State reprezentative ale Europei

Prezintă caracteristicile geografice ale unor state europene selectate ca studii de caz.

Franța — „hexagonul” cu de toate

Poziție și formă. Franța ocupă vestul Europei și are o formă aproape de hexagon — de aici porecla. Este singura țară europeană cu deschidere la trei fațade de apă: Oceanul Atlantic, Marea Mânecii și Marea Mediterană.

Relief — complet, ca un manual în miniatură:

• câmpii și dealuri în nord și vest (Bazinul Parizian, Bazinul Acvitaniei);
• Masivul Central — munți vechi, hercinici, cu vulcani stinși;
• munți tineri la granițe: Alpii (cu Mont Blanc, 4 810 m, pe granița cu Italia) și Pirineii (granița cu Spania).

Climă: oceanică în vest, continentală în interior, mediteraneană în sud — plus etaj montan; puține țări au trei tipuri de climă.

Fluvii: Sena (Parisul), Loara (cel mai lung), Rhônul (spre Mediterana), Garonne.

Populație și orașe: circa 68 de milioane; Parisul — aglomerație de peste 10 milioane, centru politic, cultural și economic; alte orașe: Lyon, Marsilia (marele port mediteranean), Toulouse (industria aeronautică — Airbus).

Economie — printre cele mai mari ale lumii:

• agricultură foarte puternică: cel mai mare producător agricol al UE — grâu, vin, brânzeturi;
• industrie: aeronautică, automobile, produse de lux;
• energie nucleară: circa 60–70% din electricitate — cea mai „nucleară” țară a Europei;
• turism: Franța este cea mai vizitată țară din lume (Paris, Riviera, castelele Loarei, Alpii).

Germania — motorul economic al Europei

Poziție. Germania stă în inima Europei Centrale, între Marea Nordului și Marea Baltică la nord și Alpi la sud — țară de tranzit, traversată de toate marile drumuri ale continentului.

Relief în trei trepte, de la nord la sud — schema clasică de test:

1. Câmpia Germaniei de Nord (parte din Câmpia Germano-Polonă); 2. munții vechi, hercinici, din centru (Harz, Pădurea Neagră — de unde izvorăște Dunărea); 3. Alpii Bavariei în extremitatea sudică, cu vârful Zugspitze (2 962 m).

Climă: de tranziție, oceanică în nord-vest, tot mai continentală spre est.

Fluvii: Rinul — artera economică vitală, cu valea sa industrializată; Elba (Hamburg), Dunărea (izvorăște din Pădurea Neagră și pleacă spre est); canalul Rin–Main–Dunăre face legătura între Marea Nordului și Marea Neagră.

Populație și orașe: circa 84 de milioane — cea mai populată țară a UE. Specific german: rețea de orașe policentrică — nu un singur oraș-gigant, ci multe centre puternice: Berlin (capitala), Hamburg (port), München, Frankfurt (finanțe), Köln, plus conurbația Ruhr (Essen, Dortmund, Duisburg).

Economie — cea mai mare a Europei:

• automobile (Volkswagen, BMW, Mercedes), mașini-unelte, chimie, electrotehnică;
• export masiv — printre primii exportatori mondiali;
• bazinul Ruhr, fosta inimă a cărbunelui și oțelului, azi în reconversie spre servicii și tehnologie;
• tranziție energetică accelerată spre eolian și solar.

De reținut și istoria recentă: țara a fost divizată (RFG și RDG) până în 1990; estul recuperează și acum decalajul economic.

Italia — „cizma” dintre mări

Poziție și formă. Italia ocupă Peninsula Italică — cu silueta ei inconfundabilă de cizmă — plus marile insule Sicilia și Sardinia. Este înconjurată de mări ale Mediteranei și de aceea a fost, din antichitate, o punte comercială între Europa, Africa și Orient.

Relief:

• Alpii în nord — zid natural spre restul Europei;
• Câmpia Padului — singura câmpie mare, extrem de fertilă și industrializată;
• Munții Apenini — șira spinării peninsulei;
• vulcani activi: Vezuviu (lângă Napoli), Etna (Sicilia — cel mai înalt vulcan activ al Europei), Stromboli; plus cutremure frecvente — Italia e la coliziunea plăcilor africană și euroasiatică.

Climă: mediteraneană în peninsulă și insule; temperat-continentală în Câmpia Padului; montană în Alpi.

