Ortografie și punctuație
Consolidarea normelor ortografice și de punctuație în producerea textelor scrise.
Evaluarea Națională
Norme DOOM – ortografie și ortoepie
Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române, cunoscut ca DOOM, este documentul oficial care stabilește forma corectă a cuvintelor, atât în scriere (ortografie), cât și în pronunțare (ortoepie). Clasa a VII-a presupune că știi deja regulile de bază și lucrezi cu cazurile dificile, adică acelea unde tentația greșelii este mare.
Ortoepia se referă la pronunțarea corectă. De exemplu, cuvântul director se pronunță cu e clar, nu direc-tor cu i scurt. Greșelile de pronunțare pot duce la greșeli de scriere, de aceea cele două merg împreună.
În DOOM 3 (ediția în vigoare), unele norme s-au schimbat față de edițiile anterioare. De exemplu, forma corectă actuală este astăzi (nu „azi" ca formă principală), iar niciun / nicio se scriu întotdeauna împreună, fără cratimă.
Cazuri dificile de ortografie – â/î, s/ș, t/ț
Aceasta este zona cu cele mai multe greșeli sancționate la examen.
â și î redau același sunet, dar distribuția lor în cuvânt urmează reguli fixe: - î se folosește la începutul și la sfârșitul cuvântului: înalt, coborî, a urî. - â se folosește în interiorul cuvântului: câmp, mână, târziu. - Excepție importantă: cuvântul român și familia sa (România, românesc) se scriu cu â, chiar dacă par să înceapă cu sunetul respectiv la rădăcină. Acesta este un caz impus prin lege, nu o regulă fonetică. - Prefixele în- și îm- se scriu întotdeauna cu î: întreba, împărți. Nu se schimbă în â doar pentru că sunt urmate de consoană.
s față de ș și t față de ț – confuzia apare mai ales în cuvinte de origine străină sau în forme flexionare: - Se scrie ș în: șofer, dușman, mușchi, greșeală. - Se scrie s (fără sedilă) în: sezon, stil, sistem. - Se scrie ț în: țară, față, dințat. - Atenție la cuvinte precum gențiană (cu ț) vs. generos (cu s) – nu există o regulă unică; trebuie verificate în DOOM. - Formele verbale terminate în -ești, -ăști se scriu cu ș, nu cu s: citești, nu citesti.
Scrierea cu majusculă
Majuscula (litera mare) nu este opțională. Folosirea greșită a literei mici sau mari este sancționată la orice examen.
Se scrie obligatoriu cu majusculă: - Primul cuvânt al unei propoziții sau fraze, inclusiv după punct. - Numele proprii: persoane (Ion, Maria), localități (București, Cluj-Napoca), țări (România, Franța), râuri și munți (Dunărea, Carpații). - Titlurile de opere – primul cuvânt al titlului se scrie cu majusculă: Baltagul, Amintiri din copilărie. - Numele instituțiilor oficiale, atunci când sunt folosite ca denumiri complete: Ministerul Educației.
Se scrie cu minusculă (literă mică): - Numele zilelor săptămânii și ale lunilor: luni, martie. - Numele locuitorilor: român, francez (adjectivul sau substantivul comun, nu numele țării). - Cuvintele din interiorul unei propoziții care nu sunt nume proprii.
O confuzie frecventă: Mama se scrie cu majusculă doar când înlocuiește un nume propriu și este folosit ca apelativ direct (Mama a venit. – subiect, dar mama mea – cu minusculă).
Utilizarea corectă a semnelor de punctuație și punctuația în frază
Semnele de punctuație nu sunt decorative. Fiecare are o funcție gramaticală și logică.
Virgula este cel mai des greșit folosit semn. Se pune virgulă: - Între elementele unei enumerații: Am cumpărat mere, pere și prune. - Înainte de conjuncțiile adversative (dar, însă, ci): Voiam să vin, dar am uitat. - Pentru a izola vocativul: Vino, Ioane! - Pentru a izola propoziția subordonată când precede regenta sau când este intercalată: Când a venit, toți s-au bucurat. - Nu se pune virgulă între subiect și predicat: greșit – Mama, a venit. / corect – Mama a venit.
