Tegumentul

Se studiază structura și funcțiile pielii, anexelor sale și rolul tegumentului în protecția organismului.

Ce este tegumentul și de ce contează

Tegumentul (pielea) este învelișul extern al corpului și, în același timp, cel mai întins organ al omului: la un adult are aproximativ 1,5–2 metri pătrați. Nu este doar un „ambalaj” — pielea este un organ viu, cu structură complexă și funcții multiple.

De reținut de la început: pielea este un organ, nu un simplu țesut, pentru că în alcătuirea ei intră mai multe tipuri de țesuturi (epitelial, conjunctiv, nervos, muscular — mușchii firelor de păr) care lucrează împreună.

Pielea realizează legătura permanentă dintre organism și mediu:

• ne apără de lovituri, microbi, radiații și pierderi de apă;
• ne informează despre mediu, prin receptorii pentru atingere, presiune, cald, rece și durere;
• ne reglează temperatura corpului;
• participă la excreție, prin transpirație.

Pentru că are și receptori, tegumentul va reapărea la capitolul despre analizatori ca segment periferic al analizatorului cutanat. Ideea de bază care leagă tot capitolul: fiecare strat și fiecare anexă a pielii are o structură potrivită exact funcției pe care o îndeplinește.

Structura pielii: epiderm, derm, hipoderm

Pielea are trei straturi, de la suprafață spre profunzime — ordinea lor este întrebare aproape sigură:

• Epidermul — stratul superficial, un epiteliu format din mai multe rânduri de celule. Celulele de la suprafață sunt moarte și cheratinizate (impregnate cu o proteină rezistentă, cheratina) și se descuamează continuu; sunt înlocuite de celule noi produse în stratul bazal (generator), aflat la baza epidermului. Tot aici se găsesc celulele care produc melanina, pigmentul care dă culoarea pielii și ne protejează de razele ultraviolete. Important: epidermul nu conține vase de sânge — se hrănește prin difuziune din stratul de dedesubt.
• Dermul — stratul mijlociu, din țesut conjunctiv elastic și rezistent. Conține vase de sânge, terminații nervoase și receptori, glandele pielii și rădăcinile firelor de păr. Suprafața dermului formează niște ridicături (papile dermice) care dau pe degete amprentele, unice pentru fiecare om.
• Hipodermul — stratul profund, bogat în țesut adipos (grăsime). Grăsimea este izolator termic, rezervă de energie și amortizor la lovituri.

Confuzia clasică de punctaj: elevii plasează vasele de sânge și receptorii în epiderm. Corect: acestea se află în derm; epidermul este avascular.

Anexele pielii

Anexele pielii se împart în două categorii: anexe cornoase (părul și unghiile) și anexe glandulare (glandele sudoripare și sebacee).

• Părul — fiecare fir are o parte vizibilă (tulpina) și una înfiptă în derm (rădăcina), terminată cu bulbul, zona vie din care firul crește. De fiecare fir se prinde un mic mușchi erector: când se contractă la frig sau la frică, firul se ridică — așa apare „pielea de găină”. Firul vizibil este format din celule cheratinizate moarte — de aceea tunsul nu doare.
• Unghiile — plăci cornoase, din cheratină dură, care protejează vârfurile degetelor și ajută la apucarea obiectelor fine. Cresc din rădăcina ascunsă sub piele.
• Glandele sudoripare — produc sudoarea (transpirația): apă cu săruri minerale și puțină uree. Au dublu rol: termoreglare (evaporarea sudorii răcește corpul) și excreție (elimină substanțe nefolositoare). Sunt răspândite aproape pe tot corpul, mai numeroase pe palme, tălpi și frunte.
• Glandele sebacee — se deschid de regulă la rădăcina firelor de păr și produc sebumul, o substanță grasă care unge pielea și părul, împiedicând uscarea și crăparea lor. Când canalul unei glande sebacee se înfundă și se infectează, apar acneea și coșurile — de aceea igiena tenului contează la vârsta voastră.

Capcană frecventă: sudoripar și sebaceu nu sunt sinonime — glanda sudoripară produce transpirație apoasă, glanda sebacee produce grăsime.

Funcțiile tegumentului

Pielea îndeplinește mai multe funcții, iar la lucrări se cere de obicei să le enumeri ȘI să le explici:

• Protecție — barieră mecanică împotriva loviturilor și frecării (cheratina și dermul rezistent), barieră biologică împotriva microbilor (pielea intactă nu poate fi străbătută de majoritatea lor, iar sebumul și sudoarea creează un mediu acid nefavorabil), barieră chimică și împotriva radiațiilor ultraviolete (melanina). Pielea împiedică și pierderea apei din corp.
• Termoreglare — menținerea temperaturii constante de aproximativ 37 de grade. Când e cald: vasele din derm se dilată (pielea se înroșește) și cedăm căldură, iar glandele sudoripare produc mai multă sudoare, care prin evaporare răcește corpul. Când e frig: vasele se contractă (pielea devine palidă) ca să păstrăm căldura, iar mușchii erectori ridică firele de păr.
• Sensibilitate — receptorii din piele ne informează despre atingere, presiune, cald, rece și durere; pielea este segmentul periferic al analizatorului cutanat.
• Excreție — prin sudoare se elimină apă, săruri și mici cantități de uree; pielea ajută astfel rinichii.
• Sinteza vitaminei D — sub acțiunea razelor solare, în piele se produce vitamina D, necesară fixării calciului în oase.

Greșeala tipică la termoreglare: elevii scriu că „transpirația răcește pentru că e rece”. Nu — răcirea se produce prin evaporarea sudorii, care consumă căldură din corp.

Igiena și afecțiunile tegumentului

Pielea sănătoasă își face treaba doar dacă o îngrijim corect.

Reguli de igienă, cu explicația lor (la lucrare se punctează explicația, nu doar regula):

• spălarea regulată cu apă și săpun — îndepărtează sudoarea, sebumul în exces, celulele moarte și microbii care s-ar înmulți pe ele;
• schimbarea hainelor și mai ales a ciorapilor — țesăturile îmbibate cu sudoare devin mediu de cultură pentru bacterii și ciuperci;
• protecția solară — expunerea prelungită la soare, mai ales la orele amiezii, arde pielea și crește riscul de cancer de piele; crema cu factor de protecție și pălăria nu sunt mofturi;
• nu spargem coșurile — infecția se poate răspândi în profunzime;
• îngrijirea rănilor — orice tăietură se spală și se dezinfectează, pentru că pielea ruptă e poarta de intrare a microbilor.

Afecțiuni frecvente:

• acneea — inflamarea glandelor sebacee înfundate, frecventă la pubertate din cauza hormonilor;
• micozele — infecții cu ciuperci microscopice, tipice între degetele picioarelor („ciuperca piciorului”), favorizate de umezeală;
• arsurile — leziuni produse de căldură, substanțe chimice sau soare; gravitatea depinde de profunzime și suprafață;
• degerăturile — leziuni produse de frig, mai ales la extremități (degete, urechi, nas), unde circulația e mai slabă.

Test — 6 întrebări ca la examen