Sistemul digestiv

Se studiază organele digestive, procesele de digestie și absorbție a nutrienților.

Tubul digestiv — traseul alimentelor

Sistemul digestiv este format din tubul digestiv (conducta prin care trec alimentele) și glandele anexe (care își varsă sucurile în tub). Traseul complet, în ordine: cavitate bucală → faringe → esofag → stomac → intestin subțire → intestin gros → rect → anus.

În cavitatea bucală alimentele sunt tăiate și mărunțite de dinți. Un adult are 32 de dinți, de patru feluri, fiecare cu rolul lui: incisivii taie, caninii sfâșie, premolarii și molarii zdrobesc și macină. Limba amestecă alimentele cu saliva și formează bolul alimentar, pe care îl împinge spre faringe la înghițire.

Faringele este răspântia unde calea alimentelor se încrucișează cu cea a aerului; în timpul înghițirii, epiglota închide laringele, ca bolul să apuce pe esofag — un tub muscular de circa 25 cm care împinge hrana spre stomac prin contracții în valuri, numite mișcări peristaltice. Datorită lor poți înghiți chiar și stând culcat: alimentele nu cad în stomac, ci sunt împinse activ.

Stomacul este porțiunea cea mai dilatată a tubului, cu pereți musculoși care frământă hrana. Intestinul subțire, lung de 4–6 metri, este locul unde digestia se încheie și hrana trece în sânge, iar intestinul gros (circa 1,5 m) recuperează apa și formează materiile fecale.

Glandele anexe: salivare, ficat, pancreas

Glandele anexe nu fac parte din tub, dar își varsă produșii în el prin canale.

Glandele salivare (trei perechi) produc saliva, care umezește hrana și conține amilaza salivară — enzima care începe digestia amidonului. De aceea, dacă mesteci îndelung pâine, simți un gust dulceag: amidonul începe să fie descompus în zaharuri.

Ficatul este cea mai mare glandă a corpului (circa 1,5 kg), așezată în dreapta, sub diafragmă. El produce bila, depozitată între mese în vezica biliară și vărsată în duoden când mâncăm gras. Punct esențial, pierdut de foarte mulți elevi: bila NU conține enzime digestive. Ea doar emulsionează lipidele — le fărâmițează în picături fine, ca detergentul care desface grăsimea de pe vase — pregătindu-le pentru enzimele pancreasului. Pe lângă bilă, ficatul depozitează glucoză și neutralizează substanțele toxice ajunse în sânge.

Pancreasul își varsă în duoden sucul pancreatic, cel mai complet suc digestiv: conține enzime pentru toate cele trei categorii de nutrienți — glucide, proteine și lipide.

De reținut ca imagine de ansamblu: în duoden (prima porțiune a intestinului subțire) se întâlnesc bila și sucul pancreatic — de aceea duodenul este o adevărată placă turnantă a digestiei.

Digestia mecanică și digestia chimică

Digestia are două componente care lucrează împreună:

• Digestia mecanică – mărunțirea și amestecarea hranei, fără a-i schimba natura chimică: masticația, frământarea din stomac, mișcările peristaltice.
• Digestia chimică – descompunerea moleculelor mari în molecule mici, realizată de enzime, cu ajutorul apei.

Pe etaje, digestia chimică arată așa:

• În gură: amilaza salivară începe digestia amidonului.
• În stomac: sucul gastric conține acid clorhidric (creează mediul acid și distruge microbii din hrană) și pepsina, enzima care începe digestia proteinelor. Hrana devine o pastă semilichidă numită chim gastric. Stomacul nu digeră lipide în mod semnificativ și nici nu continuă digestia amidonului — mediul acid oprește amilaza salivară.
• În intestinul subțire: sub acțiunea sucului pancreatic, a bilei și a sucului intestinal, digestia se încheie complet. Rezultatul final: glucidele → glucoză, proteinele → aminoacizi, lipidele → acizi grași și glicerol. Aceste molecule simple formează, împreună cu apa, chilul intestinal.

Greșeala clasică este ideea că digestia „se termină în stomac”. Fals: stomacul doar o continuă; abia în intestinul subțire nutrienții ajung la forma finală, absorbabilă.

Absorbția intestinală — hrana trece în sânge

Absorbția este trecerea nutrienților simpli din tubul digestiv în sânge și limfă. Ea are loc aproape în întregime în intestinul subțire, care este perfect echipat pentru asta:

• este foarte lung (4–6 m), deci hrana îl străbate ore întregi;
• mucoasa lui este cutată și acoperită cu milioane de vilozități intestinale — ridicături microscopice în formă de deget, care măresc enorm suprafața de contact cu hrana digerată;
• fiecare vilozitate conține o rețea de capilare sanguine și un vas limfatic central.

Pe aceste două căi pleacă nutrienții: glucoza și aminoacizii trec în sângele capilarelor, care îi duce mai întâi la ficat (pentru triere și depozitare), iar cea mai mare parte a acizilor grași și a glicerolului intră în vasul limfatic.

Intestinul gros nu are vilozități și nu absoarbe nutrienți; el absoarbe apa și sărurile minerale rămase, găzduiește bacterii utile (care produc, de exemplu, vitamina K) și compactează resturile nedigerate în materii fecale, eliminate prin defecație.

Capcană frecventă: „absorbția are loc în stomac”. În realitate, stomacul absoarbe doar câteva substanțe mărunte (apă în cantitate mică, alcool, unele medicamente); locul absorbției este intestinul subțire, prin vilozități.

Igiena alimentației și bolile digestive

O alimentație sănătoasă înseamnă echilibru și diversitate: fructe și legume zilnic, proteine de calitate, apă suficientă, mese la ore regulate, mestecat îndelung. Excesul de dulciuri, prăjeli și băuturi carbogazoase suprasolicită sistemul digestiv, iar mâncatul pe fugă îngreunează digestia, care începe corect încă din gură.

Boli digestive de recunoscut:

• Caria dentară – distrugerea treptată a smalțului de către acizii produși de bacteriile care se hrănesc cu resturile de dulciuri; se previne prin periaj de două ori pe zi și controale stomatologice.
• Gastrita – inflamația mucoasei stomacului, favorizată de mese neregulate, alimente foarte condimentate, stres.
• Ulcerul gastric sau duodenal – rană în peretele stomacului sau duodenului, când mucusul protector nu mai face față acidului; frecvent implicată este o bacterie (Helicobacter pylori).
• Hepatita – inflamația ficatului, cel mai adesea virală; virusul hepatitei A se transmite prin mâini murdare, apă și alimente contaminate — de aici regula de aur a spălatului pe mâini.
• Enterocolita – inflamația intestinului subțire și gros, cu dureri abdominale și diaree, cauzată de alimente alterate sau contaminate.
• Toxiinfecțiile alimentare – provocate de alimente în care s-au înmulțit bacterii și toxinele lor (maioneze, creme, carne insuficient gătită, mai ales vara).

Prevenția se rezumă la trei gesturi: igiena mâinilor, prospețimea și gătirea corectă a alimentelor, regularitatea meselor.

Test — 6 întrebări ca la examen