Ortografie și punctuație
Aplicarea normelor ortografice și de punctuație în producerea textelor scrise.
Evaluarea Națională
Scrierea corectă a cuvintelor cu probleme ortografice
Ortografia înseamnă scrierea corectă a cuvintelor conform normelor stabilite de DOOM (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române). La clasa a VIII-a, examenul testează în special câteva categorii de cuvinte care pun probleme frecvente.
Scrierea lui „î” și „â”: Se scrie „â” în interiorul cuvintelor (cântec, mâncare, târziu) și în cuvântul român cu derivatele sale. Se scrie „î” la începutul și la sfârșitul cuvintelor (înalt, îngrijit, coborî, hotărî) și în interiorul cuvintelor derivate cu prefixe de la un cuvânt care începe cu „î” (neîmpăcat, reîntors).
Scrierea lui „s-a” față de „sa”: „s-a” este o formă verbală (pronume reflexiv + auxiliar): El s-a dus.; „sa” este adjectiv pronominal posesiv: cartea sa. Același principiu se aplică perechilor: „ne-am” (formă verbală) / „neam” (substantiv), „v-a” (pronume + auxiliar: v-a spus) / „va” (auxiliar de viitor: va spune).
Scrierea cuvintelor compuse: Unele cuvinte compuse se scriu cu cratimă (floarea-soarelui, câine-lup), altele sudat (untdelemn, binecuvântat), iar altele separat (apă minerală). Regula precisă trebuie verificată în DOOM, deoarece nu există un principiu unic.
Scrierea grupurilor de litere: Grupurile ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi se scriu conform pronunției; litera „h” apare numai în grupurile che/chi/ghe/ghi, unde sunetul este dur (gheață, chibrit), nu și în ce/ci/ge/gi (geam, cireș).
Utilizarea semnelor de punctuație în propoziție și frază
Semnele de punctuație nu sunt opționale — lipsa sau greșita lor folosire atrage depunctare la examen. Este esențial să înțelegi nu doar ce semn se pune, ci de ce se pune acolo.
Virgula este cel mai frecvent semn greșit folosit. Se pune obligatoriu: - între propoziții principale coordonate prin juxtapunere: A venit, a văzut, a plecat. - pentru a izola o apoziție sau un element incident: Ion, colegul meu, a câștigat. - înaintea conjuncțiilor adversative (dar, însă, ci): Vrea să plece, dar nu poate. - pentru a delimita vocativul: Vino, Ioane, repede!
Nu se pune virgulă între subiect și predicat — aceasta este greșeala cea mai tăiată la examen.
Două puncte se folosesc înaintea unei enumerări, a unei explicații sau a vorbirii directe: A adus cele necesare: creioane, caiete și rigle.
Punctul și virgula separă propoziții sau fraze aflate într-o relație strânsă de sens, dar mai independente decât cele separate prin virgulă: A muncit mult; rezultatele nu au întârziat să apară.
Linia de dialog marchează replicile în dialog și se pune la începutul fiecărei replici. Nu se confundă cu linia de pauză, care izolează un element incident în interiorul propoziției.
Semnul exclamării și semnul întrebării se pun la sfârșitul propozițiilor exclamative, respectiv interogative. Vocativul izolat poate fi urmat de semnul exclamării: Ioane! Vino aici.
Despărțirea cuvintelor în silabe
Despărțirea în silabe urmează reguli precise, nu intuiția. La examen se cere atât despărțirea corectă, cât și cunoașterea regulilor.
Regula de bază: O silabă este un grup de sunete pronunțat printr-un singur efort expirator, care conține obligatoriu o vocală. Consoanele se distribuie între silabe conform regulilor de mai jos.
O consoană între două vocale trece la silaba următoare: ca-să, ma-re, pă-du-re.
Două consoane între vocale se despart de obicei între ele: car-te, mun-te, al-bă. Excepție: dacă a doua consoană este l sau r, iar prima este b, c, d, f, g, h, p, t sau v, grupul trece împreună la silaba următoare: o-braz, pa-tru, a-cru, ta-blă.
Trei sau mai multe consoane între vocale: prima rămâne la silaba dinainte, celelalte trec la următoarea (as-pru, con-tra); excepție fac grupurile lpt, mpt, ncș, nct, ncț, ndv, rct, rtf, stm, care se despart după a doua consoană: sculp-tor, somp-tu-os, punc-taj.
Vocalele în hiat se despart: po-e-zi-e, a-e-ri-an, i-de-e. Vocalele care formează diftong sau triftong nu se despart niciodată: toam-nă, vreau, le-oai-că.
La examen, cerințele tipice sunt: desparte corect în silabe, precizează numărul de silabe sau identifică seria despărțită corect. Verifică întâi diftongii și hiatul, apoi aplică regulile consoanelor.
