Europa – caracterizare geografică generală

Capitol introductiv despre poziția, limitele, relieful și caracteristicile generale ale continentului european.

Poziția geografică și limitele Europei

Europa este situată în întregime în emisfera nordică și aproape în întregime în emisfera estică. Este al doilea cel mai mic continent după Australia, cu o suprafață de circa 10 milioane km², dar cu o importanță uriașă în istoria și economia lumii.

Limitele Europei, cerute frecvent la lucrări:

• la nord – Oceanul Arctic;
• la vest – Oceanul Atlantic;
• la sud – Marea Mediterană, care o desparte de Africa;
• la est – Munții Ural, râul Ural și Marea Caspică, care o despart de Asia.

Granița de est este singura limită pe uscat: Europa și Asia formează de fapt o singură masă continentală, numită Eurasia, iar despărțirea lor este o convenție stabilită de geografi. De aceea Rusia și Turcia se întind pe două continente.

Europa are țărmurile cele mai crestate (articulate) dintre toate continentele: numeroase peninsule (Scandinavă, Iberică, Italică, Balcanică), insule (Marea Britanie, Islanda, Sicilia, Sardinia) și mări mărginașe (Marea Nordului, Marea Baltică, Marea Neagră, Marea Mediterană). Această deschidere spre mări a favorizat navigația, comerțul și legăturile dintre popoare.

Relieful major al Europei

Relieful Europei este variat, dar are o trăsătură dominantă surprinzătoare: predomină câmpiile, care ocupă mai mult de jumătate din suprafața continentului. Altitudinea medie a Europei este de numai circa 340 m, cea mai mică dintre continente.

Marile trepte de relief:

• Câmpiile – cea mai întinsă este Câmpia Europei de Est (Câmpia Rusă), urmată de Câmpia Europei de Nord (Germano-Polonă); în vest se află Bazinul Parizian, iar în sud Câmpia Padului;
• Podișurile și munții vechi – Munții Scandinaviei, Masivul Central Francez, Munții Ural — munți vechi, tociți de eroziune, cu altitudini reduse;
• Munții tineri – lanțul alpino-carpato-himalayan traversează sudul Europei: Munții Pirinei, Alpi, Carpați, Balcani, Apenini, Caucaz. Sunt munți înalți, cu creste ascuțite, formați prin ciocnirea plăcilor tectonice, procese care continuă și azi (de aici cutremurele și vulcanii din sudul Europei).

Vârful Mont Blanc din Alpi (4.810 m) este considerat cel mai înalt din Europa (dacă socotim și Caucazul, recordul revine vârfului Elbrus, 5.642 m). Vulcanii activi ai Europei — Etna, Vezuviu, Stromboli — se află în Italia, iar Islanda este o insulă vulcanică.

Clima și apele Europei

Cea mai mare parte a Europei se află în zona climatică temperată; doar extremitatea nordică intră în zona rece. De la vest spre est și de la sud spre nord se succed mai multe tipuri de climă — la examen trebuie să le asociezi corect cu regiunile:

• climat temperat-oceanic – în vest (Marea Britanie, Franța): ierni blânde, veri răcoroase, ploi tot anul, aduse de vânturile de vest dinspre Atlantic;
• climat mediteranean – în sud: veri calde și secetoase, ierni blânde și ploioase;
• climat temperat-continental – în est: ierni geroase, veri fierbinți, precipitații mai puține — depărtarea de ocean accentuează contrastele;
• climat subpolar și polar – în extremul nord.

Un detaliu de reținut: datorită Curentului cald al Atlanticului de Nord (Gulfstream), vestul și nordul Europei sunt mult mai calde decât alte regiuni aflate la aceeași latitudine — porturile Norvegiei nu îngheață iarna.

Apele: cel mai lung fluviu al Europei este Volga (3.530 km), care se varsă în Marea Caspică. Dunărea este al doilea fluviu ca lungime, dar cel mai important pentru navigație internațională: străbate sau atinge 10 țări — record mondial. Alte fluvii importante: Rinul (marea arteră comercială a vestului), Sena, Tamisa, Elba, Vistula, Niprul. Lacurile mari se găsesc mai ales în nord (Ladoga, Onega — cele mai întinse din Europa).

Vegetația, fauna și solurile

Vegetația Europei este dispusă în zone care urmează îndeaproape zonele de climă — regula de aur: clima comandă vegetația, iar vegetația influențează solul.

De la nord spre sud se succed:

• tundra – în extremul nord: mușchi, licheni, arbuști pitici; soluri sărace, înghețate în adânc;
• taigaua – pădurea de conifere (molid, pin, brad) din Scandinavia și nordul Rusiei;
• pădurile de foioase (stejar, fag) – în centrul și vestul continentului, unde clima e mai blândă și mai umedă; aici s-au format soluri brune de pădure;
• stepa – ierburi, în estul și sud-estul continentului, unde verile sunt secetoase; aici se află cernoziomul, cel mai fertil sol, pe care se cultivă grâu și porumb;
• vegetația mediteraneană – în sud: păduri și tufișuri veșnic verzi (măslin, stejar verde, leandru), adaptate verilor secetoase; tufărișurile dese se numesc maquis.

Fauna urmează vegetația: renul în tundră, elanul, ursul și lupul în taiga și pădurile de foioase, popândăul și dropia în stepă, iar în regiunea mediteraneană broaște țestoase, șopârle și șacali.

Greșeala clasică: pădurile veșnic verzi mediteraneene nu sunt conifere — sunt foioase cu frunze mici, tari și lucioase, adaptate să reziste secetei de vară, nu gerului.

Populația și statele Europei

Europa are circa 740 de milioane de locuitori — aproximativ o zecime din populația lumii — pe un continent mic, deci o densitate ridicată (peste 70 loc./km², printre cele mai mari de pe Glob). Populația nu este răspândită uniform: cele mai aglomerate zone sunt vestul și centrul continentului, iar cele mai slab populate sunt nordul rece și zonele montane înalte.

Trăsături demografice importante:

• populația Europei îmbătrânește: natalitatea este scăzută, speranța de viață este mare, iar în multe țări numărul locuitorilor scade;
• majoritatea europenilor (circa trei sferturi) trăiesc în orașe;
• popoarele Europei vorbesc limbi din trei mari familii: romanice (italiana, franceza, spaniola, româna), germanice (germana, engleza, limbile nordice) și slave (rusa, polona, bulgara, sârba).

Europa cuprinde peste 40 de state, foarte diferite ca mărime: de la Rusia, cel mai întins stat al lumii (parțial european), până la Vatican, cel mai mic stat de pe Glob. Cele mai populate state europene sunt Rusia și Germania (cea mai populată țară aflată integral în Europa).

O mare parte dintre statele europene, inclusiv România, sunt membre ale Uniunii Europene, o organizație de cooperare economică și politică în care mărfurile și oamenii circulă liber între țările membre.

Test — 6 întrebări ca la examen