Sistemul digestiv

Organele aparatului digestiv, procesele de digestie mecanică și chimică și absorbția substanțelor nutritive.

Alcătuirea tubului digestiv și glandele anexe

Tubul digestiv, în ordine: cavitate bucală → faringe → esofag → stomac → intestin subțire → intestin gros → rect → anus.

• Intestinul subțire (~4–6 m) are trei segmente: duoden (potcoava care primește bila și sucul pancreatic), jejun și ileon.
• Intestinul gros (~1,5 m): cec (cu apendicele vermiform) → colon (ascendent, transvers, descendent, sigmoid) → rect.

Glandele anexe — își varsă secrețiile ÎN tub, dar nu fac parte din el:

• Glandele salivare (parotide, submandibulare, sublinguale) – saliva;
• Ficatul – cea mai mare glandă a corpului (~1,5 kg); secretă bila, depozitată și concentrată în vezica biliară;
• Pancreasul exocrin – sucul pancreatic, vărsat în duoden.

Peretele tubului are patru straturi (dinăuntru în afară): mucoasă, submucoasă, musculară, seroasă/adventice — musculara netedă asigură peristaltismul, undele de contracție care împing conținutul într-un singur sens.

Digestia bucală și gastrică

În cavitatea bucală: masticație + salivă. Saliva (~1–1,5 L/zi) conține amilaza salivară (ptialina), care începe digestia amidonului → dextrine → maltoză. Atât — în gură NU se digeră nici proteinele, nici lipidele: prima verigă de reținut din tabelul enzimelor. Deglutiția trece bolul prin faringe și esofag spre stomac.

În stomac: sucul gastric (~2 L/zi) conține:

• HCl (acid clorhidric) – pH 1,5–2,5: activează pepsinogenul, denaturează proteinele, distruge microbii;
• Pepsina – secretată ca pepsinogen (inactiv, altfel și-ar digera propria glandă) și activată de HCl; scindează proteinele → albumoze și peptone;
• Labfermentul (la sugar) – coagulează cazeina laptelui;
• Lipaza gastrică – slabă, acțiune minoră;
• Mucusul – protejează mucoasa de autodigestie.

Capcană frecventă: în stomac se oprește digestia amidonului (amilaza salivară e inactivată de pH-ul acid) și nu se reia până la sucul pancreatic. Rezultatul digestiei gastrice: chimul gastric, evacuat fracționat în duoden prin sfincterul piloric.

Digestia intestinală: bila, sucul pancreatic, sucul intestinal

În duoden se întâlnesc trei secreții — aici se termină digestia tuturor principiilor alimentare:

Bila (ficat, ~500–800 ml/zi) — NU conține enzime, cea mai întrebată afirmație a capitolului. Conține săruri biliare, care emulsionează lipidele (le fragmentează în picături fine, mărind suprafața pentru lipază) și ajută absorbția vitaminelor liposolubile (A, D, E, K). Pigmenții biliari (bilirubina) dau culoarea materiilor fecale.

Sucul pancreatic — cel mai complet suc digestiv, cu enzime pentru toate cele trei categorii:

• Tripsina și chimotripsina (secretate inactiv: tripsinogen, activat de enterokinaza intestinală) – continuă digestia proteinelor;
• Amilaza pancreatică – reia și termină digestia amidonului → maltoză;
• Lipaza pancreatică – principala enzimă a lipidelor: trigliceride → acizi grași + glicerol (pe picăturile emulsionate de bilă).

Sucul intestinal — enzimele finale, «de finisaj»:

• dizaharidazele: maltaza (maltoză→2 glucoză), zaharaza (zaharoză→glucoză+fructoză), lactaza (lactoză→glucoză+galactoză; deficitul ei = intoleranța la lactoză);
• peptidazele – peptide → aminoacizi.

Produși finali absorbabili: monozaharide, aminoacizi, acizi grași + glicerol.

Absorbția intestinală

Absorbția = trecerea produșilor finali din lumenul intestinal în sânge sau limfă. Are loc majoritar în intestinul subțire, care e construit pentru asta: plici circulare → vilozități intestinale → microvili — amplificare a suprafeței până la ~250 m².

Fiecare vilozitate are în ax o rețea de capilare sanguine și un vas limfatic central (chilifer) — cele două destinații ale nutrimentelor:

• Pe cale sanguină (vena portă → ficat): glucoza (co-transport cu Na⁺), aminoacizii, mineralele, vitaminele hidrosolubile. Totul trece ÎNTÂI prin ficat — sistemul port hepatic — unde se depozitează, se transformă sau se detoxifică.
• Pe cale limfatică: lipidele. Acizii grași și glicerolul sunt reasamblați în enterocit în trigliceride, ambalați în chilomicroni și vărsați în chilifer → limfă → sânge, ocolind ficatul la prima trecere.

Întrebarea-capcană standard: «glucoza se absoarbe în limfă» — fals; doar lipidele au cale limfatică.

În intestinul gros nu mai există digestie enzimatică proprie: se absorb apa și electroliții, iar flora bacteriană fermentează resturile și sintetizează vitaminele K și din grupul B. Materiile fecale se formează prin deshidratare progresivă.

Ficatul — mai mult decât bilă; afecțiuni digestive

Ficatul e placa turnantă metabolică a organismului. Dincolo de secreția biliară:

• glicogenogeneza – depozitează glucoza ca glicogen (tampon al glicemiei, sub comanda insulinei);
• sinteza proteinelor plasmatice – albumine, factori de coagulare (protrombină, fibrinogen);
• detoxifierea – transformă amoniacul (toxic) în uree, metabolizează medicamente și alcool;
• depozit de fier și vitamine (A, D, B₁₂).

Afecțiuni digestive de examen:

• Ulcerul gastro-duodenal – leziune a mucoasei; cauza majoră: infecția cu Helicobacter pylori (+ antiinflamatoare, stres, fumat). Descoperirea a schimbat tratamentul de la «regim» la antibiotice — apare ca item de «știință modernă»;
• Hepatitele virale – A (transmitere digestivă, «boala mâinilor murdare»), B și C (parenteral/sexual; pot croniciza spre ciroză și cancer hepatic; pentru B există vaccin);
• Ciroza – distrugerea ireversibilă a arhitecturii hepatice, frecvent alcoolică;
• Litiaza biliară – calculi în vezica biliară, colici după mese grase;
• Apendicita, gastrita, constipația/diareea – itemi de igienă.

Igienă: mese regulate, mestecare corectă, spălarea mâinilor (previne hepatita A), limitarea alcoolului (ficat) și a grăsimilor în exces (biliar).

Test — 6 întrebări ca la examen

Grile de admitere UMF — 5