Regnul Animalia – Nevertebrate

Prezentarea principalelor grupe de nevertebrate, a caracteristicilor și a reprezentanților lor.

Caracteristicile generale ale nevertebratelor

Regnul Animalia cuprinde organisme pluricelulare, eucariote și heterotrofe: animalele nu își pot produce singure hrana, ci consumă alte viețuitoare sau resturile lor. Majoritatea se pot deplasa activ și au organe de simț dezvoltate.

După prezența sau absența coloanei vertebrale, animalele se împart în două mari grupe:

• nevertebratele – NU au coloană vertebrală și nici schelet intern osos; reprezintă peste 95% din speciile de animale;
• vertebratele – au coloană vertebrală (pești, amfibieni, reptile, păsări, mamifere), studiate în capitolul următor.

Lipsa scheletului intern nu înseamnă lipsa oricărui sprijin: multe nevertebrate au schelet extern — cochilia moluștelor sau învelișul tare din chitină al artropodelor.

Grupele de nevertebrate pe care le studiem, în ordinea crescândă a complexității: spongierii (bureții de apă), celenteratele, viermii (plați, cilindrici, inelați), moluștele, artropodele și echinodermele. Această ordine arată cum au evoluat treptat simetria corpului, sistemele de organe și modurile de deplasare — un fir pe care merită să îl urmărești prin tot capitolul.

Spongierii și celenteratele

Spongierii (bureții de apă) sunt cele mai simple animale pluricelulare: trăiesc fixați pe fundul apelor, iar corpul lor în formă de sac este străbătut de pori. Apa intră prin pori, iar buretele reține particulele de hrană — se hrănesc deci prin filtrarea apei. Nu au organe adevărate și nici sistem nervos; mult timp au fost confundați cu plantele, tocmai pentru că stau fixați.

Celenteratele (hidra, meduzele, coralii, actiniile) sunt un pas mai sus:

• au simetrie radiară – corpul organizat ca spițele unei roți, potrivit pentru animale care stau fixate sau plutesc;
• corpul este un sac cu un singur orificiu, înconjurat de tentacule;
• pe tentacule au celule urzicătoare, care paralizează prada cu un lichid veninos — de aici usturimea la atingerea unei meduze.

Celenteratele apar sub două înfățișări: polipul, fixat, în formă de sac (hidra, coralii), și meduza, liberă, în formă de umbrelă. Hidra de apă dulce este vestită pentru puterea ei de regenerare: din fragmente ale corpului se refac animale întregi. Coralii trăiesc în colonii uriașe, ale căror schelete calcaroase formează recifele din mările calde — adevărate „orașe” subacvatice pline de viețuitoare.

Viermii: plați, cilindrici și inelați

Viermii au corpul moale și alungit și se împart în trei grupe, după forma corpului:

• Viermii plați: reprezentant de temut este tenia (panglica), parazită în intestinul omului. Corpul ei, lung de câțiva metri, este format din numeroase segmente pline cu ouă; se fixează de peretele intestinului cu ventuze și cârlige. NU are tub digestiv: absoarbe prin toată suprafața corpului hrana gata digerată de gazdă. Omul se infestează consumând carne infestată, insuficient fiartă sau friptă — de aceea controlul veterinar al cărnii este obligatoriu.
• Viermii cilindrici: limbricul, parazit în intestinul subțire, cu corpul cilindric ascuțit la capete; oxiurii, paraziți mai ales la copii. Infestarea se face prin mâini murdare și prin legume și fructe nespălate.
• Viermii inelați: corpul format din inele (segmente). Râma trăiește liber în sol: sapă galerii care afânează și aerisesc solul și transformă resturile vegetale în humus — este un adevărat „plug viu”, extrem de folositor. Lipitoarea trăiește în bălți și se hrănește cu sângele animalelor.

Reține contrastul-cheie: tenia și limbricul sunt paraziți dăunători, râma este un vierme liber și folositor. Prevenirea parazitozelor: igiena mâinilor, spălarea fructelor și legumelor, carne controlată și bine preparată termic.

Moluștele – animale cu corpul moale

Moluștele au corpul moale, nesegmentat, protejat de cele mai multe ori de o cochilie calcaroasă produsă de un pliu al corpului numit manta. Majoritatea au un picior musculos folosit la deplasare.

