Importanța plantelor pentru natură și om

Se subliniază rolul ecologic și economic al plantelor, inclusiv protecția mediului.

Rolul plantelor în natură

Fără plante, viața pe Pământ așa cum o știm nu ar exista. Rolurile lor în natură — cerute la orice evaluare — sunt:

• Produc oxigenul pe care îl respiră toate viețuitoarele, prin fotosinteză. Pădurile și algele oceanelor sunt marile „uzine de oxigen” ale planetei.
• Produc hrana de la care pornesc toate lanțurile de hrănire: plantele sunt producătorii naturii, singurele care fabrică substanțe hrănitoare din materii nehrănitoare. Iepurele mănâncă iarbă, vulpea mănâncă iepurele — dar fără iarbă, lanțul nu ar începe niciodată.
• Curăță aerul: consumă dioxidul de carbon (gaz care, în exces, încălzește planeta) și rețin praful pe frunze.
• Protejează solul: rădăcinile țin pământul ca o plasă, împiedicând apa și vântul să-l spele sau să-l spulbere. Pe dealurile despădurite, ploile sapă râpe și pornesc alunecări de teren.
• Adăpostesc viețuitoare: o singură pajiște sau un singur stejar bătrân este casă și cantină pentru sute de specii de insecte, păsări și mamifere.
• Rețin apa și îmblânzesc clima: pădurea absoarbe apa ploilor ca un burete și o eliberează treptat, ferind văile de inundații și de secetă.

Plante utile omului

Aproape tot ce mâncăm, îmbrăcăm și construim vine, direct sau ocolit, de la plante. Categoriile de plante utile, cu exemplele care se cer:

• Plante alimentare: cerealele (grâul – pâinea, porumbul, orezul), legumele (cartoful, fasolea, ceapa, morcovul, roșia), fructele (mărul, prunul, cireșul, vița-de-vie), plantele pentru ulei și zahăr (floarea-soarelui, sfecla de zahăr);
• Plante furajere – hrana animalelor domestice: lucerna, trifoiul, porumbul furajer; din ele se fac laptele și carnea de pe masa noastră;
• Plante textile: inul, cânepa, bumbacul – din fibrele lor se țes pânzeturi;
• Plante medicinale: mușețelul (ceai pentru calmarea durerilor), teiul (flori pentru ceai liniștitor), menta, sunătoarea, pătlagina (frunza pusă pe rănile ușoare); multe medicamente moderne au pornit de la substanțe descoperite în plante;
• Arborii – lemn pentru case, mobilă și hârtie; salcâmul și teiul sunt și plante melifere, din florile cărora albinele fac miere;
• Plante ornamentale: trandafirul, laleaua, mușcata — hrănesc doar ochii, dar și asta contează.

Merită reținut că multe „plante” de pe masa noastră sunt exact organele de depozitare învățate: rădăcini tuberizate (morcov), tuberculi (cartof), bulbi (ceapă), semințe (fasole, grâu) și fructe (măr, roșie).

Plante ocrotite din România

Unele plante au devenit atât de rare, încât legea le ocrotește: culegerea, ruperea sau vânzarea lor este interzisă. Speciile-simbol pe care trebuie să le cunoști:

• Floarea-de-colț (floarea reginei) – „steaua” argintie și catifelată a stâncăriilor din Carpați (Bucegi, Piatra Craiului, Ceahlău); a fost aproape stârpită de turiștii care o culegeau ca amintire; este ocrotită prin lege încă din 1933, fiind simbolul plantelor protejate la noi;
• Bujorul românesc – bujor sălbatic cu flori roșii aprinse, care înflorește în mai în poienile din sudul țării;
• Garofița Pietrei Craiului – crește numai în masivul Piatra Craiului și nicăieri altundeva în lume; despre o asemenea specie spunem că este endemică; dacă dispare de acolo, dispare de pe planetă;
• Nufărul termal – relict care trăiește în apele calde de la Băile Felix; papucul-doamnei (orhidee de pădure), laleaua pestriță din luncile umede și smârdarul (bujorul de munte) din jnepenișuri completează lista.

De ce ajung plantele pe lista roșie? Pentru că sunt culese excesiv (fiind frumoase sau medicinale), pentru că habitatul lor — locul în care pot trăi — este distrus de construcții, desecări și defrișări, sau pentru că trăiesc doar în locuri puține și mici, ca garofița. Regula pentru drumeți e simplă: fotografiem, nu culegem — o floare ruptă nu mai lasă semințe.

Impactul omului asupra lumii plantelor

Omul depinde de plante, dar tot el le pune în pericol. Principalele acțiuni dăunătoare, cu efectele lor în lanț:

• Defrișarea – tăierea pădurilor pe suprafețe mari, pentru lemn sau pentru terenuri. Fără rădăcinile care țin solul, ploile spală pământul fertil, apar alunecările de teren și inundațiile, iar viețuitoarele pădurii rămân fără adăpost. O pădure tăiată într-o săptămână crește la loc într-un secol.
• Poluarea – fumul fabricilor și al mașinilor, apele murdare vărsate în râuri și ploile acide îmbolnăvesc frunzele, otrăvesc solul și apele. Gunoaiele aruncate în natură sufocă vegetația: o pungă de plastic rezistă sute de ani.
• Suprapășunatul – prea multe animale pe aceeași pajiște rod iarba până la rădăcină, iar solul gol este apoi spulberat de vânt.
• Incendiile de vegetație – multe pornesc de la focuri nesupravegheate sau de la arderea miriștilor, obicei păgubos și interzis;
• Culegerea excesivă a plantelor rare și distrugerea habitatelor prin construcții și desecarea zonelor umede.

Consecința de ansamblu se numește scăderea biodiversității — sărăcirea naturii în specii. Iar o natură cu puține specii este ca o echipă cu jucători lipsă: la primul necaz (secetă, dăunători), se prăbușește mai ușor.

Protecția și conservarea plantelor

Vestea bună: știm ce avem de făcut, iar o parte se face deja. Măsurile de protecție pe care trebuie să le poți enumera:

• Ariile protejate – teritorii în care natura este păzită prin lege: parcurile naționale (Retezat — primul parc național al României, înființat în 1935; Piatra Craiului; Ceahlău), rezervațiile naturale și Rezervația Biosferei Delta Dunării, cea mai întinsă zonă umedă protejată a Europei. Aici plantele și animalele trăiesc nestingherite, iar vizitatorii respectă reguli stricte;
• legi care ocrotesc speciile rare — floarea-de-colț sau bujorul românesc nu au voie să fie culese nicăieri, nu doar în rezervații;
• împădurirea – plantarea de puieți acolo unde pădurea a fost tăiată sau pe terenuri în pericol de alunecare;
• combaterea poluării: filtre la fabrici, stații de epurare a apelor, colectarea și reciclarea deșeurilor — fiecare kilogram de hârtie reciclată înseamnă copaci netăiați;
• educația – oamenii protejează doar ceea ce cunosc și prețuiesc.

Ce poate face un elev de clasa a V-a, concret? Nu rupe plantele ocrotite și nu strică cuiburi sau mușuroaie; nu lasă gunoaie după picnic; economisește hârtia și o duce la reciclat; plantează un copac de Ziua Mediului; pe potecile de munte rămâne pe traseu — călcatul pajiștilor alpine distruge într-o oră ce a crescut în zeci de ani. Natura nu are nevoie de eroi, ci de foarte mulți oameni atenți.

Test — 6 întrebări ca la examen