Sistemul cardiovascular
Structura inimii și a vaselor de sânge, activitatea cardiacă și circulația sângelui în organism.
BacalaureatAdmitere la Medicină
Structura inimii
Inima este un organ muscular cavitar, situat în mediastin, cu vârful orientat spre stânga, în jos și înainte. Cântărește ~250–300 g.
Peretele are trei straturi, de la interior spre exterior: endocard (endoteliu), miocard (mușchiul propriu-zis) și epicard (foița viscerală a pericardului). Inima stă în sacul pericardic.
Patru camere: două atrii (pereți subțiri, primesc sânge) și două ventricule (pereți groși, pompează). Ventriculul stâng are peretele de ~3 ori mai gros decât dreptul — pompează în circulația mare, împotriva unei presiuni mult mai mari.
Valvele — direcția corectă a sângelui, întrebare sigură:
- atrioventriculare: tricuspidă (AD–VD, dreapta) și bicuspidă/mitrală (AS–VS, stânga);
- semilunare: pulmonară (VD → trunchiul pulmonar) și aortică (VS → aortă).
Mnemonic: Tricuspida în dreaPTa, Mitrala în Stânga. Valvele AV sunt ancorate de mușchii papilari prin cordaje tendinoase, care le împiedică să se răsfrângă în atrii în sistolă.
Inima e irigată de arterele coronare (dreaptă și stângă), primele ramuri ale aortei.
Automatismul cardiac și ciclul cardiac
Inima se contractă fără comandă nervoasă — are propriul sistem excito-conductor (țesut nodal):
Nodulul sinoatrial (NSA) – în peretele atriului drept – pacemakerul fiziologic, ~70–80 impulsuri/min → nodulul atrioventricular (NAV) – întârzie impulsul (atriile apucă să se golească) → fasciculul His → rețeaua Purkinje din pereții ventriculari.
Dacă NSA cedează, comanda e preluată de centrii inferiori, cu frecvențe tot mai mici (NAV ~40–50/min) — ierarhia asta e grilă clasică.
Ciclul cardiac (~0,8 s la 75 bătăi/min):
1. Sistola atrială (0,1 s) – atriile împing ultimii ~20–30% din sângele ventricular; 2. Sistola ventriculară (0,3 s) – valvele AV se închid (zgomotul I), presiunea crește, se deschid semilunarele, sângele e ejectat; 3. Diastola generală (0,4 s) – semilunarele se închid (zgomotul II), inima se relaxează și se umple pasiv (~70–80% din umplere e pasivă!).
Mărimi de reținut: volum sistolic ~70 ml; debit cardiac = volum sistolic × frecvență ≈ 70 ml × 75/min ≈ 5–5,5 L/min — practic tot sângele corpului trece prin inimă într-un minut.
Vasele de sânge: artere, vene, capilare
Definiția corectă e după sensul curgerii, nu după conținut:
- Arterele duc sângele de la inimă spre țesuturi. Perete gros, elastic (aorta) sau muscular (arteriolele — principala rezistență periferică, «robinetele» circulației). NU toate arterele au sânge oxigenat: arterele pulmonare duc sânge neoxigenat.
- Venele aduc sângele spre inimă. Perete subțire, lumen mai mare; conțin ~60–70% din volumul sanguin («rezervor»). Multe au valvule care împiedică refluxul — de aceea mersul (pompa musculară) ajută întoarcerea venoasă. Venele pulmonare duc sânge oxigenat.
- Capilarele – un singur strat de endoteliu; aici au loc toate schimburile de gaze și substanțe. Viteza sângelui e minimă în capilare (suprafața totală de secțiune e maximă) — condiție ideală pentru schimburi.
Presiunea arterială normală: ~120/80 mmHg (sistolică/diastolică). Presiunea scade continuu de la aortă spre vene; în capilare ~35→15 mmHg, în venele mari aproape 0.
Pulsul = unda de distensie a pereților arteriali la fiecare sistolă; se palpează pe arterele superficiale (radială, carotidă).
Circulația mare și circulația mică
Două circuite în serie — sângele le parcurge obligatoriu pe amândouă, alternativ:
- Circulația mică (pulmonară): VD → trunchiul/arterele pulmonare → plămâni (hematoză) → 4 vene pulmonare → AS. Rol: oxigenarea sângelui și eliminarea CO₂. Traseu scurt, presiune joasă (~25/10 mmHg).
- Circulația mare (sistemică): VS → aortă → artere → arteriole → capilare (schimburi cu țesuturile) → venule → vene → venele cave (superioară și inferioară) → AD. Rol: hrănirea tuturor țesuturilor.
Capcana clasică de grilă stă în perechile «paradoxale»: artera pulmonară = singura arteră cu sânge neoxigenat; venele pulmonare = singurele vene cu sânge oxigenat.
Particularitate: sistemul port hepatic — sângele venos de la intestin nu merge direct la inimă, ci trece întâi prin ficat (vena portă), unde nutrimentele absorbite sunt procesate. Un al doilea pat capilar între două teritorii venoase = definiția sistemului port.