Scrierea cu majusculă și greșeli frecvente de ortografie
Majuscula se folosește obligatoriu în următoarele situații: - La începutul unui enunț (după punct, semnul exclamării, semnul întrebării). - La nume proprii: de persoane (Ion, Maria), de locuri (București, Dunărea, Carpații), de instituții (Ministerul Educației), de sărbători (Crăciun, Paște — când denumesc sărbătoarea). - La titluri de opere: primul cuvânt se scrie cu majusculă: Moromeții, Amintiri din copilărie. - La pronumele de politețe în corespondența oficială: Dumneavoastră — ca semn de respect față de destinatar.
Atenție la confuzii frecvente: pământ se scrie cu minusculă când înseamnă sol; Pământ se scrie cu majusculă când denumește planeta. Același principiu: soare / Soare (corpul ceresc, în context astronomic), lună / Lună (satelitul natural).
Greșeli frecvente de ortografie verificate la examen:
- într-adevăr, de-a lungul, de-a dreptul — se scriu cu cratimă.
- niciun / nicio — se scrie sudat când este adjectiv pronominal negativ (Niciun elev nu a lipsit.); se scrie nici un / nici o când nici este adverb sau conjuncție (Nu e nici un început bun, nici un final reușit.).
- odată (sudat) înseamnă cândva (A fost odată...); o dată (separat) înseamnă o singură dată sau indică o dată calendaristică.
- datorită se folosește numai cu sens pozitiv (A reușit datorită efortului.); pentru cauze negative se folosește din cauza (A pierdut din cauza neatenției.).
Autocorectare — metoda de verificare a unui text propriu
La examen, după ce ai scris un text, trebuie să îl recitești sistematic. Corectorii recomandă o verificare pe trei niveluri:
Nivelul 1 — Ortografia cuvântului: Citește fiecare cuvânt izolat. Întreabă-te: se scrie cu â sau î? Are cratimă? Este cuvânt compus sudat sau separat? Dacă nu ești sigur, reformulează propoziția cu un sinonim sigur.
Nivelul 2 — Punctuația: Recitește fiecare propoziție și identifică: unde este vocativul? există apoziții? există propoziții coordonate prin juxtapunere? sunt conjuncții adversative? Pune semnele după regulile știute, nu după ureche.
Nivelul 3 — Coerența formelor: Verifică acordul subiect-predicat, acordul adjectivului cu substantivul și folosirea corectă a pronumelor. Acestea nu țin strict de ortografie, dar greșelile de acord atrag depunctare la aceeași rubrică de redactare.
O tehnică utilă: cititul invers, adică de la ultimul cuvânt spre primul. Astfel nu mai citești ce ai vrut să scrii, ci ce ai scris efectiv, și depistezi mai ușor omisiunile și literele lipsă.
Gestionarea timpului: păstrează întotdeauna ultimele cinci minute ale probei exclusiv pentru recitire. O singură greșeală de tip „s-a / sa” descoperită la recitire valorează mai mult decât o frază în plus scrisă în grabă.
De reținut
- ortografie
- totalitatea normelor care reglementează scrierea corectă a cuvintelor unei limbi, stabilite prin convenție și codificate în DOOM
- silabă
- unitate fonetică alcătuită dintr-un sunet sau grup de sunete pronunțate printr-un singur efort expirator, care conține obligatoriu o vocală
- diftong
- grup de două sunete vocalice (o vocală și o semivocală) pronunțate în aceeași silabă
- hiat
- succesiune de două vocale pronunțate în silabe diferite, fără a forma diftong
- majusculă
- literă mare, folosită obligatoriu la începutul enunțului și la scrierea numelor proprii
- apoziție
- parte de propoziție care determină un substantiv sau un substitut al său, repetând sau precizând conținutul acestuia; se izolează prin virgule
- element incident
- cuvânt, grup de cuvinte sau propoziție intercalată în enunț, fără legătură sintactică directă cu restul; se izolează prin virgule sau linii de pauză
- cratimă
- semn ortografic folosit pentru a lega cuvintele compuse, pentru a marca rostirea împreună a două cuvinte sau pentru a despărți cuvintele la capăt de rând
- DOOM
- Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, norma oficială de referință pentru scrierea corectă în limba română
- vocativ
- cazul care exprimă adresarea directă; în propoziție se izolează prin virgulă sau prin semnul exclamării
Greșeli frecvente
Greșit: Virgula între subiect și predicat (greșit: „Elevii, au scris tema.”)
Corect: Nu se pune niciodată virgulă între subiect și predicatul său direct; enunțul corect este „Elevii au scris tema.”