Cele trei grupe importante:

• Melcii (gasteropodele) – au cochilie răsucită în spirală și se târăsc pe piciorul lat, lăsând o dâră de mucus care le ușurează alunecarea. Pe cap au tentacule; la vârful celor lungi se află ochii. Exemple: melcul de livadă, limaxul (melc fără cochilie vizibilă).
• Scoicile (bivalvele) – au cochilia din două valve legate între ele, de unde și numele. Stau îngropate pe fundul apelor și se hrănesc filtrând apa, contribuind astfel la limpezirea ei. Unele specii produc perle în jurul firicelelor de nisip pătrunse în cochilie. Exemple: scoica de lac, scoica de râu, midia, stridia.
• Cefalopodele – cele mai evoluate moluște: caracatița (opt brațe cu ventuze), sepia și calmarul. Cochilia este redusă sau lipsește, iar în jurul capului au brațe puternice. Se deplasează rapid împingând apa ca un motor cu reacție, iar la pericol aruncă un nor de cerneală care derutează atacatorul. Caracatița are un creier remarcabil și este considerată printre cele mai inteligente nevertebrate.

Artropodele – campionii diversității

Artropodele formează grupul cu cele mai multe specii din întreaga lume vie. Semnele lor distinctive: picioare articulate (de aici și numele), schelet extern din chitină și corp segmentat. Pentru că scheletul extern nu crește odată cu animalul, artropodele năpârlesc: își leapădă periodic învelișul vechi.

Cele trei clase principale se deosebesc cel mai ușor după numărul de picioare — criteriu preferat la teste:

• Crustaceele – 5 perechi de picioare, două perechi de antene; majoritatea acvatice, cu crusta întărită cu calcar. Exemple: racul de râu (cu clești puternici, merge și cu spatele), crabul, creveta.
• Arahnidele – 4 perechi de picioare, FĂRĂ antene; corpul din două părți. Exemple: păianjenii (țes plase din fire de mătase și paralizează prada cu venin), scorpionul (ac veninos în vârful cozii), căpușa (parazit care suge sânge și poate transmite boli — se scoate corect doar complet, cu penseta, și zona se dezinfectează).
• Insectele – 3 perechi de picioare, corp din cap, torace și abdomen, o pereche de antene și, de regulă, două perechi de aripi — singurele nevertebrate care zboară. Exemple: fluturele, albina, furnica, cărăbușul, lăcusta, țânțarul.

Multe insecte trec prin metamorfoză — transformare completă: ou → larvă → pupă → adult; omida care devine fluture este exemplul clasic. Insectele sunt și extrem de utile (albinele polenizează, produc miere), și dăunătoare (gândacul de Colorado atacă cartoful, țânțarii transmit boli).

Echinodermele – animale cu pielea țepoasă

Echinodermele („piele cu țepi”) sunt nevertebrate exclusiv marine — nu există echinoderme în ape dulci sau pe uscat, detaliu strecurat des în întrebări. Reprezentanți: steaua-de-mare, ariciul-de-mare, castravetele-de-mare și crinul-de-mare.

Caracteristicile grupei:

• simetrie radiară la adult, de obicei cu cinci raze — steaua-de-mare are, tipic, cinci brațe;
• schelet calcaros aflat în piele, adesea cu țepi la exterior;
• un aparat unic în lumea animală: sistemul ambulacrar — o rețea de canale prin care circulă apă de mare și care pune în mișcare sute de piciorușe ambulacrare minuscule, cu ventuze. Cu ele echinodermele se deplasează lent pe fundul mării și se agață de pradă.

Steaua-de-mare este un prădător al scoicilor: își încolăcește brațele în jurul valvelor, le deschide cu forța piciorușelor ambulacrare și digeră corpul moale al scoicii. Are și o mare putere de regenerare — un braț rupt se reface, iar în unele cazuri dintr-un braț cu o bucată din disc se reface un animal întreg.

Ariciul-de-mare, cu țepii lui lungi, este neplăcut la călcat pentru înotători, dar în ecosistemele marine echinodermele au rolul lor: curăță fundul mării și mențin echilibrul viețuitoarelor de pe litoral.

Test — 6 întrebări ca la examen