Reglarea activității cardiovasculare
Reglarea nervoasă folosește cele două componente vegetative, cu efecte opuse pe inimă:
- Simpaticul – cardioaccelerator: crește frecvența, forța de contracție și presiunea arterială; produce vasoconstricție în teritoriile «neesențiale» și dirijează sângele spre mușchi (reacția luptă-sau-fugi). Mediator: noradrenalina (și adrenalina din medulosuprarenală).
- Parasimpaticul (nervul vag, X) – cardiomoderator: scade frecvența cardiacă. Mediator: acetilcolina. În repaus predomină tonusul vagal — de aceea frecvența de repaus (~70/min) e sub ritmul propriu al NSA.
Bucla rapidă de reglare: baroreceptorii din sinusul carotidian și crosa aortică sesizează presiunea. Presiune crescută → stimulare vagală + inhibiție simpatică → bradicardie și vasodilatație → presiunea scade. Invers la hipotensiune (ex. la ridicarea bruscă în picioare).
Reglarea umorală: adrenalina (tahicardie), CO₂ crescut și pH scăzut (vasodilatație locală — mușchiul activ «își cere» sânge), angiotensina II (vasoconstricție puternică), hormonii tiroidieni (sensibilizează inima la catecolamine).
Afecțiuni cardiovasculare și factori de risc
Bolile cardiovasculare sunt prima cauză de deces în România — contextul apare frecvent în itemii de igienă.
- Ateroscleroza – depunerea de plăci de colesterol (aterom) în pereții arteriali → îngustarea lumenului și rigidizarea pereților; procesul din spatele majorității celorlalte boli.
- Cardiopatia ischemică / angina pectorală – îngustarea coronarelor → miocard insuficient irigat; durere retrosternală la efort.
- Infarctul miocardic – obstrucția completă a unei coronare → necroza teritoriului irigat. Diferența angină–infarct (ischemie reversibilă vs. necroză) e întrebare frecventă.
- Hipertensiunea arterială (HTA) – valori constant ≥140/90 mmHg; «ucigașul tăcut» — adesea asimptomatică, dar suprasolicită inima și vasele.
- Accidentul vascular cerebral – obstrucție (ischemic) sau ruptură (hemoragic) a unei artere cerebrale.
- Varicele – dilatări venoase permanente prin insuficiența valvulelor.
Factori de risc modificabili: fumatul, sedentarismul, obezitatea, alimentația bogată în grăsimi saturate și sare, stresul. Nemodificabili: vârsta, sexul, ereditatea. Prevenția — minimum 30 de minute de mișcare zilnică — apare ca răspuns corect în itemii de igienă.
De reținut
- miocard
- stratul muscular al peretelui cardiac, responsabil de contracție; mult mai gros la ventriculul stâng
- valvă mitrală (bicuspidă)
- valva atrioventriculară stângă, între atriul stâng și ventriculul stâng
- nodul sinoatrial
- pacemakerul fiziologic al inimii, situat în peretele atriului drept; generează 70–80 impulsuri/min
- sistolă
- faza de contracție a miocardului, cu ejecția sângelui din camera respectivă
- debit cardiac
- volumul de sânge pompat de un ventricul într-un minut: volum sistolic × frecvență ≈ 5 L/min în repaus
- zgomotul I
- zgomotul cardiac produs de închiderea valvelor atrioventriculare, la începutul sistolei ventriculare
- arteră
- vas care duce sângele de la inimă spre țesuturi, indiferent dacă acesta e oxigenat sau nu
- sistem port hepatic
- teritoriul venos prin care sângele de la intestin trece prin ficat (vena portă) înainte de a ajunge la inimă
- baroreceptori
- receptori de presiune din sinusul carotidian și crosa aortică, punctul de plecare al reflexelor de reglare a tensiunii
- infarct miocardic
- necroza unui teritoriu de miocard prin obstrucția completă a arterei coronare care îl irigă
Greșeli frecvente
Greșit: Arterele ar conține întotdeauna sânge oxigenat
Corect: Definiția e după sensul curgerii: arterele pulmonare duc sânge NEoxigenat, iar venele pulmonare sânge oxigenat
Greșit: Valva tricuspidă ar fi în inima stângă
Corect: Tricuspida e în dreapta (AD–VD); în stânga e bicuspida/mitrala
Greșit: Zgomotul I ar fi produs de închiderea valvelor semilunare
Corect: Zgomotul I = închiderea valvelor atrioventriculare (începutul sistolei); zgomotul II = închiderea semilunarelor
Greșit: Umplerea ventriculară ar depinde în principal de sistola atrială
Corect: 70–80% din umplere e pasivă, în diastolă; sistola atrială adaugă doar restul
Greșit: Parasimpaticul ar crește frecvența cardiacă în efort
Corect: Simpaticul accelerează inima; parasimpaticul (vagul) o încetinește — în efort scade tonusul vagal și crește cel simpatic
Test — 6 întrebări ca la examen
1. Valva situată între atriul stâng și ventriculul stâng este:
- tricuspidă
- bicuspidă (mitrală)
- semilunară aortică
- semilunară pulmonară
Vezi răspunsul
bicuspidă (mitrală). În inima stângă e bicuspida (mitrala). Tricuspida — distractorul clasic — e omoloaga ei din dreapta; semilunarele stau la ieșirea din ventricule, nu între atrii și ventricule.
