Tulpina

Elevii studiază forma, structura și rolul tulpinii în viața plantei.

Cum este alcătuită tulpina la exterior

Tulpina este organul plantei care crește, de regulă, deasupra solului, în sus, spre lumină — adică exact în sens opus rădăcinii. Ea leagă rădăcina de frunze, flori și fructe, ca o șosea principală a plantei.

Privită de aproape, tulpina are câteva elemente pe care trebuie să le recunoști:

• nodurile – locurile ușor îngroșate de pe tulpină, în care se prind frunzele;
• internodurile – porțiunile de tulpină dintre două noduri vecine;
• mugurii – „pachețele” care conțin, în miniatură, viitoarele ramuri, frunze sau flori. Mugurele terminal se află în vârful tulpinii și asigură creșterea ei în lungime; mugurii laterali (axilari) stau la noduri, la subsuoara frunzelor, și din ei se formează ramurile și florile.

La copaci, mugurii sunt protejați peste iarnă de niște solzi cafenii; primăvara solzii cad și din muguri se desfac frunzele — de aceea spunem că „pomii înmuguresc”.

Deosebirea esențială față de rădăcină, care se cere la orice comparație: tulpina are noduri și muguri, rădăcina nu are niciodată muguri. Acest amănunt te ajută să recunoști tulpinile deghizate, cum e tuberculul de cartof.

Tipuri de tulpini

După mediul în care trăiesc și după aspectul lor, tulpinile sunt foarte variate.

Tulpini aeriene (cresc în aer):

• erbacee – subțiri, verzi, moi, de obicei anuale: la grâu se numește pai, la porumb are noduri pline, la păpădie și ghiocel este fragedă;
• lemnoase – groase, tari, impregnate cu lemn, la plante care trăiesc mulți ani: arborii (un trunchi puternic ramificat sus, ca stejarul), arbuștii (mai mulți lujeri lemnoși chiar de la sol, ca măceșul și alunul);
• agățătoare – prea slabe ca să stea singure drepte, se prind de suporturi: vița-de-vie cu cârcei, fasolea prin răsucirea tulpinii;
• târâtoare – se întind pe sol, ca la căpșun și dovleac.

Tulpini subterane – cresc în pământ, dar sunt tot tulpini, pentru că au muguri: tuberculul (cartof), bulbul (ceapă, lalea), rizomul (stânjenel, pir).

Tulpini acvatice – la plantele de apă (nufăr); sunt moi, cu spații pline de aer care le ajută să plutească.

Capcana de punctaj: nu împărți tulpinile în „bune și rele” după grosime — criteriile sunt mediul de viață (aeriene, subterane, acvatice) și consistența (erbacee sau lemnoase).

Structura internă a tulpinii

Într-o secțiune făcută de-a curmezișul printr-o tulpină tânără, de la exterior spre interior, se văd:

• epiderma – stratul protector de la suprafață, un rând de celule strâns unite;
• scoarța – câteva straturi de celule; la tulpinile tinere și erbacee, celulele scoarței conțin adesea cloroplaste — de aceea tulpinile tinere sunt verzi și pot face puțină fotosinteză;
• cilindrul central – ocupă cea mai mare parte a tulpinii și conține fasciculele conducătoare, în care stau împreună vasele lemnoase (urcă seva brută de la rădăcină spre frunze) și vasele liberiene (coboară seva elaborată de la frunze spre toate organele).

Tulpina este deci o adevărată magistrală cu două sensuri de circulație: pe „banda” lemnoasă urcă apa cu minerale, pe „banda” liberiană coboară hrana.

La arbori, tulpina se îngroașă an de an datorită unui țesut de creștere aflat în trunchi. În fiecare an se adaugă un strat nou de lemn — un inel anual. Numărând inelele de pe un trunchi tăiat afli vârsta copacului: câte inele, atâția ani. Inelele late arată ani buni, cu multă apă; inelele înguste, ani secetoși — trunchiul unui copac este un jurnal al vremii.

Tulpini modificate – cămări și depozite deghizate

Unele tulpini s-au transformat atât de mult pentru depozitare sau înmulțire, încât nu mai seamănă deloc a tulpini. Le recunoști după semnul distinctiv al oricărei tulpini: prezența mugurilor.

Tulpini subterane modificate:

• Tuberculul – tulpină îngroșată, plină cu amidon; exemplul clasic este cartoful. „Ochii” cartofului sunt muguri: puși în pământ, din ei cresc plante noi — așa se și înmulțește cartoful în culturi.
• Bulbul – tulpină scurtă, în formă de disc, acoperită cu frunze cărnoase suprapuse, pline de rezerve; exemple: ceapa, usturoiul, laleaua, ghiocelul. Foile suculente ale cepei sunt frunze modificate, nu felii de rădăcină!
• Rizomul – tulpină subterană alungită, târâtoare, cu muguri din loc în loc; exemple: stânjenelul, pirul, lăcrămioara. Pirul este atât de greu de stârpit tocmai pentru că orice bucățică de rizom rămasă în sol dă o plantă nouă.

Tulpini aeriene modificate: stolonii — tulpini târâtoare lungi, ca la căpșun, care ating pământul, prind rădăcini la noduri și formează plante noi; spinii de pe unele tulpini (porumbar) și cârceii viței-de-vie, care sunt ramuri transformate pentru apărare, respectiv agățare.

Toate aceste plante se pot înmulți fără semințe, din bucăți de tulpină — înmulțire vegetativă, folosită intens de grădinari.

Funcțiile tulpinii

Tulpina îndeplinește două funcții principale, pe care trebuie să le poți enunța și explica:

• Susținerea – tulpina poartă frunzele, florile și fructele și le așază în poziții favorabile: frunzele sunt etalate spre lumină, ca niște panouri solare pe un stâlp, iar florile sunt ridicate acolo unde le găsesc ușor insectele care le polenizează. Fără o tulpină rezistentă, frunzele ar zăcea umbrite unele peste altele.
• Conducerea (transportul) sevelor – prin vasele lemnoase din tulpină urcă seva brută de la rădăcină spre frunze, iar prin vasele liberiene coboară seva elaborată de la frunze spre toate organele, inclusiv spre rădăcină. Tulpina este puntea obligatorie între „fântâna” plantei (rădăcina) și „bucătăria” ei (frunzele).

Funcții secundare, după caz: depozitarea substanțelor de rezervă (tubercul, bulb, rizom), înmulțirea vegetativă (stoloni, tuberculi, rizomi), iar la tulpinile tinere și verzi chiar fotosinteza.

Un experiment simplu dovedește funcția de conducere: o crenguță cu flori albe pusă în apă colorată cu cerneală va avea, după câteva ore, petalele colorate — apa colorată a urcat prin vasele lemnoase ale tulpinii până în floare. Dacă tai tulpina, drumul se întrerupe și planta se ofilește, oricâtă apă ar avea rădăcina.

Test — 6 întrebări ca la examen