Reproducerea umană

Se studiază aparatele reproducătoare masculin și feminin, gametogeneza și noțiuni de igienă a reproducerii.

Aparatul reproducător masculin

Rolul aparatului reproducător masculin este producerea gameților masculini — spermatozoizii — și a hormonului sexual masculin.

Componentele principale:

• Testiculele – două glande ovale adăpostite în scrot, un săculeț de piele aflat în afara cavității abdominale. Poziția nu e întâmplătoare: spermatozoizii se formează corect doar la o temperatură cu 2–3 grade mai mică decât cea a corpului.
• Căile spermatice – traseul spermatozoizilor: epididimul (lipit de testicul, unde spermatozoizii se maturizează), canalul deferent și, la final, uretra, care la bărbat este canal comun pentru urină și spermă (niciodată simultan pentru amândouă).
• Glandele anexe – veziculele seminale și prostata produc lichidul care hrănește și transportă spermatozoizii; împreună cu aceștia formează sperma.
• Penisul – organul copulator, prin care sperma este depusă în căile genitale feminine.

Punct esențial: testiculul este o glandă mixtă. Funcția exocrină este producerea spermatozoizilor, iar cea endocrină este secreția de testosteron — hormonul care declanșează, la pubertate, caracterele sexuale secundare masculine: îngroșarea vocii, apariția bărbii, dezvoltarea musculaturii.

Aparatul reproducător feminin

Aparatul reproducător feminin produce gameții feminini — ovulele —, secretă hormonii sexuali feminini și, în plus, găzduiește dezvoltarea copilului până la naștere.

Componentele principale, așezate în cavitatea abdominală inferioară (pelvis):

• Ovarele – două glande de mărimea unei migdale, care conțin de la naștere o rezervă de celule din care se vor matura ovulele. Ca și testiculul, ovarul este glandă mixtă: produce ovule (funcție exocrină) și secretă hormonii estrogen și progesteron (funcție endocrină), responsabili de caracterele sexuale secundare feminine și de pregătirea uterului pentru sarcină.
• Trompele uterine – două conducte cu capătul dilatat în formă de pâlnie cu franjuri, care captează ovulul eliberat de ovar și îl conduc spre uter. În trompa uterină are loc, de regulă, fecundația — detaliu care se uită cel mai des.
• Uterul – organ musculos, cavitar, în formă de pară, cu o mucoasă internă numită endometru; aici se fixează și se dezvoltă embrionul în cele nouă luni de sarcină.
• Vaginul – canalul care leagă uterul de exterior; este organul copulator feminin și calea prin care se naște copilul.

De observat simetria de funcții: ovar–testicul (gameți + hormoni), dar și diferența fundamentală — numai organismul feminin are un organ dedicat găzduirii noii vieți, uterul.

Gameții și gametogeneza

Gameții sunt celulele reproducătoare. Însușirea lor definitorie: au jumătate din numărul de cromozomi ai celulelor obișnuite ale corpului — 23 în loc de 46. Logica e simplă: la fecundație, cei 23 de cromozomi ai spermatozoidului se adună cu cei 23 ai ovulului și refac exact 46 — numărul normal al speciei umane. Dacă gameții ar avea 46, fiecare generație și-ar dubla cromozomii.

Spermatogeneza (formarea spermatozoizilor) are loc în testicule, începe la pubertate și continuă toată viața, producând zilnic milioane de spermatozoizi. Spermatozoidul este o celulă mică, mobilă, formată din cap (cu nucleul purtător al celor 23 de cromozomi), piesă intermediară (bogată în mitocondrii — motorul energetic) și flagel (coada cu care înoată).

Ovogeneza (formarea ovulelor) are loc în ovare și este total diferită ca ritm: rezerva de celule există încă de la naștere, iar de la pubertate până la menopauză se maturizează, de regulă, un singur ovul pe lună. Ovulul este o celulă mare, sferică, imobilă, cu rezerve de hrană pentru primele zile ale dezvoltării.

Contrastul spermatozoid–ovul este întrebarea clasică: milioane zilnic vs. unul pe lună; mic și mobil vs. mare și imobil; producție din pubertate toată viața vs. rezervă existentă de la naștere, epuizată la menopauză.

Ciclul menstrual și ovulația

Din pubertate până la menopauză, organismul feminin parcurge un ciclu de aproximativ 28 de zile (limitele normale sunt largi, 21–35 de zile), coordonat de hormoni, prin care se pregătește lunar pentru o eventuală sarcină.