2. Pacemakerul fiziologic al inimii este:
- nodulul atrioventricular
- fasciculul His
- nodulul sinoatrial
- rețeaua Purkinje
Vezi răspunsul
nodulul sinoatrial. NSA are ritmul propriu cel mai rapid (70–80/min), deci impune frecvența întregii inimi. Ceilalți centri pot prelua comanda doar dacă NSA cedează, cu frecvențe mai mici.
3. Debitul cardiac de repaus al unui adult este de aproximativ:
- 0,5 L/min
- 2 L/min
- 5 L/min
- 10 L/min
Vezi răspunsul
5 L/min. 70 ml × ~75 bătăi/min ≈ 5–5,5 L/min. 10 L/min e valoare de efort moderat, nu de repaus.
4. Schimburile de gaze și substanțe între sânge și țesuturi au loc la nivelul:
- arterelor
- arteriolelor
- capilarelor
- venelor
Vezi răspunsul
capilarelor. Doar capilarele au perete dintr-un singur strat de endoteliu, iar viteza minimă a sângelui de acolo dă timp schimburilor. Arteriolele reglează debitul, dar nu fac schimburi.
5. Circulația mică începe în:
- ventriculul stâng
- atriul drept
- ventriculul drept
- atriul stâng
Vezi răspunsul
ventriculul drept. Circulația pulmonară: VD → artere pulmonare → plămâni → vene pulmonare → AS. Ventriculul stâng — cel mai ales distractor — e începutul circulației MARI.
6. Stimularea nervului vag produce:
- creșterea frecvenței cardiace
- scăderea frecvenței cardiace
- vasoconstricție generalizată
- creșterea forței de contracție
Vezi răspunsul
scăderea frecvenței cardiace. Vagul e parasimpatic, deci cardiomoderator: bradicardie prin acetilcolină. Toate celelalte efecte enumerate sunt simpatice.
Grile de admitere UMF — 5
1. (complement simplu) Sânge neoxigenat se găsește în:
- venele pulmonare
- aortă
- artera pulmonară
- arterele coronare
- arterele carotide
Vezi răspunsul
artera pulmonară. Artera pulmonară pleacă din ventriculul drept cu sânge venos, spre plămâni pentru oxigenare — singura arteră cu sânge neoxigenat. Venele pulmonare, invers, sunt singurele vene cu sânge oxigenat.
2. (complement simplu) Ordinea corectă a conducerii impulsului în țesutul nodal este:
- NAV → NSA → His → Purkinje
- NSA → His → NAV → Purkinje
- NSA → NAV → His → Purkinje
- His → NSA → NAV → Purkinje
- NSA → NAV → Purkinje → His
Vezi răspunsul
NSA → NAV → His → Purkinje. Impulsul pleacă din nodulul sinoatrial, e întârziat în nodulul atrioventricular (ca atriile să se golească), apoi coboară prin fasciculul His și se distribuie ventriculelor prin rețeaua Purkinje.
3. (complement simplu) Zgomotul II cardiac este produs de:
- închiderea valvelor atrioventriculare
- deschiderea valvelor semilunare
- închiderea valvelor semilunare
- contracția atriilor
- vibrația cordajelor tendinoase în diastolă
Vezi răspunsul
închiderea valvelor semilunare. Zgomotul II marchează începutul diastolei: semilunarele (aortică și pulmonară) se închid când presiunea ventriculară scade sub cea din artere. Închiderea valvelor AV dă zgomotul I.
4. (complement multiplu) Despre venele circulației sistemice sunt adevărate:
- conțin cea mai mare parte a volumului sanguin
- au perete mai subțire decât arterele omoloage
- prezintă valvule care împiedică refluxul
- presiunea sângelui în ele este mai mare decât în artere
- duc întotdeauna sânge oxigenat
Vezi răspunsul
conțin cea mai mare parte a volumului sanguin, au perete mai subțire decât arterele omoloage, prezintă valvule care împiedică refluxul. Venele sunt rezervorul sanguin (~60–70% din volum), au perete subțire și valvule — primele trei corecte. Presiunea venoasă e MICĂ (aproape zero la vărsarea în atriu), iar venele sistemice duc sânge NEoxigenat.
5. (complement multiplu) Efectele stimulării simpatice asupra aparatului cardiovascular includ:
- tahicardie
- creșterea forței de contracție a miocardului
- vasoconstricție în teritoriile cutanat și digestiv
- bradicardie prin acetilcolină
- scăderea presiunii arteriale
Vezi răspunsul
tahicardie, creșterea forței de contracție a miocardului, vasoconstricție în teritoriile cutanat și digestiv. Simpaticul accelerează inima, îi crește forța și redistribuie sângele prin vasoconstricție selectivă — presiunea CREȘTE. Bradicardia prin acetilcolină e efectul parasimpaticului, exact opusul.