Greșit: Confundarea lui „s-a” cu „sa” și a lui „ne-am” cu „neam”
Corect: „s-a” și „ne-am” sunt forme verbale (se scriu cu cratimă); „sa” este adjectiv posesiv, „neam” este substantiv; criteriul de distincție este întotdeauna funcția în propoziție
Greșit: Scrierea lui „niciun” separat în toate contextele
Corect: „Niciun / nicio” se scrie sudat când funcționează ca adjectiv pronominal negativ; se scrie separat („nici un / nici o”) numai când „nici” este adverb sau conjuncție cu valoare de corelare
Greșit: Despărțirea greșită a grupurilor consoană + l sau r
Corect: Când a doua consoană este „l” sau „r”, iar prima este b, c, d, f, g, h, p, t, v, grupul trece întreg la silaba următoare: corect „o-braz”, „pa-tru”; greșit „ob-raz”, „pat-ru”
Greșit: Folosirea lui „datorită” cu sens negativ
Corect: „Datorită” exprimă numai o cauză favorabilă; pentru cauze nefavorabile se folosește obligatoriu „din cauza”: corect „A absentat din cauza bolii”, greșit „A absentat datorită bolii”
Test — 6 întrebări ca la examen
1. Care serie conține numai cuvinte scrise corect?
- cîntec, mâncare, întors
- cântec, mâncare, întors
- cântec, mîncare, întors
- cântec, mâncare, ântors
Vezi răspunsul
cântec, mâncare, întors. Regula actuală: „â” se scrie în interiorul cuvintelor (cântec, mâncare), iar „î” la început și la sfârșit (întors). Distractorul cel mai tentant este primul, care aplică vechea normă cu „î” peste tot în interior — o grafie întâlnită încă în cărți mai vechi, dar considerată greșeală la examen.
2. Alege enunțul scris corect:
- Sora s-a va veni mâine la noi.
- Sora sa s-a hotărât să vină mâine.
- Sora sa sa hotărât să vină mâine.
- Sora s-a s-a hotărât să vină mâine.
Vezi răspunsul
Sora sa s-a hotărât să vină mâine.. „Sora sa” conține adjectivul posesiv „sa” (fără cratimă), iar „s-a hotărât” este formă verbală (pronume reflexiv + auxiliar, cu cratimă). Distractorul cel mai tentant este al treilea, unde ambele apar fără cratimă: prima apariție este corectă, dar a doua, fiind formă verbală, cere obligatoriu cratima — testul practic este înlocuirea cu „se hotărăște”: dacă merge, se scrie „s-a”.
3. În care enunț virgula este folosită greșit?
- Maria, prietena mea, a câștigat concursul.
- Vino, Andrei, mai repede!
- Elevii din clasa noastră, au plantat copaci.
- A învățat mult, dar emoțiile l-au încurcat.
Vezi răspunsul
Elevii din clasa noastră, au plantat copaci.. În al treilea enunț, virgula desparte subiectul („elevii din clasa noastră”) de predicat („au plantat”) — cea mai penalizată greșeală de punctuație. Capcana este că subiectul lung, cu atribute, pare să ceară o pauză la citire, iar elevii transformă pauza de respirație în virgulă; în celelalte enunțuri virgulele izolează corect apoziția, vocativul, respectiv preced conjuncția adversativă „dar”.
4. Care cuvânt este despărțit corect în silabe?
- ob-raz
- poe-zi-e
- o-braz
- toa-mn-ă
Vezi răspunsul
o-braz. În „obraz”, grupul „br” (consoană + r) nu se desparte, ci trece întreg la silaba următoare: o-braz. Distractorul cel mai tentant este chiar „ob-raz”, pentru că regula generală spune că două consoane între vocale se despart; grupurile cu „l” sau „r” pe poziția a doua sunt însă excepția obligatorie. „Poe-zi-e” este greșit pentru că „o” și „e” sunt în hiat și se despart: po-e-zi-e.
5. Alege enunțul în care „niciun” / „nici un” este scris corect:
- Nici un elev nu a lipsit ieri de la ore.
- Niciun elev nu a lipsit ieri de la ore.
- Nu a venit niciun profesor, niciun elev, ci doar portarul — scris „nici un” în ambele locuri ar fi greșit.
- Niciun dintre ei nu a răspuns.
Vezi răspunsul
Niciun elev nu a lipsit ieri de la ore.. „Niciun” se scrie sudat când este adjectiv pronominal negativ care însoțește un substantiv: „niciun elev”. Distractorul cel mai tentant este primul, pentru că scrierea separată era norma veche și încă circulă; norma actuală cere forma sudată în acest context. Ultima variantă este greșită pentru că înaintea lui „dintre” se folosește pronumele „niciunul”, nu adjectivul „niciun”.
6. Alege enunțul în care toate cuvintele subliniate sunt folosite corect:
- Am vizitat odată muzeul, dar aș mai merge o dată.
- Am vizitat o dată muzeul, dar aș mai merge odată.
- A întârziat datorită traficului aglomerat.
- A câștigat concursul din cauza pregătirii serioase.
Vezi răspunsul
Am vizitat odată muzeul, dar aș mai merge o dată.. „Odată” (sudat) înseamnă „cândva”, potrivit pentru prima vizită plasată vag în trecut, iar „o dată” (separat) înseamnă „încă o singură dată” — exact sensurile din enunțul corect. Distractorul cel mai tentant este al treilea: „datorită” sună elevat, dar exprimă numai cauze favorabile, iar întârzierea este un efect negativ, deci se cerea „din cauza”; simetric, la ultimul enunț reușita cerea „datorită”.