Etapele, numărate din prima zi de sângerare:

• Menstruația (zilele 1–5, aproximativ) – dacă în ciclul precedent nu a avut loc fecundația, stratul superficial al endometrului, pregătit degeaba, se desprinde și se elimină cu o cantitate mică de sânge. Este un proces normal și sănătos, nu o boală.
• Refacerea și îngroșarea endometrului – sub acțiunea estrogenilor, mucoasa uterină se reface și se îngroașă din nou, iar în ovar se maturizează un nou ovul.
• Ovulația (în jurul zilei 14 la un ciclu de 28 de zile) – ovarul eliberează ovulul matur, care este captat de trompa uterină. Ovulul trăiește doar circa 24 de ore; dacă în acest interval nu întâlnește un spermatozoid, se dezintegrează.
• Pregătirea pentru eventuala sarcină – sub acțiunea progesteronului, endometrul devine gros și bogat în vase de sânge, gata să primească embrionul. Dacă fecundația nu are loc, ciclul se reia cu o nouă menstruație.

Confuzia de evitat: ovulația și menstruația nu sunt același lucru și nu se petrec în același timp — ovulația este eliberarea ovulului, la mijlocul ciclului; menstruația este eliminarea endometrului, la începutul lui.

Fecundația și dezvoltarea intrauterină

Fecundația este unirea spermatozoidului cu ovulul și are loc, în mod normal, în trompa uterină — nu în uter, cum se răspunde greșit foarte des. Dintre milioanele de spermatozoizi depuși, doar câteva sute ajung în trompă și unul singur pătrunde în ovul; imediat după aceea, învelișul ovulului se blochează pentru toți ceilalți.

Prin unirea celor două nuclee ia naștere celula-ou (zigotul), cu 46 de cromozomi — prima celulă a noului organism, care conține deja toată informația ereditară, inclusiv sexul copilului.

Etapele care urmează:

• zigotul se divide repetat în drumul său prin trompă spre uter (câteva zile);
• ajuns în uter, micul ghem de celule se fixează în endometrul pregătit — proces numit nidație;
• din acest moment începe sarcina, care durează în total aproximativ 9 luni (280 de zile);
• în primele 8 săptămâni organismul în formare se numește embrion — acum se schițează toate organele; din luna a treia până la naștere se numește făt — organele doar cresc și se maturizează.

Legătura vitală cu mama este placenta, organ care se formează în uter: prin ea și prin cordonul ombilical, fătul primește oxigen și substanțe hrănitoare din sângele mamei și predă dioxidul de carbon și deșeurile. Important de știut: sângele mamei și al fătului nu se amestecă direct — schimburile se fac prin peretele placentei. Tot prin placentă pot trece însă și substanțe nocive: alcool, nicotină, droguri, unele medicamente și virusuri — de aceea grija mamei pentru propria sănătate este, în sarcină, grijă directă pentru copil.

Pubertatea și igiena aparatului reproducător

Pubertatea este perioada (aproximativ 10–14 ani la fete, 12–16 ani la băieți) în care, sub comanda hormonilor, corpul de copil se transformă în corp capabil de reproducere: apar caracterele sexuale secundare (schimbarea vocii și pilozitatea facială la băieți; dezvoltarea sânilor și primul ciclu menstrual la fete; creșterea rapidă în înălțime la ambii). Este normal ca aceste transformări să înceapă la vârste diferite de la o persoană la alta — comparațiile cu colegii nu au sens biologic.

Reguli de igienă:

• igiena intimă zilnică cu apă și săpun potrivit, cu atât mai atentă în perioada menstruației; absorbantele se schimbă regulat;
• lenjerie curată, din bumbac, schimbată zilnic;
• evitarea frigului prelungit și tratarea la timp a oricărei usturimi sau secreții neobișnuite — infecțiile urinare și genitale netratate pot urca spre organele interne și pot afecta, în timp, chiar fertilitatea;
• la fete, un calendar simplu al ciclului menstrual ajută la observarea neregularităților care merită discutate cu medicul.

Există boli care se transmit prin contact sexual (infecții cu transmitere sexuală), unele grave — de aceea informarea corectă, din surse serioase (medic, școală, părinți), este ea însăși o măsură de protecție. La fel de importantă este partea emoțională: transformările pubertății vin cu întrebări firești, iar a le discuta deschis cu un adult de încredere este semn de maturitate, nu de slăbiciune.

Test — 6 întrebări ca la examen