit: stepa naturală a dispărut aproape complet, fiind transformată în teren arabil.

Mediile reci: subarctic (taiga și tundră) și arctic

În nordul Europei (Peninsula Scandinavă, Finlanda, nordul Rusiei) frigul devine elementul care comandă totul.

Mediul subarctic — pădurea de conifere (taiga): ierni lungi și foarte reci, veri scurte și răcoroase. Aici se întinde taigaua — cea mai mare pădure de conifere a Terrei (molid, pin, brad, zadă), continuată din Scandinavia până în Siberia. Coniferele rezistă pentru că au frunze în formă de ace, care nu îngheață ușor și nu pierd apa. Solurile, numite podzoluri, sunt sărace — de aceea agricultura e aproape absentă, iar omul trăiește aici din exploatarea lemnului.

Tundra apare și mai la nord, dincolo de limita pădurii: sezonul de vegetație este atât de scurt încât arborii nu mai pot crește. Vegetația se reduce la mușchi, licheni și arbuști pitici (mesteacăn pitic, salcie pitică). În subsol există permafrost — strat de sol înghețat permanent, care nu se dezgheață nici vara. Fauna: renul (crescut în turme de laponi/sami), vulpea polară, bufnița de zăpadă.

Mediul arctic (polar): în insulele din Oceanul Arctic (Svalbard, Novaia Zemlia), unde gheața și zăpada persistă aproape tot anul, iar vegetația lipsește aproape complet. Aici apar fenomenele de zi polară și noapte polară.

Confuzia clasică: taigaua este pădure de conifere, nu de foioase — pădurile de foioase țin de mediul oceanic și temperat, mai la sud. Iar tundra nu e „un fel de stepă rece cu ierburi înalte”: e o vegetație măruntă, de mușchi și licheni, pe sol înghețat.

Mediul montan și transformarea mediilor de către om

Mediul montan este un mediu azonal — nu depinde de latitudine, ci de altitudine. În Alpi, Carpați, Pirinei sau Munții Scandinaviei, la fiecare urcare temperaturile scad, iar natura se ordonează în etaje: păduri de foioase la poale, apoi păduri de conifere, apoi pajiști alpine deasupra limitei pădurii, iar pe cele mai înalte culmi zăpezi persistente și ghețari (în Alpi). Practic, urcând un munte înalt, străbați „pe verticală” aceleași schimbări pe care le-ai vedea călătorind spre nord.

Influența omului este tema care leagă tot capitolul: Europa este continentul cu mediile naturale cele mai antropizate — transformate de om:

• pădurile de foioase din vest au fost defrișate în mare parte pentru agricultură și orașe;
• stepele cu cernoziom au devenit aproape integral terenuri arabile;
• în zona mediteraneană, pășunatul excesiv și incendiile au degradat pădurea, lăsând locul maquis-ului;
• râurile au fost îndiguite și barate, iar în Olanda omul a smuls mării pământ nou — polderele.

Consecințele negative: reducerea biodiversității, eroziunea solurilor, poluarea. Ca răspuns, statele europene au creat arii protejate (parcuri naționale, rezervații) și politici de mediu comune. De reținut nuanța corectă pentru test: mediile Europei nu mai sunt medii pur naturale, ci medii geografice transformate de societate — iar protejarea lor este o problemă a întregului continent.

Test — 6 întrebări ca la examen