Punctul și virgula separă două idei strâns legate, dar mai independente decât prin virgulă: A terminat exercițiile; apoi a plecat afară.
Două puncte se folosesc înaintea unei enumerări sau înaintea unui citat: A spus următoarele: nu vom întârzia.
Linia de dialog marchează replicile personajelor și se pune la începutul rândului. Nu se confundă cu linia de pauză (—), care izolează o explicație sau un apozitiv.
Semnul exclamării și semnul întrebării se pun direct după cuvântul sau propoziția care le necesită, fără spațiu înainte.
Punctuația în frază înseamnă că între două propoziții dintr-o frază există întotdeauna un semn de punctuație. Propoziția subordonată se desparte de regentă prin virgulă, cu excepția cazurilor în care conjuncția subordonatoare urmează imediat după regent și fraza curge natural (Știu că ai dreptate. – fără virgulă înainte de că în acest caz). Regula practică: dacă poți pune pauză logică și înlocui virgula cu un punct fără să distrugi sensul, virgula este necesară.
De reținut
- DOOM
- Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic – norma oficială a limbii române, care stabilește scrierea și pronunțarea corectă a cuvintelor
- ortografie
- ansamblul regulilor privind scrierea corectă a cuvintelor
- ortoepie
- ansamblul regulilor privind pronunțarea corectă a cuvintelor
- majusculă
- literă mare, folosită obligatoriu la începutul propoziției și la numele proprii
- minusculă
- literă mică, folosită în interiorul propoziției pentru cuvintele comune
- vocativ
- forma unui substantiv prin care se adresează cuiva direct; în scriere se izolează prin virgulă
- linie de dialog
- semn de punctuație care marchează, la începutul rândului, replica unui personaj într-un text dialogat
- linie de pauză
- semn de punctuație (—) care izolează o explicație, o precizare sau un apozitiv intercalat în propoziție
- niciun / nicio
- forme compuse ale adjectivului pronominal nehotărât negativ; se scriu întotdeauna sudat, fără cratimă
- conjuncție subordonatoare
- conjuncție care leagă o propoziție subordonată de regenta ei (că, să, dacă, deși, deoarece etc.)
Greșeli frecvente
Greșit: Scrierea lui *î* în interiorul cuvântului
Corect: în interiorul cuvântului se scrie **â**, nu *î*: corect *câmp*, *mână*, nu *cîmp*, *mînă*
Greșit: Punerea virgulei între subiect și predicat
Corect: virgula între subiect și predicat este greșeală gravă; corect: *Mama a venit.*, nu *Mama, a venit.*
Greșit: Scrierea *nici un* sau *nici o* cu spațiu
Corect: formele corecte sunt **niciun** și **nicio**, scrise întotdeauna împreună, fără spațiu și fără cratimă
Greșit: Scrierea cu minusculă a primului cuvânt după punct
Corect: orice propoziție nouă, începută după punct, se scrie obligatoriu cu **majusculă**
Greșit: Omiterea virgulei la vocativ
Corect: vocativul se izolează întotdeauna prin virgulă; corect: *Vino, Maria!*, nu *Vino Maria!*
Test — 6 întrebări ca la examen
1. Indicați forma corect scrisă a cuvântului din seria următoare:
- odată (într-un timp trecut)
- odata
- o-dată
- odatã
Vezi răspunsul
odată (într-un timp trecut). Adverbul 'odată' cu sensul 'cândva, în trecut' se scrie întotdeauna într-un cuvânt, conform normelor DOOM. Distractorul tentant este 'o dată' (scris separat), care există și el corect, dar cu alt sens: 'o singură dată / o ocazie', ceea ce nu corespunde sensului indicat în paranteză.