Populație și orașe: circa 59 de milioane, populație îmbătrânită (una dintre cele mai scăzute natalități din lume). Orașe: Roma (capitala, cu statul-enclavă Vatican), Milano (finanțe și modă), Torino (auto — Fiat), Genova (port), Napoli, Veneția (orașul pe lagună).

Economie — a treia din UE, dar cu celebrul contrast nord–sud:

• nordul (triunghiul Milano–Torino–Genova + Câmpia Padului): industrie, agricultură intensivă, bogăție;
• sudul (Mezzogiorno): agricol, mai sărac, cu emigrație istorică;
• puncte forte: turismul (Roma, Veneția, Florența — patrimoniu unic), moda și designul, automobilele, agricultura mediteraneană (vin — rival al Franței, ulei de măsline, paste din grâu dur).

Rusia europeană — colosul de la răsărit

Poziție. Rusia este cea mai întinsă țară a lumii (circa 17 milioane km²), desfășurată pe două continente. Partea sa europeană — de la granițele vestice până la Munții Ural — reprezintă cam un sfert din teritoriu, dar concentrează circa trei sferturi din populație și aproape toate marile orașe. De aceea Rusia este socotită stat european, deși trupul ei siberian e în Asia.

Cadrul natural al părții europene:

• Câmpia Europei de Est — imensă, ușor vălurită, cu Podișul Valdai și Podișul Volgăi;
• climă temperat-continentală aspră: ierni lungi și geroase, veri calde și scurte;
• vegetație în fâșii complete, de la tundra arctică, prin taiga (cea mai mare pădure a lumii începe aici), până la stepa cu cernoziom din sud;
• fluvii: Volga — cel mai lung al Europei, „mama fluviilor rusești”, navigabilă și barată de mari hidrocentrale; Donul, Peciora;
• ieșiri la mări: Baltica (Sankt Petersburg), Marea Neagră, Marea Barents (Murmansk — port arctic fără gheață datorită Curentului Atlanticului de Nord), Marea Caspică.

Populație și orașe: circa 145 de milioane în total; Moscova — capitala și cea mai mare aglomerație urbană a Europei; Sankt Petersburg — „fereastra spre Europa”, marele port baltic.

Economie: uriașe resurse naturale — gaze naturale și petrol (printre primii producători mondiali), cărbune, minereuri, lemn; industrie grea și de armament; agricultură pe cernoziom (grâu — mare exportator). Slăbiciunea structurală: economia depinde puternic de exportul de materii prime, deci de prețurile mondiale ale acestora.

Statele mici ale Europei — mari prin altceva

Europa găzduiește cele mai multe microstate din lume — țări minuscule ca suprafață, dar cu personalitate uriașă. Cele șase clasice:

• Vaticanul — cel mai mic stat din lume (0,44 km², câteva sute de locuitori), enclavă în Roma; centrul Bisericii Catolice, condus de Papă;
• Monaco — al doilea cel mai mic; oraș-stat pe Riviera Mediteranei, celebru pentru cazinouri, Formula 1 și cea mai mare densitate de populație din lume;
• San Marino — enclavă în Italia, pe Muntele Titano; se mândrește a fi cea mai veche republică din lume;
• Liechtenstein — principat alpin între Elveția și Austria; centru financiar prosper;
• Andorra — în Munții Pirinei, între Franța și Spania; trăiește din turism (schi) și comerț;
• Malta — arhipelag-stat în mijlocul Mediteranei, membru UE; răscruce navală istorică.

Cum supraviețuiesc economic niște țări fără resurse și fără spațiu? Prin specializare inteligentă: servicii financiare (Liechtenstein, Monaco), turism (toate), timbre și monede de colecție (San Marino, Vatican), taxe mici care atrag firme și rezidenți bogați.

De ce există? Sunt rămășițe ale hărții medievale: mici principate și republici care, prin diplomație, poziție ferită sau protecția vecinilor, au scăpat de unificările care au format statele mari.

Capcane de test: Vaticanul și San Marino sunt enclave — complet înconjurate de o singură țară (Italia); Monaco și Andorra NU sunt enclave, ele au și graniță și, în cazul Monaco, litoral. Iar cel mai mic stat e Vaticanul, nu Monaco — Monaco e doar cel mai dens populat.

Test — 6 întrebări ca la examen