Recapitulare și aprofundare – elemente de interfață și sisteme de operare

Consolidarea cunoștințelor despre sistemul de operare și gestionarea fișierelor și folderelor.

Sistemul de operare – rol și funcții

Sistemul de operare este programul de bază al calculatorului: fără el, componentele fizice (hardware) ar fi doar niște piese care nu știu ce să facă. El pornește primul, imediat după apăsarea butonului de pornire, și rămâne activ tot timpul cât folosim calculatorul.

Funcțiile lui principale, așa cum se cer la evaluare:

• gestionează resursele hardware – decide cât din procesor și din memorie primește fiecare program;
• gestionează fișierele și folderele – le organizează pe discul de stocare și ne permite să le găsim;
• oferă interfața cu utilizatorul – desktop, ferestre, meniuri, pictograme, prin care noi „vorbim” cu calculatorul;
• rulează aplicațiile – lansează, supraveghează și închide programele.

Exemple de sisteme de operare: Windows, Linux, macOS pentru calculatoare; Android și iOS pentru telefoane și tablete.

Atenție la o confuzie clasică: sistemul de operare este software de sistem, nu aplicație. Word, Paint sau un joc sunt aplicații — ele nu pot funcționa fără sistemul de operare, dar sistemul de operare funcționează și fără ele.

Fișiere și foldere – cum sunt organizate datele

Un fișier este o colecție de date salvată pe un suport de stocare, care are un nume și o extensie. Numele îl alegem noi, iar extensia (literele de după punct) spune calculatorului ce tip de date conține fișierul și cu ce program se deschide.

Extensii pe care trebuie să le recunoști:

• .txt, .docx – documente text;
• .jpg, .png, .bmp – imagini;
• .mp3, .wav – sunete și muzică;
• .mp4, .avi – filme;
• .exe – programe executabile (doar pe Windows).

Un folder (numit și director sau dosar) este un „container” în care putem pune fișiere și alte foldere. Folderele din interiorul altui folder se numesc subfoldere. Așa se formează o structură arborescentă: pornind de la rădăcina discului (de exemplu C:\), folderele se ramifică precum crengile unui copac.

Calea (path) unui fișier descrie exact unde se află el în această structură, de exemplu: C:\Scoala\Informatica\referat.docx. Confuzia clasică la test: extensia NU face parte din conținutul fișierului — este parte din numele lui și doar indică tipul; dacă redenumești un fișier .jpg în .txt, conținutul rămâne o imagine, doar că sistemul nu mai știe s-o deschidă corect.

Operații cu fișiere și foldere

Operațiile de bază se cer aproape la fiecare test practic, iar diferența dintre ele trebuie înțeleasă, nu doar memorată:

• Crearea – clic dreapta → New → Folder (sau tipul de fișier dorit);
• Redenumirea – clic dreapta → Rename sau tasta F2; se schimbă doar numele, conținutul rămâne neatins;
• Copierea – Copy + Paste (Ctrl+C, Ctrl+V): fișierul original rămâne pe loc, iar în destinație apare un duplicat; după operație există două exemplare;
• Mutarea – Cut + Paste (Ctrl+X, Ctrl+V): fișierul dispare din locul inițial și apare doar în destinație; după operație există un singur exemplar;
• Ștergerea – tasta Delete trimite fișierul în Recycle Bin (Coșul de reciclare), de unde poate fi recuperat cu Restore; combinația Shift+Delete șterge definitiv, fără trecere prin coș.

Cea mai frecventă greșeală la evaluare este confuzia dintre copiere și mutare: la copiere originalul rămâne, la mutare originalul dispare. A doua capcană: mulți cred că Delete distruge fișierul pentru totdeauna — de fapt, cât timp e în Recycle Bin, el ocupă în continuare spațiu pe disc și poate fi adus înapoi.

Proprietățile fișierelor și folderelor

Fiecare fișier are un set de proprietăți pe care le poți vedea cu clic dreapta → Properties:

• numele și extensia;
• tipul fișierului (document, imagine, aplicație);
• dimensiunea – cât spațiu ocupă pe disc;
• locația (calea) – folderul în care se află;
• datele de creare, modificare și ultimul acces;
• atributele – de exemplu Read-only (poate fi doar citit, nu și modificat) sau Hidden (ascuns, nu apare în listări obișnuite).

Dimensiunea se măsoară în unități de informație, iar scara lor este subiect sigur de test:

• bitul (b) – cea mai mică unitate de informație (0 sau 1);
• octetul sau byte-ul (B) = 8 biți;
• 1 KB (kilooctet) = 1024 B;
• 1 MB (megaoctet) = 1024 KB;
• 1 GB (gigaoctet) = 1024 MB;
• 1 TB (teraoctet) = 1024 GB.

Reține că trecerea de la o unitate la următoarea se face cu 1024, nu cu 1000, pentru că memoria calculatorului lucrează în puteri ale lui 2. O întrebare tipică: „câți KB are un fișier de 2 MB?” — răspuns: 2 × 1024 = 2048 KB. La un folder, dimensiunea afișată este suma dimensiunilor tuturor fișierelor din el, inclusiv din subfoldere.

Suporturi de stocare a datelor

Datele trebuie păstrate și după oprirea calculatorului, iar pentru asta există suporturile de stocare. Trebuie să le poți compara după capacitate, viteză și mod de utilizare:

• Hard disk-ul (HDD) – stocare internă pe discuri magnetice; capacitate mare (sute de GB – câțiva TB), dar cu piese în mișcare, deci mai lent și mai sensibil la lovituri;
• SSD-ul – stocare pe memorii electronice, fără piese mobile; mult mai rapid și mai rezistent decât HDD-ul, motiv pentru care calculatoarele moderne pornesc în câteva secunde;
• Memoria USB (stick-ul) – mică, portabilă, folosită pentru transferul fișierelor între calculatoare;
• Cardul de memorie – folosit în telefoane și aparate foto;
• CD/DVD/Blu-ray – discuri optice, citite cu laser; azi tot mai rar folosite;
• Stocarea în cloud – fișierele sunt păstrate pe serverele unei companii și accesate prin Internet, de pe orice dispozitiv.

O distincție care se punctează la test: memoria RAM nu este suport de stocare — ea este memorie volatilă, adică se golește la oprirea calculatorului. RAM ține datele de lucru, în timp ce HDD/SSD păstrează datele permanent. Alt detaliu util: pentru cloud ai nevoie obligatoriu de conexiune la Internet, iar datele nu se află fizic la tine, ci pe serverele furnizorului.

Test — 6 întrebări ca la examen