2. În care dintre următoarele propoziții virgula este folosită corect?
- Maria, și Ion au mers la teatru.
- Dacă vrei să reușești, trebuie să muncești.
- Ea a cumpărat mere, și pere.
- Băiatul, a plecat acasă.
Vezi răspunsul
Dacă vrei să reușești, trebuie să muncești.. Virgula se pune obligatoriu după o propoziție subordonată circumstanțială de condiție plasată înaintea regentei ('Dacă vrei să reușești, trebuie să muncești.'). În celelalte variante virgula desparte incorect subiectul de predicat sau separă greșit conjuncția 'și' de elementele pe care le coordonează.
3. Alegeți rândul în care toate cuvintele sunt scrise corect:
- nicio problemă, niciun băiat, nici o vină
- nicio problemă, niciun băiat, nicio vină
- nici o problemă, nici un băiat, nici o vină
- nicio problemă, nici-un băiat, nicio vină
Vezi răspunsul
nicio problemă, niciun băiat, nicio vină. Conform normelor în vigoare, 'niciun' și 'nicio' se scriu într-un cuvânt când sunt adjective pronominale nehotărâte (determină un substantiv): 'niciun băiat', 'nicio problemă', 'nicio vină'. Se scriu separat doar când 'nici' este conjuncție urmată de articolul nehotărât ('nici un om nu a venit = nici măcar un om'). Distractorul cel mai tentant este prima variantă, care scrie corect primele două forme, dar greșește la 'nici o vină'.
4. Precizați în care propoziție cratima este folosită corect:
- Du-te și a-duce cartea de acolo.
- Spune-mi unde s-a dus Ion.
- El s'a întors ieri acasă.
- Dă-i lui și a-i mulțumi după.
Vezi răspunsul
Spune-mi unde s-a dus Ion.. În 'Spune-mi unde s-a dus Ion.' cratima este folosită corect în ambele situații: după imperativ urmat de pronume în dativ ('spune-mi') și în forma verbală reflexivă 's-a dus' (pronumele neaccentuat 'se' elidat + auxiliar). Distractorul tentant este prima variantă, unde 'a-duce' este greșit — forma corectă este 'adu', imperativul verbului 'a aduce', nu infinitivul cu cratimă.
5. Care dintre următoarele variante respectă normele de punctuație pentru vorbirea directă?
- Maria a spus: – «Mâine plecăm.»
- – Mâine plecăm, a spus Maria.
- – Mâine plecăm, – a spus Maria.
- – Mâine plecăm, – a spus – Maria.
Vezi răspunsul
– Mâine plecăm, a spus Maria.. Când propoziția de vorbire directă este urmată de incisivul (verbul declarativ cu subiect), după replica personajului se pune virgulă (sau alt semn impus de conținut), apoi liniuță de dialog și incisivul cu literă mică: '– Mâine plecăm, a spus Maria.' Varianta c) este cea mai tentantă, dar a doua liniuță este greșită — liniuța suplimentară se folosește doar pentru a încadra incisivul intercalat în mijlocul replicii, nu la finalul ei.
6. Identificați seria în care folosirea lui 'i' și 'î' respectă în totalitate normele ortografice actuale:
- înot, coborîre, omul îi vede
- înot, coborâre, omul îi vede
- înot, coborâre, omul ii vede
- inot, coborâre, omul îi vede
Vezi răspunsul
înot, coborâre, omul îi vede. Conform normelor DOOM în vigoare (revenirea la 'â' în interiorul cuvintelor): 'înot' se scrie cu 'î' la început de cuvânt; 'coborâre' se scrie cu 'â' în interior (nu 'î'); 'îi' este forma corectă a pronumelui personal de persoana a III-a dativ, scris cu doi 'i' (primul este 'î', al doilea este 'i'). Distractorul tentant este varianta a) care păstrează forma veche 'coborîre', incorectă după reforma ortografică din 1993.